Foto. Interviu. Făgărășeanul Ciprian Zamfir, cel mai faimos pizzar din lume: ,,De la handbal la pizza a fost cât o lovitură de la 7 metri“

Mulți făgărășeni au luat calea Occidentului când zidurile comunismului au fost dărâmate. După 1990 se materializa încă un exod al românilor spre alte zări, după cel de la începutul veacului trecut peste Ocean. Pentru unii dintre ei plecarea din țară s-a dovedit, profesional, de bun augur,  iar pentru alții  a fost și este doar un mijloc de existență la alte cote și condiții. Un bun exemplu al unui făgărășean care a știut să valorifice o oportunitate și să o transforme într-un real succes este Ciprian Zamfir. Handbalist profesionist la Nitramonia Făgăraș, a renunțat la cariera sportivă și a învățat de la țara care l-a adoptat rețeta succesului. De 25 de ani, Ciprian Zamfir trăiește în Italia unde și-a format o frumoasă familie și a excelat în meseria de pizzar. O meserie specifică acestei țări, dar perseverența și dorința de perfecțiune a făgărășeanului l-au făcut faimos în întreaga lume. Este cel mai bun pizzar din Europa, instruit  în școlile vechilor pizzari italieni. Când Ciprian Zamfir îți vorbește despre pizza, aluaturi și despre făină, te trimite cu gândul pe vechile domenii ale culturilor de grâu italiene, în cele mai cunoscute mori italiene, dar acum modernizate cu cele mai noi tehnologii, în cele mai renumite  pizzerii, cele care i-au adus faimă Italiei. Ciprian Zamfir și-a însușit toate cunoștințele necesare care-i confirmă renumele de ,,cel mai bun pizzar din lume“. Străbate întreg mapamondul și cu făina pe care o reprezintă ca ,,tehnolog“, una dintre cele mai bune din Europa, ,,Le 5 Stagioni“, fiind un bun ambassador al acestui brand. Revine la Făgăraș ori de câte ori îi permite timpul, iar atunci când este doar în trecere se oprește la intrarea în oraș preț de 5 minute pentru a imortaliza imaginea Făgărașului natal. De când a plecat din Făgăraș, trăiește cu speranța că va reveni în țară cu familia. Sunt puțini făgărășenii care-și respectă originile și spun  răspicat oriunde  ,,sunt mândru că sunt  făgărășean“, așa cum o spune Ciprian Zamfir.  Am stat de vorbă cu Ciprian Zamfir,  dialogul fiind cuprins în interviul următor.

Reporter: Aveați o carieră sportivă, jucați la echipa de handbal a Nitramoniei, care  era recunoscută la nivel național, și aveați un bun viitor în sportul profesionist. Totuși ați decis să rămâneți în Italia, de ce?

Ciprian Zamfir: Era în 1998. Mă aflam într-un turneu în Italia cu echipa de handbal  Nitramonia, un turneu de pregătire. Am rămas în Italia, la Roma,  din cauza unor nevoi, probleme de sănătate în familie, despre care am aflat abia atunci, printr-un telefon. Nu știam nimic despre problema gravă de sănătate a mamei care necesita spitalizare și costuri foarte mari A trebuit să rămân să lucrez pentru a-mi ajuta familia.

 R.:  Ce v-a oferit Italia?

C.Z.: Am  început să lucrez, dar nu ca sportiv de performanță. La început am lucrat într-un restaurant în centrul Romei, în piața  Spania, unde fratele meu lucra ca și bucătar. Am început de la spălat vase după care am trecut la restaurantul ,,La Capricciosa“ din Roma, acolo unde a fost inventantă, în anul 1937, faimoasa pizza Capricciosa. De acolo a început totul.

,,De la handbal la pizza a fost cât o lovitură de la 7 metri“

R.: Pasiunea pentru pizza o aveați sau ați descoperit-o lucrând?

C.Z.: Nu știam nimic despre pizza, am descoperit această pasiune lucrând în acel restaurant/pizzerie. Fiind sportiv m-am gândit să caut ceva care se apropie de ceea ce făceam, am evitat construcțiile. M-a ajutat mult faptul că fiind sportiv  de performanță  eram obișnuit cu reguli de respectat și astfel  nu mi-a fost greu să mă adaptez regulilor la noul loc de muncă. După o perioadă în restaurant am început să studiez, să fac cursuri de bază, cursuri de specializare, cursuri  de instructor. Pot spune că de la handbal la pizza a fost cât o lovitură de la 7 metri.

Jurat la campionatul mondial de  pizza

R.: După cursurile urmate ați participat la concursuri gastronomice care v-au adus faima de astăzi. Ce titluri ați obținut?

C.Z.: M-au ajutat toate cursurile pe care le-am urmat și mi-au dat încredere să particip la concursuri gastronomice. În 2010 am câștigat Campionatul European de Pizza  de la Barcelona, locul I, după care am fost invitat să fac parte din cea mai importantă școală de pizzeri din Italia – Scuola Italiana Pizzaioli, prima școală de pizza din lume. Ulterior am coordonat școlile de pizza din Roma, unde în ultimii 15 ani am format mii de pizzeri.  Am fost invitat să fac parte din organizarea Campionatului mondial de pizza de la Parma. Și astăzi fac parte din juriul campionatului mondial de pizza.

A adus școala de pizzari și în România

R.: Cu un astfel de palmares, nu ați uitat de România. Ați fondat și aici o asociație a pizzarilor?

C.Z.: Am deschis în România Asociația Pizzarilor Profesioniști din România  alături de Ovidiu Cheabac și Giulia Apa. Mi-am dorit să transmit  pasiunea   pentru pizza și românilor și să îi ajut în formarea lor profesională ca pizzeri.  Avem școli de pizzari profesioniști la Cuj și la București.

R.: Pe lângă meseria și pasiunea de pizzer, cu ce vă ocupați?

C.Z.: În prezent lucrez  ca și technician  pentru o moară și mă ocup  cu dezvoltarea  produselor.  Moara este la Parma, Ferugia. Producem făina ,,Le 5 Stagioni“ pentru pizza, pâine și patiserie și eu mă ocup cu partea tehnică. Distribuim făina în 106 țări din lume. Eu merg în expozițiile internaționale și prezint produsele. Sunt unul dintre brand ambasadorii făinii, parte din grupul Agugiaro & Figna. Această profesie este extrem de dinamică, merg peste tot în lume, cu scopul de a explica importanța calității ingredientelor și a unei tehnici desăvârșite în realizarea unei pizza de cea mai bună calitate.

,,România mai are nevoie de timp pentru a produce o făină de calitate“

R.: Știți făina din România și cum se produce. Există diferențe mari față de făina  pe care o prezentați?

C.Z.: Este o mare diferență. Este diferență de calitate,  diferență între importanța grânelor. Probabil că în România chiar dacă există grâu de calitate nu este tehnologia necesară și persoane pregătite să producă o făină la acel nivel de calitate. Se pune problema utilajelor, a tehnologiei, a cunoștințelor.

R.: Noi ne lăudăm cu morile vechi, cele de apă sau cele cu pietre aduse din străinătate. În aceste mori nu obținem făină de calitate?

C.Z.: Este bine să promovăm produsele locale, eu mereu dau exemplul din perioada comunismului când se mânca pâine neagră, dar  noi voiam pâine albă. Pâinea neagră însemnă de fapt grâul măcinat integral, cu totul. Acum, după anumite studii, s-a demonstrat  că  pâinea neagră este un produs mai sănătos decât cea albă, adică este mai puțin rafinată și nu dăunează organismului. Consider că România mai are nevoie de ceva timp ca să ajungă  la un nivel înalt de producere a făinii.

R.: Locuiți cu familia la Roma. Vorbiți limba română în casă?

C.Z.: Locuim la Roma, într-o casă lângă Episcopia României. Soția este româncă, din Pitești, avem doi băieți, născuți în Italia, cetățeni italieni, Eduardo de 14 ani și Leonardo de 11 ani. Am ales să locuim undeva mai retrași ca  să avem spațiu pentru că ne place să avem liniște și libertate. Aducem din țară tot ce ne poate aminti de România, de a ne simți aproape de țară. De exemplu, am plantat viță de vie adusă din România. În casă vorbim și limba română și limba italiană, iar copiii știu limba română. Cu toate că suntem departe de țară, iar copiii sunt cetățeni italieni, prin venele noastre tot sânge de român curge  și ne mândrim cu asta.

R.: Pe cine mai aveți la Făgăraș?

C.Z.: În  Făgăraș îl mai am doar pe fratele meu, din păcate părinții s-au dus, mama la 60 de ani, iar tata la 63 de ani. Fratele meu s-a retras acasă, la Făgăraș, după aproape 30 de ani de muncă în  Italia. Cred că și noi, în curând, același lucru îl vom face, ne vom retrage spre România. Copiii noștri au descoperit România, și-au cunoscut verișorii, rudele, le  place aici. Eu am dezvoltat o afacere  în România, am școli de pizza de care trebuie să mă ocup pentru a funcționa așa cum trebuie.

R.: Cât de deschiși au fost românii față de  asociația pe care ați înființat-o aici? Cât de greu a fost?

C.Z.: A fost foarte greu. Asociația Pizzarilor Profesioniști din România  este un  proiect de suflet, nu este o afacere, este o asociație nonprofit prin intermediul căreia  am deschis școli de pizza. Anual  oferim gratuit peste 6000 de pizza în România, sunt acțiuni de binefacere promovate în țară. Dificultatea însă este umilința persoanelor, sistemul care nu te ajută. Un lucru care m-a uimit foarte mult  a fost declararea meseriei de pizzar în nomenclatorul de meserii, dar  pizzarii continuă să fie angajați ca manipulatori și alte  lucruri. Nu dăm importanță calificării  avute la dispoziție.

R.: Aveți cursanți la școlile din România?

C.Z.: Da, sunt cursanți. Din păcate în ultima perioadă nu ne-a permis nouă timpul să ținem toate cursurrile programate. Predăm la aceste școli de la Cluj și București eu cu  2 colegi ai mei, Ovidiu Cheabac care este la Londra și Giulia Apa  care este la Cluj.  Noi toți venim în România să susținem aceste cursuri.    .

,,Făgărașul îl plasez în suflet“

R.: În proiectele pentru România unde plasați Făgărașul?

C.Z.: Făgărașul îl plasez  deocamdată în suflet, mă mândresc că sunt din Făgăraș. Timpul nu mi-a permis să mă gândesc la acest lucru. În Făgăraș  am fost doar în trecere, în drum spre Cluj. M-am oprit să fac o poză la intrare unde scrie Făgăraș și am plecat mai departe.

R.: Ați mâncat pizza făcută la Făgăraș?

C.Z.: Dacă este respectată rețeta ar trebui să fie ok, dar este diferență între pizza din Italia și cea de la Făgăraș. Pot spune că românul trebuie să învețe să mănânce pizza, este important să cunoști toate produsele și toate să fie de calitate. Cunoscând originea grânelor, atunci noi scoatem ce-i mai bun. Un sos de roșii de calitate, o mozzarella de calitate, ne permite să avem o pizza de calitate. Pizza trebuie mâncată și de gust, nu doar să ne umplem burțile, nu cu de toate. Prea multe ingrediente într-o pizza nu ne permite să savurăm calitățile acestui produs.   În România este greu, trebuie să se adapteze la cultura persoanelor pentru că dacă au un mod de a mânca pizza cu ketchup  și toate nebuniile acestea, nu poți  să-l schimbi de pe o zi pe alta. A început și pe piața României să fie produse de calitate, localuri în care se folosesc produse italiene pentru pizza, făină, mozzarella de calitate.  Produsele de calitate fac diferența. Numai că în România antreprenorii vor să câștige cât mai mult și cât mai repede și cu costuri mici.

R.: Ce vă vine în minte când auziți de Făgăraș?

C.Z.: Când mă gândesc la Făgăraș îmi vin în minte, familia, părinții, școlile care m-au educat. Generala am făcut-o la D-na Stanca, iar apoi am urmat cursurile la Liceul de chimie industrială unde era o clasă de sport, jumătate fotbal, iar jumătate handbal. N-am mai jucat de mult handbal, chiar  am zis foștilor colegi să ne întâlnim la Făgăraș  să facem o partidă de handbal între noi, dacă ne vor mai permite condițiile fizice. Numai că deocamdată eu călătoresc foarte mult, de la începutul anului am fost în 12 țări cu munca mea, și nu-mi rămâne timp pentru altceva.

Campionatul Internațional de Pizza, la București

R.: Organizați la București Campionatul Internațional de Pizza. Când și unde va avea loc?

C.Z.: În 20 septembrie vin la București pentru a organiza acest campionat,  care va avea loc în 28 și 29 septembrie a.c., la Hala Laminor, din cadrul Bucharest Food Expo.

R.: Ce transmiteți făgărășenilor?

C.Z.: Pe lângă urările de bine, liniște și răbdare, să învețe să aprecieze și să guste  pizza de calitate. Vă așteptăm la campionatul de la București. (Lucia BAKI)