Întîmplarea s-a petrecut în iarna anului 1923, la Şcoala Primară de Stat din Făgăraş şi este relatată de G. Codrea, pe atunci revizor şcolar, în lucrarea sa ,,Istoricul învăţămîntului poporal din Ţara Făgăraşului” (1933). Pe un ger aspru soseşte de la minister, ,,d-na Smara”, inspectoare cunoscută pentru severitatea ei şi preocuparea cunoaşterii istoriei românilor. La Făgăraş, împreună cu prefectul Radovici şi revizorul şcolar G. Codrea, vizitează mai întîi şcoala reformată şi apoi cea de stat (actuala Şcoală Generală nr. 1). La cea de stat, chiar la clasa condusă de directorul Rânea ,,a fost vehementă”. Era o clasă a IV-a şi, intrînd printre elevi, i-a atacat cu felurite întrebări de istorie, la care elevii, răspunzînd bine şi inteligent, o provocau şi mai mult pe vizitatoare. Pînă cînd, la ură, nemaiştiind ce să întrebe, se aşeză în faţa unui băiat, văzut mai isteţ, zicîndu-i: ,,Dacă ţi-ar da cineva o claie de bani, să-i arăţi drumul spre Bucureşti, ca să omoare pe Regele nostru, ce ai face?” Băiatul, care prinse numai partea primă a frazei, răspunse: ,,Eu i-arăt drumul fără bani”, la care d-na, ieşită din fire, se repede spre băiat ameninţător: ,,Cum, tu îi arăţi drumul fără bani, ca să omoare pe Regele nostru?” ,,Eu n-am zis ca să omoare pe Regele nostru”, răspunde băiatul intrigat, în hohot de plîns, dar d-na, furioasă, nu mai aude răspunsul. Surprinşi de reacţie, prefectul şi revizorul au liniştit-o pe înflăcărata inspectoare, explicîndu-i situaţia şi dîndu-i a înţelege că adresase o întrebare inoportună, că ea însăşi, făcuse, în realitate, o gafă, pentru a-şi demonstra, probabil, patriotismul şi fidelitatea monarhică. Cu intenţia de a stimula dialogul şi a-i face pe elevi să gîndească, d-na formulase o întrebare capcană, dar situaţia pe care o imaginase pornea de la o premisă ostilă unui simbol naţional, cum era receptat Regele Ferdinand, în mentalul unui şcolar de zece ani. Eu, în plus, consider că o întrebare şcolară de acest tip are un subtext nociv, căruia azi i-am spune insinuarea violenţei şi a pericolelor teroriste. Or, acel băieţel inocent nu putea să riposteze doamnei cu răspunsuri ,,antitero”!
(Prof. Liviu IOANI)
