Făgărăşenii sunt invitați să facă, împreună cu Monitorul de Făgăraș, o călătorie în trecututul Făgărașului şi să admire lumea cosmopolită a minunatului târg  de odinioară.  Vom folosi monografia scrisă în 1913 de preotul Nicolae Aron, frânturi din Anuarul Socec din perioada 1924-1925 care face un recensămînt al tuturor meseriaşilor din întreaga Ţară a Făgăraşului, presa vremii, dar și mărturisiri ale făgărășenilor. Fãgãrasul vechi a cunoscut cea mai mare dezvoltare în perioada 1850- 1940. La începtul secolului trecut număra pînă la 8.000 de locuitori (în 1937 era de 7954 louitori), iar întreg judeţul Făgăraş avea cam 90.000 de suflete. Din punct de vedere administrativ, judeţul Făgăraş cuprindea 86 de sate împărţite pe trei plăşi. Era plasa Arpaşul de Jos de care aparţineau 25 de sate, plasa Şercaia cu 18 sate şi Făgăraşul căruia îi erau arondate 43 de sate. Elitele Fãgãrasului de la sfârsitul veacului XIX si începutul celui de-al XX-lea erau renumite nu doar în tarã, dar si în afara granițelor, iar produsele și comerțul fãgãrãșenilor a rãzbãtut în țãrile Europei și în marile orașe din România. Erau renumite prãjiturile Embacher, vinurile și cogniacul de curmale ale lui Costi Toma, tipografiile lui Pop, Hațiegan sau Lazãr. Vârstnicii urbei își amintesc și acum cu mare plãcere despre viața trãitã în acele vremuri. Ei povestesc cu admirație despre farmaciștii Fãgãrașului care erau dedicați întru-totul meseriei lor, diagnosticau și preparau medicamentele personal. Amintim farmaciile Herman, Brumboiu, Grama, Kontesveller. Și restaurantele erau renumite prin ofertele lor diversificate, amintind aici pe Bozdoc, Dinu, Motoc, Taflan sau Zãgan. Dacã Bozdoc era restaurantul tinerilor intelectuali necãsãtoriți, Dinu îi primea pe toți țăranii fãgãrãșeni veniți la oraș, iar Mercur era doar pentru familiile bune ale orașului. Și cofetãriile erau la mare cãutare, mai ales pentru doamnele Fãgãrașului și pentru copii. Prãjiturile lui Embacher, dulciurile Chiba sau înghețata lui Werner erau deliciul tuturor celor care poposeau în Piața Unirii a urbei. Piața centralã a Fãgãrașului era ocupatã de negustorii și proprietarii evrei, sași și unguri între care s-a asezat un singur român, Nicolae Toma, si care a uimit prin stilul, rafinamentul și corectitudinea afacerilor sale. Negustorii, breslarii și comercianții fãgãrãșeni își aveau proprietãțiile pe strãzile lãturalnice ale orașului, Pãlãrieri, Olari, Ulița Grecilor, Ulița Becleanului, spre cimitir, etc.

Istorie cuprinsă în reclamele vremii

Ca și astăzi, afacerile târgului vechi al Făgărașului erau promovate prin reclame. Erau prezentate prin intermediul reclamelor celebrele hoteluri ale Făgăraşului, Transilvania, Mercur, Paris, care funcţionau în centrul Făgăraşului. ,,Hotelul Paris era localizat undeva prin preajma Catedralei Ortodoxe, iar după el se afla celebrul restaurant Cocoşul Alb“  explică vârstnicii urbei. Reclamele dezvăluiau activitatea unor comercianţi celebri ai urbei precum Carol Balthes şi Ignaz Zsomberg, pitari; Stefan Walter şi Ioan Roth-măcelari. ,,D.L.Aldan, Fogaras, vis-a-vis de Hotel Mercur şi de ,,Furnica“ Dinţi şi măsele americane din aur de 22 de carate garantat bucata 16-20 coroane, cu garanţă de 10 ani. Dinţi pe cauciuc bucata de la 3 coroane. Întreaga dantură 28 bucăţi k-70-cu garanţă 5 ani, plombe de aur, porţelan, platină, argint şi email de la 2 coroane. Garanţă 2 ani. Scoaterea unui dinte sau măsea cu injecţiune 2 coroane şi fără dureri, garantez şi fără injecţie“ era una dintre reclame. ,,Rog pe Onoratele dame să binevoiască a-şi cîştiga convingerile despre intenţiunile mele solide prin cercetarea prăvăliei mele fără nici o obligaţie de cumpărare“ suna reclama afişată de unul dintre pălărierii făgărăşeni.  G.Weisz era unul dintre cunoscuţii comercianţi făgărăşeni ce confecţiona pălării iar Ion Welter vindea pălării şi căiţe pentru copii. Reclamă și-au făcut și alți comercianţi celebri precum Dragomir Marcu (croitor pentru bărbaţi ), Nicolae Modoiu (cojocar) şi Emma Maeltz care deţinea un atelier de modă pentru dame, aceasta avea studii la Viena în acest sens. O altă reclamă te farmecă prin îndemnul ,,Cumpăraţi de la români“. Găsim reclame pentru bere de bună calitate cum este cea a lui Costi Toma pentru berea Czell. ,,Costi Toma a fost unul dintre cei mai renumiţi comercianţi ai oraşului şi un mare iubitor de cultură“ explșică și muzeograful Constantin Băjenaru. Un lucru foarte important pentru făgărăşeni îl constituie activitatea lui Francisc Gutwirth, mare arhitect. ,,El este cel care a proiectat şi construit actuala Catedrală Ortodoxă din Sibiu“ susține muzeograful Constantin Băjenaru. Tot din reclamele vremii aflăm că Bela Fischer şi Modacsi ( lângă fosta Baie Comunală ) erau fotografi. J.Jaros era un comerciant cu activităţi multiple (băcănie, vopseli, material, vinuri) ce deţinea o firmă înfiinţată în anul 1887. Reclama lui George Sorea avea îndemnul: ,,Locul de întâlnire al fruntaşilor români din Făgăraş şi jur, mai ales în zilele târgului de săptămână, Vinerea, este restaurantul George Sorea, la Hotel Paris unde se află cea mai bună bere de Steibruck, vinuri veritabile şi bucătărie escelentă. Serviciu prompt şi culant“.  Între comercianţii făgărăşeni avea loc un fenomen des întâlnit în oraşele cosmopolite: meseriaşii saşi, unguri sau evrei îşi făceau reclamă la români şi invers. Adevărata evanghelie ,,Q“ a istoriei române ni se dezvăluie din reclamele timpului pe care s-a aşternut colbul, dincolo de manualele falsificate şi sloganurile puerile al unor partide care îndeamnă la un naţionalism rău înţeles, departe de bunul simţ al românului.

 Negustorii Fãgãrașului vechi
 

 Comertul român în Fãgãras era bine structurat si dezvoltat la începutul veacului trecut. În Piața mare a târgului toți comercianții erau români și doar unul strãin, un anume Lenghel. Amintim câțiva dintre acestia, Mihail Popescu, George Gollian și George Aiser. Dupã 1910 însã raportul dintre ei s-a schimbat, cei mai mulși fiind strãini și doar câteva firme românești. Conform monografiei pr. Nicolau Aron din Galați ,,Cel mai fruntaș negutãtor în Fãgãraș, pânã în 1910 când a trecut la cele eterne a fost Ioan Peia. Acesta a reprezentat și pe filiala ,,Concordiei” din Fãgãraș societate de conzum în Sibiu, desființatã în 1899 cu pierdere. Un alt fruntaș, foarte bun negutãtor în Fãgãraș a fost Adrian Furcã, rãposat în 1902. Azi figureazã la loc de frunte firma ,,Agricola” proprietatea d-lor Turcu și Urs, urmașii lui Ioan Peia, cari vând în mare și în mic, în casele frumos reparate, din nou edificate și bine întocmite ale rãposatului Peia- de cãtrã vãduva Lucrețtia Peia, cãsãtoritã Bârsan dimpreunã cu noul bãrbat Gherghe Bârsan. Apoi firmele lui Ioan Grecu și Nicolae Szilagyi, cari sunt în piața mare. Ioan Grecu își are casele propri cumpãrate de la ,,Furnica”. În anul acesta 1913 s’a deschis în Fãgãraș și o mãcelãrie românã, condusã cu multã pricepere de mãcelarul român Gheorghe Stinghe, venit din Brașov”.

Hotel Paris, reprezentativ pentru Fãgãras
,,Ospãtãria româneascã este reprezentatã prin hotelierul George Sorea (Hotel Paris) unde își au românii toate producțiunile și toate întrunirile. Sorea este nãscut în Galați și-și are soție din Presmer, o femeie luteranã foarte harnicã, care se pricepe de minune în ale bucãtãriei. Puținii mãestri români din Fãgãraș au fost: Nicolae Modoiu, cojocar-bondar, Toma Visia, covaciu (ferar), Iuliu Colcer, covaciu, Victor Poparad, covaciu, Zahiu Rohan, cojocar, Petru Reurean, mãsar, Ioan Podgursky, mãsar, Nicolae Burlea, croitor, Ioan Moldovan, bãrbier, Ioan Tutoiu, brutar, Vladimir Vraciovici, croitor de dame, Virgil Ciora, rotar, Alexandru Moldovan, pantofar, Petru Pop, cismar, Frederic Zolter, rotar, Mihail Szabo, mãsar, Ioan Colcer, rotar, Nistor Langa, croitor, Vasile Popa, rotar, Dragomir Marcu, croitor, si Molint Lorent, tinichier“. (Monografia pr. Aron)

Breșa româneascã din Piața Mare a Fãgãrașului
 

Când Costi Toma a rãmas sã conducã prospera afacere a familiei Nicolae Toma, aceasta era cotatã ca fiind una dintre cele mai apreciate din Fãgãraș, fiind prima familie de români care ocupase un loc în centrul târgului. Și poate singura care a depãșit granițele Fãgãrașului ajungând în cele mai renumite case din Europa. Lui Costi Toma i-au fost de mare ajutor studiile și experienta deprinse la București și pe care le-a aplicat, cu succes, în afacerea familiei. Dacã negoțul cu vin era principala activitate, Costi și-a extins domeniul la îmbutelierea berii și la distilarea fructelor. Din pivnițele casei Toma plecau cele mai fine vinuri transilvane îmbuteliate spre Viena, Paris și orașele din Transilvania. Pivnițele adãposteau butoaie și de 1000 decalitri. La parterul casei Toma, cu vedere spre Piața Mare a târgului, a fost amenajat magazinul de vinuri. Pe o altã laturã a casei a adus o linie de îmbuteliat bere, de provenientã germanã. Berea Czell era adusã de la Brașov și era îmbuteliatã la fabrica Toma dupã care pleca în toate colțurile țãrii. Fabrica de bere era amplasatã pe locul fostei fabricii Tropicana de care avem cunostintã noi, astãzi. Mașinile încãrcate cu bere pãrãseau fabrica prin strada Regalã. Prima reclamã din Piața Fãgãrașului a fost amplasatã pe casa Toma si se referea la Berea Czell. Costi Toma avea legãturi de afaceri cu multe state din Europa și Africa, unde a reușit sã-și exporte produsele sau sã importe materie primã. Conform presei vremii, Costi Toma reprezenta Fãgãrașul la Viena, Paris, București, etc. Legãturile externe l-au ajutat sã își diversifice activitatea. A adus din Germania o distilãrie de bãuturi spirtoase pe care o monteazã pe o laturã a casei sale. Produce cel mai renumit cognac al acelor timpuri din curmale. Calitatea bãuturii îi atrage titulatura de ,,furnizor al Curtii regale”. (notar Mariana Sãbãdus, descendentã din familia Toma)

Povestea pendului Haupt

O mărturie a unei vechi familii de făgărăşeni a stat peste un secol şi jumătate la vedere, chiar în sediul Primăriei Făgăraş. A ornat sediul primăriei comuniste şi mai apoi a celei postdecembriste. Nimeni n-a avut curiozitatea însă să afle povestea obiectului. O pedulă veche de peste două secole, dar care a sfidat timpul şi indica la secundă ora exactă. A fost folosită de-a lungul timpului pentru a da curs corectitudinii şi punctualităţii în afaceri a proprietarului Haupt, apoi pentru a marca la timpul programat pentru persecuţiile comuniste, ca mai apoi să indice delăsarea angajaţilor din administraţia public locală. Moştenitorul femiliei Haupt, ulterior Bosînceanu, a încercat să redobîndească proprietăţiile vechiului negustor. Este vorba despre clădirea în care funcţionează, astăzi, Primăria Făgăraş. Aflat la casa familiei pentru a-şi cere drepturile a văzut pendula. De bună seamă că a recunoscut-o, iar memoria i-a fost întărită şi de înscrisul de pe dosul pendulei, ,,Haupt”. Pentru că nu i-a fost retrocedată proprietatea pentru că n-a avut banii necesari acoperirii cheltuielilor privind retrocedarea, a cerut respectiva pendulă. ,,L-am sunat pe primar şi i-am explicat situaţia. După o discuţie în limitele bunului simţ, primarul a predat pendulul moştenitoarei” relata notarul Mariana Săbăduş. Prin urmarea din averea familiei Haupt a rămas un pendul.

Grecul cu un triptic
 

 Un tînăr care n-avea mai mult de 20-23 de ani, îmbrăcat în straie naţionale, vânjos, dar nu timid a călcat pentru prima dată în Piaţa mare a Târgului Făgăraş. Avea o traistă dungată atârnată transversal peste corp şi în ea un triptic religios. Părea un tânăr credincios şi cu bun simţ. Vorba lui cântată, dar străină locului i-a făcut curioşi pe făgărăşenii meşteşugari din jurul pieţii. A dat de înţeles că-şi caută de lucru şi că ar accepta orice. Un cojocar l-a îndrăgit şi l-a găzduit pentru o vreme. Îndemânarea şi inteligenţa tânărului l-au fermecat pe cojocar şi l-a luat, în scurt timp, ca ucenic în atelierul său. În câteva săptămâni a deprins bine meşteşugul cojocăritului şi a învăţat multe din slovele ardeleneşti. Era pe la 1823, nu mai departe. Localnicii l-au adoptat ca Nicolae Toma. Curajosul tânăr cu triptic venea tocmai din Grecia nordică, din regiunea Ioanina, de unde, la acea vreme, mulţi greci plecau pentru a căuta o viaţă mai îndestulătoare. Nicolae Toma s-a încadrat întrutotul ambientului făgărăşean de la sfârşitul veacului al XIX-lea, de parcă ar fi fost un om al locului. A stat ucenic la cojocarul făgărşean mai mulţi ani timp în care a reuşit să strângă şi ceva bani. Şi pentru că era întreprinzător şi cu o abilitate nativă în afaceri, Nicolae Toma şi-a pus în plan să-şi depăşească statutul de ucenic. Şi politeţea localnicilor care la acea vreme era la tot pasul, i-a fost de mare ajutor. Ajunsese Nicolae Toma să fie respectat pentru ceea ce era şi pentru ceea ce dobândise în anii trăiţi printre făgărăşeni. (Lucia BAKI)

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here