În Marele Război au căzut milioane de oameni. România pierduse și ea aproape un milion. Au fost românii plecați pe front să-și apere țara, înfruntând gloanțele, frigul și foamea. Unii au suportat ororile prizonieratului și s-au întors bolnavi și epuizați, dar alții nu au mai revenit niciodată. Au murit departe de țară, osemintele lor zăcând în locuri rămase neidentificate nici până astăzi. În semn de recunoştinţă pentru eroii Patriei care au căzut în Primul Război Mondial, autorităţile statului român au hotărât, prin Decretul-lege nr. 1.693, din 4 mai 1920, ca Ziua Eroilor să fie decretată sărbătoare naţională şi să fie celebrată, cu mare fast religios, şcolar, militar şi naţional, în Ziua Înălţării Domnului. Decizia a fost preluată de Parlamentul României în anul 1995, iar în 2003, prin Legea privind regimul monumentelor şi operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost proclamată sărbătoare naţională a poporului român. Ziua Înălțării Domnului, la șase săptămâni de la marele praznic al Învierii, este ziua recunoștinței pentru eroii neamului și a pomenirii lor. În toate bisericile din ţară şi străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În Țara Făgărașului eroii neamului au fost comemorați în fiecare localitate.
Eroii anticomuniști comemorați la Sighet
În timpul regimului comunist, în România au existat 44 de penitenciare principale și 72 de lagăre de muncă forțată, destinate deținuților politic, în care au pătimit peste 3 milioane de români. Dintre aceștia, 800.000 au murit. Nu se știe numărul exact al victimelor, se estimează că au fost torturați sute de mii de oameni. Se adaugă acestora familiile celor încarcerați și sprijinitorii lor din sate localitățile românești. Marea arestare a celor care s-au opus regimului a fost organizată în noaptea de 14/15 mai 1948 când au fost ridicați din școli, facultăți și de la domiciliile lor peste 15.000 de tineri. ,,Noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică și socială din România“ a denumit-o părintele Iustin Pârvu, fost deținut politic. De atunci au curs valuri de arestări, lagărele și închisorile devenind neîncăpătoare. ,,În închisoare Dumnezeu nu era departe, în ceruri, era ca un vecin, vorbeai cu Dumnezeu şi-L întrebai pe Dumnezeu ca pe un vecin. Aşa Îl simţeam de apropiat!” spunea părintele Zosim Oancea, fost deținut politic. De Înălțare, foștii deținuți politic participă la comemorarea eroilor în cimitirul săracilor de la Sighetul Marmației și la Muzeul Victimelor Comunismului Sighet.
