La 29 aprilie se sărbătoreşte, în fiecare an, Ziua Veteranilor de Război, instituită prin Hotărârea de Guvern nr. 1222/2007. Această zi a fost pentru Gheorghe Prunduş, veteranul de război din Făgăraş, care va împlini 101 ani în 16 iulie, o zi specială. A fost felicitat de ministrul Apărării, care i-a trimis în dar drapelul naţional.
- ,,M-a surprins gestul ministrului Ciucă. Colonelul Oană, veteran de război şi preşedinte al Asociaţiei veteranilor de război Făgăraş, împreună cu o tânără locotenent de la UM Făgăraş mi-au înmânat darul de la ministrul Apărării. Am primit în pachet o sticlă cu vin roşu pe care erau încrustate coloane de militari care se întorceau de la luptă, un cozonac, dar cel mai emoţionant a fost drapelul naţional. A fost cel mai preţios dar drapelul naţional! L-am aşezat la loc de cinste, în locul meu religios amenajat în camera mea, unde pot să mă rog pentru soţia mea, plecată la Cer, şi pentru toţi cei ce nu mai sunt. Am vrut să-l am înaintea mea tot timpul de când deschid dimineaţa ochii până seara. Acest drapel este un mijloc de îmbărbătare şi de ţinere în viaţă. Împreună cu nepoata mea am pregătit ministrului Ciucă o felicitare şi urările de sărători” a declarat Gheorghe Prunduş, veteranul de război din Făgăraş.
Gheorghe Prunduş a fost învăţător. S-a născut la data de 16 iulie 1920, în comuna Căşeiu, judeţul Cluj, pe atunci judeţul Someş, din părinţi agricultori. Învăţătorul Gheorghe Prundus ajuns la frumoasa vârstă de 101 de ani rememorează povestea vieţii sale, anii războiului, anchetele securităţii comuniste, dar şi frumoasele realizări din cariera de dascăl. Relatează în detaliu momentele în care a stat lângă cele mai importante personalităţi ale istoriei noastre, de la cardinalul martir Iuliu Hossu şi până la generalul Leonard Mociulschi sub comanda căruia a luptat pe front. În fiecare an s-a aflat la Monumentul eroilor din Făgăraş unde a depus câte o coroană de flori drept omagiu pentru eroii neamului.
Pe front în Moldova
,,În anul 1941 am intrat în armată şi am fost repartizat la Batalionul 11 Vânători de Munte din Beiuş, care m-a trimis la Școala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti, de unde am ajuns la Școala de Ofiţeri Activi din Bucureşti şi apoi la Centrul de Instrucţie al Infanteriei din Făgăraş. La această unitate am stat în perioada 1942-iunie 1944, dată la care, fiind avansat la gradul de sublocotenent de rezervă am fost trimis la batalionul de origine de la care s-a format unitatea ,,Batalionul 103 Munte“ comandat de maiorul Costin, unitate care a fost trimisă pe front în Moldova. Am găsit armata română în retragere, în urma armistiţiului. Eu am participat cu unitatea la luptele de rezistenţă până la primirea ordinului de retragere“ a spus fostul învăţător Gheorghe Prunduş.
Prizonier la ruşi
După umilinţele ungurilor, Gheorghe Prunduş a cunoscut şi batjocura ,,armatei roşii eliberatoare“. ,,Aflaţi în retragere, la Berzunţi, comună aflată în Munţii Berzunţi, la trecere către Tîrgu-Ocna, am fost făcuţi prizonieri de ruşi. În pădurea Berzunţiului am suferit nenumărate umilinţe din partea soldaţilor ruşi care ne-au luat bunurile: bani, ceasuri, tocuri şi tutun. Am aruncat treslele de ofiţeri să nu ne recunoască, căştile şi armele. La percheziţii, ştiind de obiceiurile lor, eu mi-am ascuns bunurile la jambiere, iar bancnotele în căptuşelile băştii. Ca prizonier am fost cazaţi într-o curte din comuna Larga de lângă Târgu Ocna, aici maiorului Duvnicenko ne-a anunţat că Batalionul 103 Munte este autodizolvat, iar fiecare dintre noi să ne salvăm viaţa cum putem. Am fost încercuiţi de sovietici şi luaţi prizonieri în Larga, fiind găzduiţi în curtea unei preotese văduve care ne-a pregătit un cuptor de pîine, iar pe uliţele comunei umblau ruşii cu borcane de castraveţi şi cu vin“ relateazăveteranul de război.
Decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Cavaler
,,În lagăr, la Tîrgu Ocna, generalul Creţulescu, împreună cu alţi ofiţeri superiori au luat hotărârea să înfiinţeze o unitate care să lupte alături de ruşi pentru eliberarea Ardealului de Nord. M-am înrolat în această unitate unde am fost încadrat ca şi comandant de pluton la Compania 25-26 Schiori sub comanda căpitanului Damian. Cu această unitate am participat la lupte începând de la Chiherul de Sus până la Albeşti, lângă Sighişoara când s-a constatat că unitatea a avut pierderi foarte mari şi s-a autodizolvat. Adunarea de autodizolvare s-a ţinut în Sala Prefecturii din Sighişoara, ocazie cu care am fost decorat cu ,,Ordinul Coroana României în Grad de Cavaler cu frunze de stejar“a mai relatat Gheorghe Prunduş. Ofiţerul Gheorghe Prunduş a continuat să lupte pentru eliberarea ultimei palme de pământ românesc în cadrul Batalionului 11 Vânători de Munte care lupta în regiunea Careilor atâ împotriva nemţilor cât şi împotriva ungurilor.
Rănit pe frontul din Cehoslovacia
,, Cu această divizie, comandată de generalul Mociulschi, am participat la luptele care s-au dat pentru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei de sub horthysm şi hitlerism. Am fost rănit în urma luptelor groaznice care s-au dat în masivul Buc din Cehoslovacia din data de 6 ianuarie 1945. În urma rănilor primite, am fost spitalizat la Spitalul Militar de Companie-românesc din localitatea Jesbereni (Ungaria). Piciorul stâng mi s-a imflamat şi s-a instalat cangrena. Medicul chirurg mi-a solicitat consimţământul pentru amputarea piciorului stâng deasupra genunchiului, dar am refuzat. În acest caz, medicul, cu o pricepere deosebită, mi-a înlăturat prin operaţie tot ce a fost infectat ajungâd prin secţionarea muşchiului până la tendon. Am fost tratat vreme de trei luni şi jumătate, până ce am putut să merg cu ajutorul unei cârje sanitare. La data de 8 mai 1945 am fost trimis în ţară. La data de 25 mai 1945 am fost desconcentrat. Am efectuat stagiul militar în perioada octombrie 1941-21 mai 1945“ relatează veteranul de război, Gheorghe Prunduş.
Titlu de veteran, introdus de regele Carol I
Titlul de veteran de război a fost introdus de regele Carol I la solicitarea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă (1877-1878), prin Înalt Decret la data de 29 aprilie 1902. Momentul venea la 25 de ani de la decretarea la 29 aprilie 1877 a mobilizării oştirii pentru cucerirea Independenţei de Stat a României, în care s-au sacrificat zece mii de ostaşi din cei 58.700 care au constituit Armata de Operaţii. Distincţia a fost creată în baza prevederilor Convenţiei de la Geneva din 1870 a statelor europene, în onoarea combatanţilor acoperiţi de glorie pe redutele Războiului de Independenţă, iar din 2007 ziua de 29 aprilie a devenit Ziua Veteranilor de Război.
