Peisajul religios al iudaismului în vremea Mântuitorului Iisus era foarte colorat şi deopotrivă schimbător. Între farisei, esenieni, zeloţi, saduchei, preoţi izolaţi şi un Irod care impunea supremaţia Imperiului său şi-a început Domnul Iisus misiunea. Ajunsese la Iordan unde Ioan Botezătorul, profetul considerat o ameninţare pentru cei care deţineu puterea, boteza cu apă şi atrăgea mulţimile prin predicile sale. Mergea în sinagogă unde locul de cinste era jilţul lui Moise. Aici fariseii luînd locul preoţilor citeau Tora şi o explicau adunării. DomnulIisus îi taxa pe farisei de ipocriţi, dar îşi îndemna discipolii să urmeze învăţăturile lor.
- ,,Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise. Deci toate cîte vă vor zice vouă faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umenrii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte” (Matei 23).
Roma permitea tuturor să-şi practice liber religia, dar interzicea orice activitate politică în provincile ei. În Palestina, religia şi politica erau însă inseparabile. Unii dintre evrei s-au revoltat în numele lui Dumnezeu, alţii s-au retras în deşert în aşteptarea lui Mesia. Iar cînd Mesia a coborît între ei n-au fost pregătiţi şi nu l-au recunoscut. Chiar dacă Ioan Botezătorul i-a avertizat: ,,Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”
Domnul Iisus a venit să aducă în lume Cuvîntul Nou pe care l-a propovăduit în parabole. ,,Să nu socotiţi că am venit să stric, ci să împlinesc legea”.
Botezul în rîul Iordan
Iordanul tăia regatul lui Irod de la nord la sud. Începînd de la izvoare, aflate la poalele muntelui Ermon, el traversează Marea Galileii şi se varsă mai la sud, în Marea Moartă, ce pare o întindere de sare, rezultat al unei evaporări rapide a apei. Unul dintre obiectivele cuprinse în itinerarul urmat de grupul din care am făcut parte a fost rîul Iordan, acolo unde Mîntuitorul Iisus a fost botezat de Ioan Botezătorul. Se spune că locul vizitat de pelerini ar fi acela unde Domnul Iisus l-a întîlnit pe Ioan Botezătorul care boteza oamenii în apa Iordanului. Este un loc special amenajat pe malul rîului cu apă tulbure şi rece. Sînt amenajate spaţii în care grupurile de pelerini pot asculta comod explicaţiile ghizilor ca apoi să se boteze în apa Ioardanului. Grupul nostru a ocupat unul dintre spaţii, iar preoţii însoţitori Nicolae Lie şi Ovidiu Polexa au săvîrşit slujba de sfinţire a apei, aghiazma mică. S-a folosit apa adusă din Iordan, iar fiecare persoană şi-a putut lua acasă cîte o sticlă. A urmat apoi botezul în apa Iordanului conform tradiţiei din scripturi, nu înainte de a ne îmbrăca cu o cămaşă albă oferită în dar de preotul Ovidiu Polexe. Fiecare dintre noi a fost botezat de preotul Nicolae Lie, aşa cum este ritualul de Bobotează. Rîuri de pelerini din toate ţările merg pe urmele botezului sfînt de la Iordan, la locul numit Yardenit (Betabara biblică), unii dintre ei chiar fac baie în apa răului.
- La 19 ianuarie, ziua Bobotezei în Israel, se petrece un fenomen foarte interesant. Apele râului Iordan, în care a fost botezat Domnul Iisus de către Sfântul Ioan Botezătorul, de aproape 2000 de ani, la această dată, curg în sens opus cursului obişnuit.
Popas la Marea Moartă
La extremitatea sudică a regatului lui Irod se întindea Marea Moartă, locul aflat la cea mai joasă altitudine, 450 metri sub nivelul mării. Măsurînd-o de la nord la sud, Marea Moartă este lungă de 79 km şi lată de 16 km. S-a poposit la acest obiectiv turistic impresionanat. Este marea cu cel mai ridicat grad de salinitate de pe glob. Se spune că aici ar fi fost Sodoma şi Gomora, iar păcatele au fost acoperite de apă. În realitate nu mai există nicio urmă care să ateste acest lucru. Oricum Marea Moartă este fenomenul geografic cel mai spectaculos din Valea Marelui Rift, imensa falie terestră ce urcă spre nord, paralel cu coasta Mediteranei, iar spre sud ajunge pînă la Marea Roşie şi pătrunde în Africa. Apa din Marea Moartă are calităţi terapeutice, nămolul fiind lăudat şi de Cleopatra şi Salomeea ale Egiptului. Preţ de o oră am poposit la malul Mării Moarte şi am intrat în apa sărată cu greu din cauza nămolului ce abundă. Trebuie menţionată şi cea mai tulburătoare descoperire arheologică a secolului trecut, în 1947, manuscrisele de la Marea Moartă. Doi păstori beduini, aflaţi în căutarea unei capre rătăcite, au dat din întîmplare peste o colecţie de manuscrise străvechi într-o peşteră de la Qumran, aşa numitele manuscrise de la Marea Moartă care se păstrează la Muzeul Israel din Ierusalim. Acum mai bine de 2000 de ani, Qumran, situat în cel mai jos punct de pe faţa pămîntului, în Valea Marelui Rift, era o aşezare înfloritoare. Între anii 150 î.d.Hr. şi 68 d.Hr., o comunitate de esenieni au găsit un loc izolat, ideal pentru rugăciune şi contemplaţie. Departe de agitaţia templului, pe un platou de la ţărmul Mării Moarte, ei aşteptau venirea Domnului (Isaia 40:3). Cînd au fost îndepărtate ruinele sitului, a fost scoasă la iveală o mănăstire eseniană completă, dar şi un scriptoriu în care esenienii transcriau textele biblice pe suluri de piele, papirus şi cupru. La venirea romanilor lui Titus, esenienii au fugit şi au ascuns manuscrisele în peşteri. Deşertul a păstrat secretul esenienilor peste 2000 de ani, iar acum l-a lăsat la vedere în faţa unor păstori beduini.
Muntele ispitirii
Nu ne-am îndepărtat de pustiu fără a afla legenda Carantamiei. ,,Şi îndată Duhul Sfânt L-a mînat în pustie. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele ţi îngerii Îi slijeau” (Marcu 1: 12-13). Am privit muntele Ispitei sau Jebel Quarantel sau Quarantania de la mică distanţă şi am ascultat explicaţia ghidului care ne-a arătat stînca ispitei pe care ar fi şezut Mîntuitorul. Pe acel versant, la vest de Ierihon, se află mănăstirea ortodoxă greacă nunmită Quarantel ceea ce înseamnă 40 de zile în limba latină sau Mănăstirea Ispitei. Locaşul a fost construit, conform explicaţiilor, chiar pe locul în care s-a izolat Iisus şi a postit 40 de zile şi s-a împotrivit satanei care îi oferise ,,toate împărăţiile lumii” (Luca 4:5). În perioada bizantină, acea zonă era populată de sihaştri care stăteau în peşteri. Actuala mănăstire a fost construită la sfîrşitul sec XIX chiar pe peretele stîncii, deasupra prăpastiei.
Ierihon, oraşul ce domină pustiul Iudeii
Am ajuns apoi în Ierihon, numit şi cetatea palmierilor. Este unul din cele mai vechi oraşe din lume, iar vechiul Ierihon, Tel-es-Sultan, a fost primul loc în care omul s-a stabilit permanent, abandonînd stilul de viaţă nomad al crescătorilor de animale. Fiii lui Israel au trecut rîul Iordan, iar în 1250 î.d.Hr. cetatea a căzut la sunetul trîmbiţelor lui Iosua. Ilie a fost ridicat la cer din Ierihon, şi tot aici Elisei a curăţat apa cu sare. Această minune este proslăvită în biserica ortodoxă greacă Sf. Elisei. Pe drumul către Ierusalim, Domnul Iisus a trecut prin Ierihon de multe ori, iar mulţimea aştepta să-L întîlnească. Este menţionată întîlnirea cu vameşul Zaheu cînd acesta s-a mîntuit. Drumul oricărui pelerin în Ţara Sfântă nu poate ocoli Ierihonul. Oraşul este situat la 40 de kilometri nord-est de Ierusalim şi la o altitudine de 258 metri sub nivelul mării, Ierihonul apare ca o oază în mijlocul Pustiului Iudeii. Frumuseţea şi rodnicia Ierihonului erau cunoscute în tot Imperiul Roman. Aici se cultiva mai ales arborele de balsam, myrobolanu, din care se extrăgea renumitul parfum de Ierihon. La întoarcerea din Galileea natală în Ierusalim, Domnul Iisus l-a vindecat pe orbul Bartimeu la poarta Ierihonului (Marcu 10, 46 ). În secolul al IV-lea, Ierihonul a devenit un puternic centru creştin, fiind reşedinţă episcopală. În epoca bizantină, în împrejurimile Ierihonului şi în cuprinsul oraşului existau mai mult de 20 de mănăstiri şi biserici, hanuri pentru primirea pelerinilor şi a diferitelor societăţi filantropice creştine pentru cei săraci şi bolnavi. În secolul al VIII-lea, califul Hisham al Malek (724-743) din dinastia Omaiyazilor a construit un splendid palat de iarnă care a fost distrus probabil de un cutremur de pămînt cu puţin timp înainte de a fi dat în funcţiune. Odată cu venirea cruciaţilor, regiunea era acoperită cu plantaţii de trestie de zahăr. Odată cu plecarea cruciaţilor, Ierihonul a fost părăsit aproape complet. După Primul Război Mondial, Ierihonul a putut să-şi regăsească puţin din splendoarea de odinioară, devenind un mare centru agricol, cu 7000 de locuitori. Astăzi, în Ierihon poposesc pelerinii care pot vizita Izvorul Prorocului EliseI, peştera Prorocului Ilie, Mănăstirea „Sfântul Elisei” şi biserica lui Zaheu.
Dudul lui Zaheu
Zaheu era mai-marele vameşilor şi tocmai de aceea era dispreţuit de oamenii de rînd. Dar dorea să-l întîlnească pe Mîntuitorul Hristos, despre care aflase că va păși pe acele meleaguri. Mic de statură, Zaheu a găsit că singura modalitate de a-L privi pe Domnul Iisus în toată splendoarea Sa era să se urce într-un copac, un sicomor (dud). Iisus, privind în sus, a spus: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămîn. Şi a coborît degrabă şi L-a primit, bucurîndu-se”. Zaheu și-a mărturisit păcatele și a luat asupra sa canon mai mare decît canonul Legii Vechi (care cerea restituirea de cel mult două ori a datoriei): „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”. Şi a zis către el Iisus: „Astăzi s-a făcut mîntuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam”. Din vechiul sicomor s-au mai păstrat acum doar trunchiul și cîteva ramuri care sînt protejate de sticlă. În faţa sicomorului este amplasată icoana care-l înfăţişează pe Zaheu şi la care pelerinii se închină. Potrivit tradiției creștine, Sfîntul Zaheu l-a însoțit pe Apostolul Petru în călătoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de ucenici ai Domnului. Legenda mai spune că Zaheu l-a urmat pe Apostolul Petru în Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfântul Zaheu a murit în pace, fiind prăznuit de Biserica Ortodoxă la 20 aprilie. În aceeaşi incintă se află Biserica Ortodoxă Sfantul Prooroc Elisei. (Lucia BAKI)
