Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330-379, în perioada de domnie a împăratului Constantin cel Mare şi în zilele împăratului Valent, cel care a fost cucerit de erezia ariană. El era originar din Cezareea Capadociei şi s-a năcut într-o familie nobilă şi ilustră. Tatăl său era unul dintre cei mai cunoscuţi dascăli din cetate, iar mama sa, Emilia, era dedicată familiei. Din cei nouă copii ai familiei patru au fost sfinţi: Grigorie din Nyssa, Petru din Sebaste, Macrina cea Tînără şi Vasile cel Mare. Vasile şi-a făcut studiile la Cezareea, Constantinopol şi Atena unde a legat o strânsă prietenie cu Sf. Grigore de Nazians. A fost unul dintre cei mai pricepuţi dascăli de retorică ai vremii sale până în anul 356. Sub influenţa sorei sale Macrina, fondatoare a unei mănăstiri, a început să ducă o viaţă ascetică şi s-a botezat. La început îi vizitează pe schimnicii din Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia (357) după care devine el însuşi pustnic în împrejurimile Cezareei. Împreună cu prietenul său Grigore de Nazians concepe lucrarea ,,Reguli“ amănunţite pentru călugări adaptând monahismul la nevoile personale de mântuire ale călugărilor. În anul 364 este uns preot de către Eusebiu, episcopul Cezareei Capadociei, căruia i-a şi urmat în scaunul episcopal. El a fost unul dintre marii apologeţi ai Bisericii primelor secole şi a fost un exponent de seamă al şcolii capadociene. A fost un luptător neînfricat al dogmei Sf. Treimi, drept pentru care a suferit numeroase privaţiuni din partea împăratului Valens.
Luptătorul lui Hristos
Sfântul Vasile cel Mare a fost primul ierarh care s-a ocupat de întemeierea de azile şi spitale pentru cei aflaţi în neputinţe sufleteşti şi trupeşti, mai ales pentru cei săraci. Multă vreme aceste aşezăminte au purtat denumirea de ,,basilicale“ sau ,,vasiliade“. Sf. Vasile cel Mare a fost unul dintre cei mai redutabili ostaşi ai lui Hristos pentru că a avut curajul să mărturisească adevărul chiar în faţa împăratului. ,,Se povesteşte că o Biserică din Niceea a fost ocupată abuziv de arieni, din dispoziţia împăratului Valens. După ce a dat Biserica arienilor, împăratul s-a întors la Constantinopol, unde a fost căutat de Sf. Vasile care dorea să afle cauzele acestei nedreptăţi. Indignat de curajul sfântului, împăratul i-a zis: Tot la învinuiri te întorci Vasilie? Nu ţi se cuvine ţie să fii aşa. Acesta i-a răspuns: Se cuvine mie, pentru dreptate a muri (Proloagele, I, p. 391). Această replică, însoţită de altele care l-au ruşinat pe împărat, l-au făcut pe acesta să-i ceară Sf. Vasile direct: Să mergi tu între dânşii să faci dreptate, dar aşa să judeci, ca să nu judeci cu părtinire poporului de o credinţă cu tine (id. ib.) Propunerea Sf. Vasile a fost cât se poate de corectă. Biserica a fost închisă şi pusă sub pază severă. S-au rugat arienii, şi nici un semn nu s-a arătat. Sf. Vasile, urmat de drept credincioşii săi, a venit în faţa Bisericii şi a strigat cu glas mare: Bine este cuvântat Dumnezeul creştinilor, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, iar la rostirea cu tot sufletul a încheierii rugăciunii-AMIN-s-a auzit un zgomot şi uşile s-au deschis. Răspunsul Domnului a fost singura armă dreaptă“ (Aurora Bălan Mihailovici)
O operă de reguli şi omilii
În afară de ,,Reguli“ amănunţite şi ,,Reguli“ scurte ce priveau codul de comportament al vieţii monahale precum şi principiile generale ale acestei vieţi, Sf. Vasile a mai lăsat: ,,Reguli morale“-norme de comportament pentru toţi creştinii; 9 Omilii la Ziua a Şasea-cea de-a şasea zi a Creaţiei; 13 Omilii la Psalmi şi 24 de Omilii pe diverse teme etice şi dogmatice ce aveau scopul zidirii sufleteşti a credincioşilor. A rămas faimoasă cea de-a 22-a omilie în care el se pronunţă în favoarea studierii literaturii şi filosofiei păgâne. Dintre tratatele dogmatice ale Sf. Vasile enumerăm: 3 cărţi împotriva lui Eunomius şi tratatul Despre Duhul Sfânt. Mai are un tratat cu privire la preoţie. De la el ne-au mai rămas 365 de scrisori în care se remarcă stilul elegant şi simplu. Sf. Vasile cel Mare nu aparţine doar Bisericii, el face parte totodată şi din Panteonul celor mai mari gânditori ai lumii alături de Confucius, Lao-Tze, Pitagora, Hippocrate, Platon, Sofocle, Tucidide, Yang-Zhu, Ioan Damaschinul, Pliniu cel Bătrîn, Rabindranath Tagore etc. Numele său, ca şi al altor maeştri veritabili ai credinţei creştine, este inclus în ,,Enciclopedia lumii“ -ediţie literar-artistică a editurii ,,Roosa“. Numele Vasile este foarte răspândit în onomastica creştină şi derivă din grecescul ,,Basileus“ redat în limba latină sub forma de ,,Basilius“ care înseamnă ,,rege“, ,,împărat“. Şi-a încetat misiunea pământească la data de 1 ianuarie 379.
Maxime celebre ale Sfântului Vasile cel Mare
- ,,Proştii sunt bogaţi mai mult în vise decât în avuţii“
- ,,Fapta bună nu piere niciodată definitiv. Acela care seamănă amabilitate, culege prietenie; acela care sădeşte bunătate, culege rodul dragostei; bucuria care se revarsă dintr-un suflet nobil nu a fost niciodată neroditoare, iar recunoştinţa aduce de obicei răsplată“
- ,,Ce e obţinut prin muncă, este primit şi se păstrează cu bucurie, iar ce e căpătat fără muncă, dispare repede“
- ,,Cel rău nu vede că e rău“
- ,,Educaţia cu forţa nu poate fi temeinică, ci doar ceea ce pătrunde cu bucurie şi veselie rămâne înrădăcinat adânc în sufletele receptive“
- ,,Nu cuvintele stârnesc durerea, ci obrăznicia şi aroganţa care ne-au jignit“
- ,,Nu-mi spune: Am străbunici celebri, legea dreaptă porunceşte fiecăruia să se laude cu propria sa viaţă“
