În duminica a şasea din postul Paştelui, cunoscută în popor şi ca Duminica Floriilor, creştinii sărbătoresc Intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Ierusalim. Duminică, 28 aprilie a.c., credincioşii ortodocşi şi greco-catolici vor participa la slujba de Florii când vor purta în mâini ramuri de salcie, de finic sau de palmier, în funcţie de zona în care se află, amintind astfel de marele praznic împărătesc. Cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a trimis pe doi dintre apostolii săi la Betfaghe, un sat de pe versanţii Muntelui Măslinilor, ca să aducă un asin tânăr. Mulţimile déjà aflasereră că Iisus va veni la Ierusalim şi au umplut drumurile ce duceau spre porţile oraşului. Unii aveau crengi de palmier, alţii şi-au aşezat hainele pe drum ca Iisus să calce pe ele. Când a intrat Iisus în Ierusalim, era o atmosferă de entuziasm general, se striga ,,Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Apostolul Matei spunea că se împlinea astfel profeţia din Zaharia. În biserica Betfaghe se păstrează şi astăzi o piatră care poartă urma piciorului lui Iisus când s-a urcat pe asin. Evanghelia după Marcu relatează că după intrarea triumfătoare în Ierusalim, Iisus s-a dus în Templu. Iar aici a dărâmat tarabele negustorilor care făceau comerţ şi schimb de bani, fapt ce i-a deranjat pe farisei şi saduchei.
Împlinirea profețiilor
Intrarea Domnului în Ierusalim a fost profețită de Zaharia. ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim și arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor și împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pământului“. (Zaharia 9, 9-10) Venirea lui Iisus în Ierusalim trebuie văzută într-un mod simplu și natural. Iisus a intrat în Ierusalim ca Rege al tuturor oamenilor, dar conducător al unei lumi spirituale şi nu unul politic.
Vechimea praznicului
Intrarea Domnului în Ierusalim este unul dintre praznicele împărăteşti şi a început să se generalizeze încă din secolul al IV-lea în întreaga Biserică creştină obiceiul ca oamenii să aducă ramuri de salcie pentru a fi binecuvîntate de către preoţi şi împărţite tuturor în amintirea crenguţelor de finic şi de măslin cu care mulţimile l-au întâmpinat pe Domnul la intrarea în Ierusalim. Triumful simbolizat de ramurile de salcie binecuvântate la Biserică este vădit din Scriptură. ,,Şederea lui Hristos pe asină arată că El a venit să omoare înşelăciunea idolatriei lipsite de judecată, iar şederea pe mânz arată că a venit să ţină în frâu avântul nestăpânit pe care îl aveau popoarele spre necredinţă, pentru că nu există nimic mai fără de judecată decât necredinţa şi mai îndărătnic şi nesupus decât neamurile care se închină la idoli“ ne învaţă mitropolitul grec Hierotheos Vlachos parafrazându-l pe Sfântul Nicodim Aghioritul. Veşmintele care au fost aşezate de către apostoli pe mânz simbolizează virtuţile apostolilor şi harul pe care Iisus l-a dat acestora. Iisus Hristos a fost cunoscut de către toate popoarele lumii prin har. Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. În Dumineca Floriilor seara încep slujbe ale deniilor din Săptămîna Sfintelor Patimi. Floriile deschid săptămâna cea mai importantă din cele 40 de zilede post, Săptămâna Mare sau a Patimilor. (Ştefan Botoran)
