Creştinii ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Învierea Domnului, sărbătoarea sărbătorilor şi praznicul praznicelor duminică, 5 mai 2024. În fiecare biserică se va lua lumină, iar bucuria Învierii va acoperi neamurile. Astfel a fost adus în lume adevărul de chiar Fiul lui Dumnezeu, iar sacrificiul său a cântărit cât păcatele celor născuţi şi nenăscuţi. Învierea este mângâierea celor care îşi clădesc viaţa pe credinţa în Hristos Iisus, Domnul nostru. Nemurirea sufletelor este un lucru pe care îl propovăduiesc toate religiile, dar religia iubirii este, prin excelenţă, cea care aduce această nemurire la adevăratul ei scop, izbăvirea din legăturile morţii, ale angoasei, ale bolii şi ale nefericirii. ,,Iisus ne aduce Învierea – firul transcendenţei noastre, pe care ni-l leagă de inimă. Învierea este noul stâlp de foc care conduce de două mii de ani neamul creştinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă“, spune părintele Arsenie Boca, sfântul Ardealului. ,,Se ştie că Învierea Domnului este mai presus de lume, imposibil de înţeles cu mintea omului care nu gândeşte în supralogic. Dacă gândeşti în dimensiunile obişnuitului, atunci n-ai posibilitatea să înţelegi nimic din Înviere şi ai posibilitatea să o refuzi, aşa cum de fapt au refuzat-o toţi cei care au auzit despre Înviere“, spune părintele Teofil Părăian, duhovnicul Ţării Făgăraşului.
Iisus s-a pogorât în mormânt
De mai bine de două mii de ani, s-a spus povestea Fiului Omului coborât dintre zei printre pământeni, ca să-i elibereze din robia ignoranţei, să le arate Calea şi să le elibereze conştiinţa de tot ceea ce este rău: invidie, răutate, ură, mânie, zgârcenie, patimi, iuţime şi slavă deşartă, mândria ca sursă a tuturor relelor. Povestea Galileeanului nemuritor se spune de atunci din generaţie în generaţie. Este numit Yoshua, rabinul, înţeleptul, Învăţătorul prin excelenţă. ,,Fără de Mine nu puteţi face nimic“ răsună cuvântul profeţiei Sale din negura veacurilor. A venit în lume să fie înlănţuit de slăbiciunea omenească, să umble printre oameni şi să le simtă durerea, tristeţea, deznădejdea cumplită, pentru a-i elibera din robia întunericului. E în firea omului ca odată cu venirea primăverii când razele Soarelui mângâie întreaga făptură, să ne gândim, involuntar la speranţă. Iisus, Omul-Dumnezeu, este singurul care a adus speranţa, desfăcând lanţurile de la porţile cerului. Iisus a fost luat de pe Cruce în grabă, şi îngropat, pentru că se apropiau Paştile iudeilor. Aceştia prăznuiau eliberarea din robia Egiptului, peste care s-a suprapus eliberarea din robia morţii. Cuvântul ,,paşte“ vine din ebraicul ,,pesah“, un verb de fapt, care înseamnă ,,a trece peste“. Acest cuvânt are sensul de a cruţa. Crucea este un catalizator prin care dobândim cerul, iar Învierea lui Hristos a venit mai întâi prin Cruce. ,,Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea ta o lăudăm şi o mărim: că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a strigat“ spunem în rânduiala Utreniei. Fiul lui Dumnezeu a experimentat viaţa de pământean, dar şi moartea acestuia, odată cu neputinţa firii slăbite şi efemere a omului. S-a coborât până în cele mai întunecate locuri ale abisului sufletului uman, pentru a-l înălţa la lumină şi a-l reda dumnezeirii.
,,Nu vă temeţi”
,,Târziu, Sâmbătă noaptea, când se lumina de ziua întâia a săptămânii, a venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului pogorând din cer a venit, a rostogolit piatra şi a stat deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era luminoasă ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui era albă ca omătul. Şi de frica lui s-au cutremurat străjerii şi s-au făcut ca morţi. Iar îngerul vorbind femeilor le-a zis: «Nu vă temeţi voi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit îl căutaţi. Nu este aici, că s-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut. Duceţi-vă degrabă şi spuneţi ucenicilor Lui că s-a sculat din morţi şi iată merge înaintea voastră în Galileia; acolo îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă». Iar ele au plecat în sârg de la mormânt şi cu frică şi cu bucurie mare au alergat ca să vestească pe ucenicii Lui. Dar când mergeau ca să vestească pe ucenici, iată Iisus le-a întâmpinat şi le-a zis: Bucuraţi-vă. Ci ele venind aproape au cuprins picioarele Lui şi s-au închinat Lui. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi daţi de veste fraţilor mei, ca să meargă în Galileia, şi acolo Mă vor vedea“. (Matei 28, 1-10).
,,Cine este Împăratul slavei?”
Dintr-o dată locul şi întregul ţinut al Ierusalimului a fost învăluit în beznă. Nu se mai vedea nimic. Era ceasul al şaselea, adică trei după-amiaza. Întunericul cuprinse locul acela timp de trei ore. Se apropie ceasul al nouălea când bărbia îi căzu pe piept. ,,Eloi, eloi, lama sabahtaniiiii!“ se auzi un strigăt prelung din pieptul Lui. Fulgerul brăzdă cerul în timp ce catapetesma Templului celui măreţ se rupse în două. Despărţirea legii talionului de cea a duhului. Pietrele din jur au fost despicate, iar nişte năluci începură să se preumble prin jur. Longinus, sutaşul, privi înmărmurit, apoi exclamă: ,,Cu adevărat, acesta este Fiul cerului!“. Dintr-o dată se auzi un glas puternic precum tunetul: ,,Ridicaţi, căpetenii porţile voastre, ridicaţi-vă porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei! Cetele îngerilor îmbrăcaţi în armuri, cu scuturi, coifuri şi săbii de foc se adunaseră la porţile cele de aramă şi au început să le zguduie. ,,Cine este Împăratrul slavei?“ strigă Hades speriat. ,,Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război!“ strigă crainicul de la Porţile Văzduhului. Porţile căzură iar morţii alergară afară sloboziţi. Iisus Hristos, Împăratul slavei intră. ,,Binecuvîntat cel ce vine întru numele Domnului, Aleluia! Lui se cuvine slava tuturor sfinţilor!“ Emaus, descoperirea ochilor închişi ai minţii şi calea spre Adevărul care străluceşte în întuneric. Emaus, calea spiritului nostru, a conştiinţei şi a izbăvirii. De mii de ani omenirea întreagă se află spre drumul Emausului dar numai puţini dintre oameni au ochii deschişi să-L cunoască pe străinul enigmatic care bate la uşa inimii lor! Hristos a Înviat! (Ștefan BOTORAN)
