Ouăle rosii si legendele lor

În jurul ouălor de Paşti s-au creat legende şi poveşti care vin din vremuri de mult uitate. Originea colorării ouălor se pierde în negura timpurilor precreştine, când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară. Pe atunci se ofereau în dar ca simbol al echilibrului şi al creaţiei. Romanii le colorau numai în roşu şi erau dăruite celor apropiaţi de sărbătoarea lui Janus. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi se practică şi astăzi în Europa şi Asia. La români, obiceiul colorării ouălor a dezvoltat o întreagă artă care a ajuns la încondeiere, pictare şi încrustare. Legendele creştine explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Se spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lângă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzând că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi“. Când un soldat a năvălit în casă să-l anunţe pe Pilat că Iisus Hristos a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mână şi a spus: „Când se va înroşi acest ou în mâna mea, atunci va învia Hristos“. Pe dată, însă, oul din mâna lui Pilat s-a înroşit, dovadă că Iisus a înviat.

Ciocnitul ouălor

Dacă la începuturi, creştinii români vopseau ouăle doar în roşu, în zilele noastre se vopsesc în toate culorile. De ce trebuie să avem ouă roşii pe masa de Paşti? La întrebarea asta sunt o mulţime de legende. Cea mai răspândită credinţă este însă aceea că Mironosiţele (cele trei Marii care au venit să-l jelească) au adus ouă ca prinoase la picioarele Lui şi că acestea s-au înroşit de sângele jertfirii. O altă tradiţie orală este aceea că în momentul când Maica Domnului a fugit din calea oamenilor lui Irod şi văzând că urmăritorii se apropie, a început să arunce cu pietre peste umăr, iar acestea, spre marea lor mirare, se prefăceau în ouă de diferite culori.  Ciocnitul ouălor este un  prilej de veselie şi de distracţie pentru cei care iau masa împreună. Se spune că ne vom întâlni în lumea cealaltă cu cei care ciocnim oul de Paşte. Un obicei ne îndeamnă să ne începem masa de Paşte cu oul întrucât ne aduce sănătate pe parcursul anului şi ne apără de ghinion, dar doar dacă nu îl servim cu sare. Ouăle se ciocnesc, din prima zi de Paşte pînă la Înălţare, şi se rosteşte cu bucurie formula tradiţională ,,Hristos a Înviat!“ la care cealaltă persoană răspunde cu respect faţă de evenimentulsărbatorit:,,Adevărat a Înviat!“

Ce ouă se încondeiază?

Ouăle specifice Bucovinei sunt de trei feluri: cele încondeiate, cele vopsite sau cele ornate cu mărgele. Pe lângă ouăle roşii pe care cu toţii le ştim, acestea sunt ornate în culori vii şi au diverse modele desenate pe ele, fiecare element de încondeiere reprezentând câte un simbol. Instrumentul cu care se încondeiază oul se numeşte chişiţă, un creion din lemn care are în vârf un tub foarte subţire din tablă fină pentru a permite filtrarea cerii. Ouăle monocrome, aproape întotdeauna roşii, erau numite în Bucovina „merişoare“, vopsite doar cu substanţe vegetale şi destinate prinoaselor pentru morţi. Cojile de ceapă, zeama de sfeclă, frunzele de măr sau coaja de prun, măceş dădeau nuanţele de roşu.

Ce reprezintă culorile cu care sunt încondeiate ouăle?

•   Roşu:culoare vitalităţii, a forţei biruitoare şi a regalităţii;
•   Galben: culoare prin excelenţă solară;
• Verde: speranţă şi renaştere;
• Albastru: semnul serenităţii şi al credinţei;
• Negru: pământul şi eternitatea.

Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi cu procedee şi tehnici strămoşeşti: culoarea roşie se obţine din coajă de ceapă, frunze şi flori de măr dulce, coaja de măceş, albastrul se obţine din flori de viorele, galbenul se obţine din coji de ceapă şi coajă de lemn pădureţ, verdele poate fi obţinut din frunze de nuc, floarea-soarelui.

Muzeul Oului de la Vama, Bucovina

Muzeul Oului din Vama este cel mai mare muzeu de acest gen din România, fiind unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor. Muzeul, întins pe o suprafaţă de 800 mp,  reuneşte peste 11.000 de ouă, atât din Bucovina, cât şi ouă de pe toate meridianele lumii. Dintre acestea, aproximativ 3500 de ouă de diverse dimensiuni, lucrate în tehnici şi stiluri diferite, provin din 82 de ţări de pe toate cele 5 continente. Colecţia aparţine prof. Letiţia Orşivschi, artist român recunoscut la nivel naţional şi internaţional, reprezentantă a României la târguri, saloane şi expoziţii internaţionale, multiplă laureată la concursurile internaţionale şi colaborator a numeroase muzee şi instituţii de cultură din ţară şi străinătate. Muzeul deţine: ouă bucovinene (unele cu o vechime între 50 şi 100 ani), colecţia internaţională (ouă tradiţionale din 82 de ţări ale lumii),ouă din alte zone ale României, creaţii ale artiştilor de diferite naţionalităţi aranjate pe teme (ouă cu motive religioase, florale, abstracte, ouă perforate, ouă cu aplicaţii etc.), creaţiile artistei Letiţia Orşivschi, ouă diverse (ouă din porţelan, ceramică, sticlă, lemn, piatră). În colecţie există şi ouă rare, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil, flamingo, dar şi ouă cu dimensiuni foarte mici: de gecko, potârniche, vrabie, porumbel, rândunică, prepeliţă, alături de ouă de fazan, păun, raţă, gâscă, curcă, struţ etc.

Ouă colorate pe mapamond

•   În 1937, marele folclorist şi etnograf Arthur Gorovei (1864-1951), membru corespondent şi de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al Universităţii din Cernăuţi, publică un reuşit studiu de folclor, intitulat „Ouăle de Paşti“.
•  „Chinezii întrebuinţau ouăle roşii cu două mii de ani înainte de Hristos, şi desigur că, la dânşii, obiceiul acesta era o moştenire din timpuri şi mai vechi. În credinţa vechilor chinezi, oul reprezenta începutul unei noi vieţi. Ei colorau în roşu ouă de găină în semn de bun augur la evenimente importante, precum naşterile sau nunţile. O aniversare de 16 anişori implica 16 ouă roşii“
•   Egiptenii îl adorau pe zeul Knef, a cărui statuie purta un ou în gură.
•   Perşii credeau că, în vâltoarea haosului, apăru un ou, pe care Noaptea îl acoperi cu aripile ei, îl cloci, şi din ou ieşi lumea: Soarele şi Luna se ridicară, iar Pământul se lăsă în jos.
•  Indienii, fenicienii, ca şi israeliţii, considerau oul ca principiu al Creaţiunii.
•   După una din legendele brahmanice, la început erau pe lume numai apele primordiale, din care se născu un ou de aur ce pluti pe ape un an de zile, şi din el se născură Cerul, Pământul şi Văzduhul. Brahma creatorul însuşi se născu din acest ou, din care se făcu Cerul şi Pământul.
•   Păzitor de duhuri necurate, oul roşu se întrebuinţa ca amuletă, obicei practicat, în zilele noastre, la ruşii din părţile Uralului, unde se făceau ouă din pietre semi-preţioase, de diferite culori, între care şi roşii, mici de tot, şi se purtau ca fetişuri la ceas, cum se poartă mărţişoarele, după cum fetiş trebuie să fi fost ouăle de piatră vopsite cu roşu, din mormintele preistorice, îngropate cu mortul, ca să-l apere de Duhul Răului.