-
Nitramonia a fost vândută pe 810.000 dolari, cât o vilă în capitală
Cu ani în urmă locuitorii din cartierul Combinat își câștigau existența din valorificarea fierului vechi furat de pe platform Nitramoniei. Unii furau, alții păzeau. Din când în când mai erau goniți de oamenii legii sau de paznicii platformei. Dar nu din cauza acestor indivizi s-a ruinat combinatul chimic din Făgăraș. Se spune cã pestele de la cap se împute. Combinatul de la Fãgãraș la fel ca mai toate întreprinderile similare din țară, vreo 1.200 la număr, s-au ruinat din cauza celor din conducerea statului, premieri, miniștri, directori ai Autorităților statului și șefii înscãunați în toate structurile din teritoriu. Acestia n-au mai fost pândiți și goniți de nimeni, nici de oamenii legii, nici de paznici. Mânã în mânã, ani la rând, s-au înfruptat din averea țării. Concluzia: ei și-au construit imperii, iar statul a fãcut datorii, fabricile au ajuns ruine, iar angajații, șomeri, căutându-și rostul peste graniță.
Numiri politice la cârma combinatului chimic
Prin 1997 de exemplu, Nitramonia SA înregistra datorii de 1.000 de miliarde de lei, de 3 ori capitalul ei social. Erau numite atunci datorii istorice, un mod în care directorimea, supravegheatã îndeaproape de APAPS sau AVAS, cum se numea atunci, acoperea gaura produsă în bugetul fabricii. Când furtișagurile și incompetența au ajuns prea pe față s-a trecut la privatizare. Spunem incompetență întrucât directorii erau numiți politic, nicidecum pe criterii de competență și profesionalism. Fiecare partid ajuns la putere și-a numit oamenii directori. Se practică și astăzi cu succes: fii, nepoți, amante, mătuși, nepotisme pe toate planurile. La privatizare s-au perindat tot soiul de ,,investitori“ care mai de care mai penali. O analiză a evoluției fabricii chimice de la Făgăraș a făcut-o prin 2015 fostul director general, Teodor Șuteu: ,,De-a lungul a 93 de ani de existență, în Cetatea Chimiei Românești (CCh. Făgăraș) au avut loc două operații matematice (!). Operatia de integrare (extindere), prin care platforma chimică, până prin anii ’85, prin investitțiile făcute a ajuns simbolulul chimiei românești si operația de derivare (fărămițare, distrugere) prin care toți neaveniții care s-au perindat pe la conducerea instituției și pe la primărie, l-au făcut bucățele și au valorificat materialele urmărind propriile interese. Aceste fapte s-au petrecut sub ochii procuraturii și a miilor de făgărășeni, muncitori, maiștri, ingineri care n-au mișcat un deget, dimpotivă s-au făcut ,,că plouă” lasându-i pe mafioți să fure nestingheriți“. Vom prezenta pas cu pas cum a fost distrus combinatul chimic și cine a stat în spatele operațiunilor. S-au creat adevărate laboratoare secrete care să pregătească în amănunt terenul pentru ca Nitramonia, combinatul chimic strategic al industriei româneşti, să ajungă în ograda unor ,,investitori strategici“. Doar aceia susținuți de parlamentari, generali, oameni de afaceri, directori în instituțiile statului. Vreo 10 ani toți au furat nestingheriți, iar când s-au certat între ei s-a anunțat simplu eșecul privatizării. Abia atunci au fost date publicităţii dedesupturile afacerii.
Nitramonia, miză pentru terorişti şi infractori
În 2002, făgărăşenilor le-a fost prezentat de către statul român prin APAPS (ulterior AVAS) şi ministrul Ovidiu Muşetescu drept investitor strateg turcul Fatih Mehmet Kesser şi compania americană Fletcher Group. Acesta s-a prezentat pe platforma chimică de la Făgăraş cu echipa lui de lucru în octombrie 2002 pentru a evalua, la faţa locului, combinatul. Și n-a mai plecat. Contractul de privatizare a fost semnat însă la 29 martie 2003 pentru doar 810.000 dolari, cât o vilă în București. În spatele respectivului contract se afla însă o adevărată mafie care avea tentacule în reţele teroriste internaţionale, în crimă organizată şi în afaceri cu fier vechi. Demascarea companiei Flecher Group a dus la alungarea turcului Kesser de pe platformă, ca locului lui să fie preluat de un alt ,,investitor strateg”, Mihai Tânjală, numit în acelaşi timp de APAPS administrator special. O anchetă dată publicităţii în 2010 de OCCRP a scos la iveală iţele încurcate ale privatizării Nitramonia şi caracatiţa ,,investitorilor strategi”.
Nitramonia, Kesser şi offshore
Washington DC. 400th Seven, NW suite 101 20004. Sediul virtual din capitala americană a fost cartierul general pentru mai multe afaceri de corupţie iniţiate în România. La începutul anilor 2000, două IBC americane, înregistrate la această adresă (Interholding Continental LLC şi Fletcher Group LLC), au interferat la Bucureşti cu consultanţii offshore Raymond Terry Gibson şi Kiss Laszlo Gyorgy.
Fletcher Group a vizat două unităţi strategice ale industriei româneşti: Colorom Codlea (producţie chimică) şi Nitramonia Făgăraş, unul dintre cei mai mari producători de explozibili din regiune. Potenţialul Nitramoniei a atras atenţia până şi familiei dictatorului irakian Saddam Hussein care a încercat, fără succes, în anul 2000, să o cumpere de la statul român. IBC-ul american, Fletcher Group LLC, funcţiona ca paravan pentru turcul Mehmet Fatih Kesser,suspectat de legături cu organizaţia teroristă kurdă PKK şi urmărit internaţional pentru infracţiuni de crimă organizată. La nici trei luni de la preluarea Nitramonia Făgăraş, în 2003, Poliţia Română anunţa oficial că producatorul de explozibili a fost privatizat fraudulos, pe baza unor documente false. Doi funcţionari bancari sunt anchetaţi că au fost complici la fraudă, acordând garanţii bancare false pentru ca firma offshore americană să poată participa la negocierile cu statul roman. Fletcher Group LLC, din Washington era reprezentată oficial, în acel moment, de britanicul Raymond Terry Gibson, partener cu Kiss Laszlo Gyorgy în alte conexiuni offshore derivate de la aceeaşi adresă din Washington. Gibson îl acoperea pe infractorul Mehmet Fatih Kesser, condamnat în Turcia şi România, prin metoda acţionarului nominal: Nottingham Holding Ltd, firma ,,proxie” din Marea Britanie manevrată de Raymond Terry Gibson controla, la vedere, IBC-ul Fletcher Group LLC din Washington. Raymond Terry Gibson însă îl mandatează pe Kiss Laszlo Gyorgy să reprezinte offshore-ul respectiv într-o altă afacere în care aveau să fie implicaţi doi parlamentari romani.
Legături politice
Firma ORG Control SRL funcţiona în Bucureşti din anul 2000, fiind înfiinţată de Cristina Luca, partenera lui Kiss Laszlo Gyorgy. În 2002, afacerea ORG Control este preluată oficial de deputatul Metin Cerchez care cedează, la scurt timp, jumatate din ea către IBC-ul Horus 33 World Wide din Delaware. OCCRP a descoperit că, de fapt, compania offshore acoperea implicarea în afacere a unui alt parlamentar roman: Varujan Pambuccian. Fostul deputat, Metin Cerchez, îşi aminteşte acum, după opt ani, prima şi singura întâlnire cu avocatul offshore Kiss Laszlo Gyorgy: ,,M-a dus la el cu un coleg parlamentar, Varujan Pambuccian. Vroiam să facem împreună o firmă de transport de călători, dar Pambuccian nu a dorit să intre oficial în afacere şi a apelat la Kiss”, a declarat Cerchez pentru OCCRP. Metin Cerchez preia jumătate din afacerea ORG Control, iar Pambuccian ia cealaltă jumătate, dar prin intermediul IBC-ului Horus 33 din Delaware, pentru a-și păstra anonimatul. In locul lui Pambuccian, ca reprezentant oficial al intereselor acestuia în firmă, este numit britanicul Raymond Terry Gibson. Confruntat de OCCRP cu declaraţiile lui Metin Cerchez, deputatul Varujan Pambuccian nuanţează: ,,Da, am fost la domnul Kiss Laszlo Gyorgy, la sediu, pentru că Metin insista pe afacerea asta. Eu am vrut doar să-l duc cu vorba, nu vroiam neapărat să intru cu adevărat în firma de transport. Da, îl cunoşteam pe Kiss din perioada în care am încercat să iniţiez o lege de facilităţi fiscale în România, aşa cum sunt în paradisurile fiscale în care Kiss este specialist. L-am invitat atunci la Camera Deputaţior, ca să ne cunoaştem, să ne consultăm”, susţinea Varujan Pambuccian.
Kiss & Pambuccian, fraţi masoni
Documentele intrate în posesia OCCRP arătau însă că Varujan Pambuccian şi Kiss Laszlo Gyorgy erau ,,fraţi” în cea mai influentă lojă masonică din Bucuresti: ,,Sphinx”. In acelaşi templu masonic, Kiss şi Pambuccian erau colegi cu mai mulţi parlamentari români, cu foşti ofiţeri de informaţii, cu oameni de afaceri dar şi cu Eugen Ovidiu Chirovici, care era şeful masoneriei româneşti.
Omul lui Kiss din Channel Island
Misteriosul Raymond Terry Gibson, partenerul lui Kiss Laszlo Gyorgy, era un consultant offshore din Channel Islands, arhipelagul aflat sub tutela britanică de lângă coastele Normandiei. Gibson locuia în Jersey şi figura ca ,,proxie” în sute de firme înmatriculate în paradisul offshore din Canalul Mânecii.Pe teritoriul român, britanicul a fost semnalat în timp ce acoperea interesle de afaceri ale altui parlamentar român: senatorul Dorel Onaca, unul dintre apropiaţii preşedintelui României de atunci. Onaca a fost acuzat de spălare de bani şi evaziune fiscală într-un raport din 2006 emis de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB). Atunci, Onaca a efectuat un număr de 10 retrageri de numerar în valoare de 2,7 miliarde ROL de la Banca Transilvania, unde avea deschis contul firma Onaca SRL. Tranzacţiile sesizate de ONPCSB au fost efectuate de Dorel Onaca prin intermediul companiei offshore Walbrook International, al cărei preşedinte era britanicul Raymond Terry Gibson şi la care Onaca avea calitatea de reprezentant pentru România. Însă, de departe, cel mai răsunător scandal în care a fost implicat partenerul lui Kiss din Canalul Manecii a fost privatizarea Nitramonia Făgăraş.
Kesser, trezorierul PKK demascat
Culmea, în 2003, Nitramonia Gate a fost declanşat chiar de deputatul Metin Cerchez, omul care se întâlnise în ,,afacerea Horus” cu experţii offshore Raymond Terry Gibson şi Kiss Laslo Gyorgy. În calitate de deputat, membru al comisiei de apărare şi siguranţă naţională, Cerchez a început să bombardeze cu interpelari şi întrebări toate instuţiile statului, arătând că beneficiarul real al privatizării Nitramonia Făgăraş era Mehmet Fathi Keser pe care îl suspecta de legături cu organizaţia teroristă PKK şi de acţiuni de crimă organizată pentru care era urmărit în Turcia. Timp de aproape doi ani, deputatul a insistat, la tribuna Parlamentului, comunicând şi solicitând date despre biografia controversată a lui Keser şi privatizarea intreprinderii de explozibili de la Ministerul Justiţiei, Poliţia Română, Ministerul de Interne, Parchetul Naţional Anticorupţie, Guvernul, Autoritatea pentru Privatizare şi alte instituţii. În informările oficiale parlamentare, Metin Cerchez afirma că Mehmet Fatih Kesser, omul din spatele companiilor IBC din Washington, este secretar general şi trezorier al PKK, semnalează apariţia unor baze de antrenament ale PKK în judeţul Constanţa, implicarea grupării Keser în asasinate, contrabandă cu carburanţi şi trafic de droguri, plus coruperea unor ofiţeri SRI şi poliţişti de la Crimă Organizată de către Keser. În final, Poliţia şi Ministerul de Interne îi dau dreptate deputatului Cerchez: ancheta lor arată că privatizarea Nitramonia a fost una frauduloasă şi că Mehmet Fatih Kesser e cercetat şi judecat în mai multe dosare penale pentru fraude, spălare de bani, evaziune fiscală, înşelăciune şi crimă organizată. În 2004, Keser şi alţi 11 inculpaţi sunt trimişi în judecată pentru dosarele Colorom şi Nitramonia, după ce un alt dosar ajunsese în instanţă privind operaţiunile de spălare de bani. Statul român anulează contractul de privatizare a Nitramonia în 2005, iar Colorom Codlea este lichidată.
De ce a avut nevoie secretarul PKK de consultanţi offshore
Flechter Group LLC din Washington, a primit avizul de funcţionare în 2001, iar director şi reprezentant legal a fost desemnat încă de la inceput Raymond Terry Gibson. Printr-o procură datată în iunie 2002, britanicul delega atribuţiile de ,,mandatari reali şi legali” ai Fletcher Group LLC către Mehmet Fatih Kesser şi Gheorghe Boeru, cel care semnează, de fapt, actele pentru privatizarea Nitramonia. Fatih Keser avea nevoie de o firmă paravan pentru că, la acel moment, era anchetat de autorităţile judiciare române pentru o masivă evaziune fiscală şi spălare de bani, fiind de asemenea suspectat şi pentru activităţi criminale şi legături solide cu PKK. Istoria sa zbuciumată îl făcea indezirabil pentru negocieri cu statul român, mai ales într-o privatizare strategică. De aceea apelează la serviciile consultanţilor offshore. La momentul privatizării, Keser Fatih era dat în urmărire internaţională pentru fraude comise în Turcia, iar în anul 2000, fusese arestat la Bucureşti pentru o amplă operaţiune de evaziune fiscală şi spălare de bani. Firma implicată în vasta operaţiune de spălare de bani, Petrom International Impex, fusese înfiinţată în 1999, de Keser, care i-a dat numele inspirandu-se după Societatea Naţională a Petrolului Petrom SA. In iunie 2002, când primeşte şi procura de la Raymond Terry Gibson, Keser îşi mută afacerea Petrom International Impex de la Constanţa, la Bucureşti, schimbându-i şi numele. Petrom International Impex devenea, astfel, Fletcher Group SRL Bucureşti. Procura din iunie 2002 era valabilă timp de un an, însă în aprilie 2003 izbucneşte scandalul privatizării frauduloase a Nitramonia Făgăraş.
Minciunile despre investiții
Reamintim că în august 2002, APAPS a lansat la privatizare, a doua strigare, 79,05% din acţiunile deţinute la Nitramonia. Contractul de vînzare cumpărare a fost semnat abia la 29 martie 2003 cu Flecher Group LLC din SUA pentru 810.000 dolari şi investiţii de până la 21,3 milioane de dolari. La acea dată, şefii de la APAPS prezentau investitorul american ca fiind cel mai potrivit pentru Nitramonia. Numai că la scurt timp au fost identificate două societăţi cu acest nume. Un srl înregistrat la Bucureşti, în iulie 2002, J40/5840/2002, cu sediul pe str. General Ion Dragalina nr. 14 care avea doi acţionari, cetăţeni turci, unul dintre ei Fatih Kesser. Cealaltă societate era înregistrată în SUA, Ilinois, al cărui reprezentant era Valerian Simirică şi care s-a prezentat, ulterior, la APAPS ca fiind preşedintele societăţii. Oricum, la acea dată pe platforma chimică făgărăşeană aveau loc mişcări sindicale cauzate de neplata salariilor, oprirea producţiei din cauza lipsei aprovizionării cu gaz metan. Din octombrie 2002 până la semnarea contractului de vînzare-cumpărare, martie 2003, Kesser şi echipa lui au valorificat stocurile fabricii, dar şi instalaţii la fier vechi. Interesul cel mai mare al lui Kesser era însă legat de azotatul de amoniu şi de explozibil. În echipa turcului Kesser a fost adus un anume Alexandru Mesina care s-a ocupat de administrarea fabricii chiar înainte ca aceasta să intre în proprietatea companiei Flecher Group.
Kesser mână în mână cu directorii numiți de PSD
La câteva zile de la semnarea contractului de privatizare, Kesser a obţinut de la Ministerul de Finanţe reeşalonarea datorilor Nitramoniei către bugetul de stat care ajunsese la valoarea de 489.000 de dolari şi care puteau fi plătite în 5 ani. La 31 ianuarie 2003, Nitramonia înregistra o datorie de 830,9 miliarde de lei. La buget restanţa era de 317,455 miliarde, la gaz de 449,277 miliarde, iar la energie electrică de 100 milioane. Avea în schimb de recuperat de la terţi 300 miliarde. Societatea avea angajaţi 1950 de oameni, un funcţionar TESA la 3 muncitori, şi o conducere stufoasă formată din 9 directori care la rândul lor aveau în subordine zeci de şefi mai mici. Era al treilea an în care situaţia de pe platforma chimică Nitramonia s-a aflat sub controlul politic al PSD. Sub cupola acţiunilor oamenilor lui Kesser, pe platforma Nitramonia era un haos de nedescris. Directorii politici numiţi de PSD jefuiau combinatul în stilul lor caracteristic, dar şi turcii lui Kesser îşi urmau proiectele pentru care au acaparat Nitramonia. Relaţiile lui Kesser cu liderii irakieni n-au fost întrerupte, caz în care în luna mai 2003 Alexandru Mesina, omul lui Kesser, a făcut o vizită ,,de curtoazie” în Irak, după cum a declarat chiar el, la acea vreme. În AGA din iulie 2003 a fost schimbată conducerea combinatului pe seama căreia a fost pus jaful de proporţii. Constantin Avram, managerul general a fost înlocuit cu Iuliu Borşa, Gheorghe Stăneiu, directorul economic, cu Nicolae Micu, directorul comercial Viorel Moghină cu Alesxandru Mesina care fusese adus la Nitramonia, ca observator, de Kesser. Merită menţionat aici şi dispariţia fără urmă a 2 tone de azotat de amoniu în ocean, gaura produsă fabricii ridicându-se la 510.000 de dolari. Încărcătura realizată pe vasul Red SKY şi traficată prin portul Constanţa trebuia să ajungă în Mauritania, dar în august 2001 a dispărut. Nu s-au găsit nici vinovaţii, nici marfa. Surse din cadrul serviciilor secrete de la Constanţa au susţinut atunci că azotatul ar fi ajuns la teroriştii din Irak. Revenind la Flecher Group, aceasta a plătit la APAPS doar 200.000 de dolari din contravaloarea acţiunilor cumpărate, respectiv din cei 810.000 de dolari, cu cât se vindea o vilă în Bucureşti.
Privatizare cercetată de DNA, dar fără rezultat
Privatizarea Nitramonia a fost obiectul unui dosar penal cercetat de DNA. La nivelul anului 2008, Ovidiu Muşetescu, preşedintele APAPS, a fost audiat de procurorii DNA. Acesta declara presei că au inceput cercetările în dosarul Nitramonia după o plângere formulată de membrii sindicatului de la Nitramonia. În fapt, privatizarea Nitramonia ar fi trebuit anulată încă din 2003 pentru că aşa cum susţinea, atunci, Inspectoratul General de Poliţie, licitaţia a fost câştigată pe baza unor documentaţii false. Dar, în loc să reia procesul de privatizare, Guvernul Năstase s-a înţeles cu firma fostului deputat PDSR, Mihai Tânjală, să salveze urgent privatizarea prin preluarea cumpărătorului iniţial- Fletcher Group de către S&T. Deși Florin Sandu, şeful IGP, declara la 14 iulie 2003 că Keser Mehmet Fatih şi Gheorghe Boeru au achiziționat Nitramonia și Colorom pe baza unor documentaţii false și că turcul Keser Mehmet Fatih este cercetat pentru implicare în operaţiuni de spălare a banilor pe teritoriul României, ministrul Ovidiu Muşetescu îi lua apărarea lui Kesser afirmând că acuzațiile ka areas lui Kesser sunt ,,vădit netemeinice şi de natură a crea grave prejudicii de imagine instituţiei noastre”. Oricum încă de la privatizare, Monitorul de Făgăraş titra faptul că modul în care firma controlată de Kesser a reuşit să cumpere cu doar 800.000 de dolari Nitramonia nu era legal, iar Fletcher Group nu este nicidecum o companie americană, cum se lăuda ministrul privatizării Ovidiu Muşetescu, ci o firmă de apartament, cu sediul în casa parlamentarului PSD, Ion Neagu, avocatul lui Kesser Fatih, care fusese anchetat şi reţinut pentru o lună, în anul 2000.
Tînjală şi Simirică l-au detronat pe Kesser
Articolele din media au determinat conducerea AVAS în cârdăşie cu S&T, firma lui Tînjală, să scoată de la privatizare firma Flecher Group ca să fie aplanat repede scandalul mediatic şi, mai ales ca să poată fi salvat contractul de privatizare. Fletcher Group a fost înghiţită astfel de firma S&T Oil Equipment & Machinery, care a preluat în acest mod Nitramonia. Interesul noilor ,,investitori“- Mihai Tânjală şi Valerian Simirică- era legat atunci, în special, de dezvoltarea producţiei de explozibil, necesar în lucrările de construcţii, în special pentru proiectatele autostrăzi spre Transilvania. Astfel, în august 2003 îşi fac apariţia pe platforma chimică de la Făgăraş Mihai Tânjală şi Valerian Simirică. Lansarea lor pe platformă a fost făcută într-o conferinţă de presă în care Mihai Tînjală a fost prezentat ca administraor special numit de AVAS, dar în acelaşi timp şi acţionar al S&T, iar Valerian Simirică, un cetăţean american de bună credinţă, urmaşul lui Kesser la preşedinţia Flecher Group LLC, dar dornic să preia, prin cesionare, contractul de privatizare de la turcul Kesser. Monitorul de Făgăraş a titrat la acea vreme acţiunea cusută cu aţă albă a AVAS, iar rezultatul a fost resimţit de făgărăşeni în mai puţin de un an. Iţele privatizării Nitramoniei cu Tînjală, Muşetescu şi Simirică sub cupola PSD au fost și mai încurcate. (Lucia Baki)
