Haideți să facem o incursiune, cu ochi critic, pentru aflarea adevăratelor intenții pentru care sunt folosite vaccinurile și majoritatea medicamentelor. Microbii noștri interni nu sunt agenți patogeni, așa că nu este nicio justificare pentru utilizarea antibioticelor și vaccinurilor împotriva lor. Mulți medici au afirmat timp de decenii că nu există microbi patogeni în interiorul nostru și prin urmare nu există motive pentru utilizarea antibioticelor împotriva lor sau pentru prevenirea presupuselor infecții cu vaccinuri. De fapt toate indiciile arată că ambele tipuri de medicamente au fost responsabile pentru apariția așa numitelor imunodeficiențe, a bolilor autoimune și a multor ceea ce sunt considerate acum ”boli rare”. Mai mult, a afirma că vaccinurile și antibioticele sunt principalele responsabile pentru faptul că oamenii sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult în zilele noastre este o eroare care nu poate rezista unei analize serioase. Microbii noștri (endogeni), cei care trăiesc în noi ca parte a microbiotei noastre, nu au cauzat niciodată boli. Teoria ”infecției” postulată de Louis Pasteur după descoperirea bacteriilor la microscop este de neconceput. Vaccinurile, antibioticele, programele de prevenție sunt o farsă care a servit doar la crearea, dezvoltarea și îmbogățirea industriei medicale, în special a industriei farmaceutice. Este o fraudă care durează de peste un secol și i-a determinat pe oameni să consume cantități mari de substanțe chimice toxice care sunt în mare măsură responsabile pentru apariția bolilor autoimune. O mare parte a bolilor sunt cauzate de tratament medical, iar o examinare a bazei biologice a vaccinurilor demonstrează că ele nu previn nimic și în plus sunt dăunătoare sănătății. Probabil că unii se vor întreba: dacă nu există bacterii patogene interne care să provoace boli infecțioase ce anume le provoacă? Este o întrebare logică și răspunsul necesită în primul rând clarificarea faptului că vorbesc despre bacteriile noastre. Mă refer la bacteriile care trăiesc în corpurile noastre în simbioză perfectă și fac parte din microbiomul nostru. Bacteriile noastre (endogene) nu sunt responsabile de boli.
Ce este un virus?
În ceea ce privește virusurile nimeni nu a dovedit că acestea provoacă boli, nici endogene nici exogene. De fapt nici astăzi nu știm exact ce este un ”virus” dar ceea ce pare clar că nu este o entitate vie ci un fragment de informație genetică învelită în proteine. Ar trebui să știm cu precizie ce este un virus deși au fost deja propuse trei posibilități care par rezonabile: că funcția sa este de a transporta informații între celule, că elimină fragmente de informații despre care celula nu mai are nevoie și că expulzează informații genetice din celule care au fost modificate sau deteriorate de toxine sau alți factori. Ar putea exista și alte explicații dar ceea ce pare evident că un ”virus” este un produs celular și nu un agent patogen cu capacitate infecțioasă care produce boli. Pe scurt: nu s-a dovedit existența bolilor virale. Tot ce s-a dovedit este că ”virusurile”, oricare ar fi ele, sunt prezente într-o mare varietate de patologii dar nu că le provoacă. De aceea microbiologii vorbesc astăzi despre ”virusuri care sunt asociate” sau ”pot fi înrudite” cu, dar a afirma că dacă un ”virus” este prezent într-o patologie trebuie să fie responsabil pentru aceasta este o concluzie nefondată. Și dacă nu s-a dovedit că sunt patogene și pot infecta pe cineva atunci când medicamentele antivirale și vaccinurile pentru a preveni posibila lor infectare sau transmitere sunt o farsă.
Cât de importantă este starea de echilibru intern?
Atunci când o entitate vie străină intră în corpul nostru, fie că este vorba de un protozoar, o ciupercă, un vierme sau o căpușă, organizmul se apără. Nu neg zoonozele cauzate de paraziți dar categoric neg că boli precum difteria, meningita, hepatita, tuberculoza, SIDA, gonoreea, gastroenterita, holera, pneumonia, răcelile, gripa sau tusea convulsivă sunt boli infecțioase cauzate de microbi sau virusuri. În plus acestea nu sunt contagioase așa că antibioticele, antiviralele și vaccinurile pentru a preveni sunt inutile.Toate acestea au fost și apărate, la vremea sa, de laureatul Nobel Rudolf Virchow, părintele teoriei celulare și Linus Pauling, principalul exponent al nutriției ortomoleculare, profesorul de fiziologie Claude Bernard, considerat părintele medicinei experimentale europene, Dr Antoine Bechamp- biolog, chimist și doctor în medicină și alții. Toți aceștia au confruntat frauda Teoriei Infecției, aflată atunci la început de drum, cu următoarea afirmație: ,,În sănătate și boală prezența microbilor nu este importantă; ceea ce este decisiv este starea de echilibru sau dezechilibru a mediului intern. Ceea ce este important este homeostazia mediului intern” (proprietatea organismelor vii de a-și menține constantele mediului intern, temperatura, pH, glicemia, etc. Este un proces de autoreglare esențial pentru supraviețuire) .
Ce este homeostazia?
Homeostazia este un concept introdus de Claude Bernard care înseamnă echilibrul funcțiilor, sistemelor și organelor corpului echivalent cu conceptul tradițional hipocratic de ”echilibru al rumorilor”. Timp de mii de ani boala a fost considerată rezultatul unei perturbări a echilibrului organic intern iar ”vindecarea”, restabilirea acestui echilibru adică restabilirea homeostaziei. Aceasta implică faptul că dacă o persoană este sănătoasă și sistemul său de reciclare/curățare (imunitar) funcționează normal niciun microb endogen nu o poate îmbolnăvi. Opinia acestor medici iluștri și laureați ai Premiului Nobel este așa numitele ”boli infecțioase” pe care le cunoaștem sub numele de gripă, difterie, meningită, pneumonie și multe altele nu sunt cauzate de microbi endogeni, sunt pur și simplu o consecință a pierderii homeostaziei. Prin urmare este absurd să le tratăm cu antibiotice, antivirale sau antiseptice extrem de toxice care vor ajunge să afecteze proprii noștri microbi și celulele sănătoase. În schimb ar trebui să încercăm să restabilim echilibrul organic al pacientului, homeostazia sa internă. Pierderea homeostaziei poate fi cauzată de alimentație, alcoolism, droguri, stres, oboseală, insomnie, frici, furie, griji și supărări, anxietate, traume psihologice, obsesii sau cauze externe: poluare, calitatea aerului, electromagnetica slabă a aerului și a apei artificiale, a aerului și a radiațiilor electromagnetice, umiditate sau uscăciune excesivă, paraziți etc.
Ce au fost și ce a cauzat marile epidemii?
Există multe variabile de studiat și lipsește experiența directă. Experiența clinică personală a medicilor de astăzi este aproape inexistentă. Ceea ce există sunt simple referințe istorice cu descrieri destul de imprecise realizate cu un vocabular foarte diferit de cel prezent care descriu modele de boală foarte variate și distincte, lucru care îl face pe orice cercetător serios să se îndoiască de faptul că descrierile se referă la aceeași boală. De exemplu, Moartea Neagră (ciuma bubonică) despre care se spune că a devastat Europa afectând sistemul limfatic (provocând inflamația și supurația ganglionilor limfatici). A fost o boală infecțioasă? Pentru că totul pare să indice acest lucru, trebuie să fi fost cauzată de toxină, de intoxicare ambientală deoarece sistemul limfatic este responsabil pentru curățarea lichidului interstițiar. Și ce toxine? Nu putem știi cu siguranță dar în urmă cu câțiva ani un grup de vulcanologi care studiau cele mai mari erupții vulcanice din istorie au descoperit că vulcanul central american Ilopango a produs o megaerupție care a întunecat cerul deasupra Oceanului Atlantic central și al unor părți ale Mediteranei, răcind și umidificând puternic zona; de fapt nu a existat vară timp de câțiva ani, iar cronicile afirmă că aerul mirosea a putred. Aceasta a coincis cu epidemia de Moarte Neagră care a devastat Imperiul Bizantin și țările mediteraneene. Același lucru s-a întâmplat cu mega-erupția unui vulcan islandez care a provocat o mini-eră glaciară în Europa de Vest, cu mai mulți ani fără vară, frig extrem, umiditate excesivă și un miros de aer putrezit care s-a datorat prezenței gazelor sulfuroase. Dioxidul de sulf și acidul sulfuric care au putrezit culturile și pășunile au fost cauza îmbolnăvirii și morții atâtor oameni și animale? În 1815 a avut loc o altă mega-erupție, vulcanul indonezian Tambora, care a dus la mulți ani fără vară, intoxicare cu aer putrezit ceea ce a dus la foamete și la o epidemie de gastroenterită care avea să fie numită holeră.
,,Epidemii de gripă de iarnă“
Și cum rămâne cu așa numitele ,,epidemii de gripă de iarnă”? Medicii tradiționali, de-a lungul istoriei și în diferite culturi au considerat întotdeauna gripa ca o boală cauzată de frig, de aceea apare de obicei iarna sau vara când se folosește aerul condiționat. Așadar de ce este pusă pe seama unui ”virus” astăzi? Pentru ca să fiu foarte clar: nu există nimic care să susțină o astfel de afirmație. Mai mult, ”răceala” este și cauza multor boli transmise prin alimente. Mai exact o răceală digestivă internă provocată de alimente și băuturi extrem de reci sau congelate. Și acestea sunt frecvente în Occident, deoarece suntem singurii locuitori ai planetei care bem lichide reci în timpul meselor! Culturile orientale sunt foarte atente la consumul de băuturi reci în timpul meselor deoarece, spun ele, pot ”stinge focul digestiei”. De obicei însoțesc mesele cu băuturi calde sau cu puțină băutură alcoolică. Majoritatea bolilor transmise prin alimente apar la sărbători, la mese și banchete copioase care sunt adesea însoțite de cantități mari de băuturi foarte reci și deserturi congelate. Medicii știu că o răceală digestivă agresivă poate provoca tulburări digestive care în cazuri grave pot duce la deces.
Tulburări digestive cauzate de răceală digestivă
De asemenea, rezonanța, un fenomen binecunoscut care explică multe reacții fizice, în special în domeniul sunetului, precum și reacții chimice, electromagnetice, psihologice (empatia), energetice, poate determina declanșarea anumitor boli. Contagiunea nu este exclusiv a microbilor. Sunt multe cazuri în care contagiunea este prin biorezonanță. Incapacitatea Medicinei de a explica cauzele miilor de presupuse boli și afirmația că acestea nu pot fi prevenite sau vindecate, lucru evident fals, este ceea ce a determinat-o să accepte (după o respingere inițială pe scară largă din partea medicilor) că proprii noștri microbi ne pot îmbolnăvi. O falsitate care a devenit adevăr oficial prin impunerea unei industrii care a văzut vaccinurile, antisepticele, antibioticele, antiviralele și multe alte medicamente ”anti” – ca pe o afacere enormă și profitabilă. Nu pot să nu întreb: cum a supraviețuit omenirea zeci de mii de ani în condiții igienice mult mai proaste, cu atâtea bacterii și ” virusuri ” periculoase care au văzut că vaccinurile și alte medicamente au fost inventate doar câteva decenii în urmă? (Gherasim Florin, membru al Asociației Internaționale de Medicină Integrată, Oncologică și Împotriva Îmbătrânirii, președinte ASIMIOA pentru România, specialist în recuperare medicală)
