Când se preconizează reforme şcolare se face apel atât la tradiţie, cât şi la modele din afară, care şi-au dovedit eficacitatea. România deţine o experienţă valoroasă în dezvoltarea învăţământului obligatoriu de masă, fără să ignore alte modele europene, cum sunt cele din ţările nordice, despre care ni se atrage frecvent atenţia. Într-o intervenţie recentă, d-na ministru Ecaterina Andronescu propunea să privim şi spre Orient, unde multe ţări precum China, Coreea, Japonia dispun de un învăţământ performant, propulsor al avântului lor economic. Domină aici mentalitatea că la şcoală vii ca să înveţi, prestând o muncă asiduă prin studiu, efectuarea temelor, susţinerea unor examene dificile. În aceste ţări rata neşcolarizării şi a analfabetismului este aproape zero. Şcoala japoneză, de exemplu, promovează cultul muncii, libertatea gândirii, responsabilitatea socială, patriotismul. Cultul muncii se concretizează în ore multe la şcoală, inclusiv sâmbăta, în care se includ şi efectuarea temelor, voluminoase şi consistente, plus activităţi administrativ- gospodăreşti. În şcolile japoneze nu există postul de femeie de serviciu. Zilnic copiii au o jumătate de oră pentru a face curat în sala de clasă şi în şcoală, alături de profesori. Aşa se educă simţul igienei. Să mai spunem că toţi elevii poartă uniforă şi nu au voie cu telefon mobil la şcoală. În oraşe nu se produce blocaj în trafic pentru că înscrierea în învăţământul obligatoriu se face numai la şcoala din zonă, unde se ajunge pe jos. Liceul teoretic nu este obligatoriu, fiind urmat numai de cei care promovează examenul de admitere, format din teste la toate disciplinele fundamentale, şapte la număr. Cei cu rezultate modeste se îndreaptă spre liceele industriale, după absolvirea cărora primesc un atestat profesional cu care se pot angaja. La liceele teoretice curriculumul este foarte pretenţios, iar testările sunt de două ori mai multe decât la liceele ,,obişnuite”. Există şi licee industriale cu o admitere foarte exigentă, precum cel al uzinelor ,,Toyota”, unde absolvenţilor le este asigurat automat un loc de muncă. Rezultatele elevilor la examene sunt foarte importante. Diploma de absolvire are valoare, iar aprecierea şcolii şi a profesorilor ia în calcul asemenea rezultate. Pedagogia constată că şcoala japoneză s-a bazat mereu pe un regim dur de muncă, disciplină şi pragmatism, elemente care explică miracolul dezvoltării social-economic a ţării în epoca postbelică. (Prof. Liviu IOANI)
