Invidia se defineşte ca un sentiment de ciudă (gelozie, pizmă, pică, necaz) provocat de succesele sau calităţile altuia, considerate a le eclipsa pe cele proprii. Invidiosul este omul cuprins de invidie, manifestându-se gelos, ranchiunos, pizmaş, deseori în situaţii care nu justifică o asemenea atitudine. Filozoful englez Bertrand Russell (1872-1970), laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1950, aşază invidia printre cele mai redutabile cauze ale nefericirii oamenilor, alături defrică, obsesia păcatului, egoism, autocompătimire, megalomanie ş.a. Invidia, spune filozoful, se manifestă încă de la copiii foarte mici, de aceea în educaţie nu trebuie manifestată nicio atitudine de încurajare. Plăcerea de a bârfi este doar una din expresiile acestei invidii generale. Dintre caracteristicile firii umane, invidia este cea mai regretabilă, întrucât generează continuu răutate şi provoacă nefericire. Omul, în loc să afle plăcere în ceea ce are, suferă pentru ceva ce au alţii. Noroc că în natura umană sălăsluieşte şi un efect compensator, admiraţia, aşa că un remediu împotriva invidiei ar putea fi altruismul. Deprinderea de a gândi în termeni de comparaţie este nefastă şi duce la aspiraţii nesăbuite. Astfel, dacă gândeşti la glorie (pe lângă obişnuitele aspiraţii la salariu, rang social) poţi să-l invidiezi pe Napoleon. Dar Napoleon l-a invidiat pe Cezar, împărat roman, Cezar l-a invidiat pe Alexandru Macedon, iar acesta l-a invidiat pe Hercule, personaj mitologic, care, de fapt, n-a existat niciodată. Nu poţi scăpa de invidie nici cu ajutorul succesului, căci se va găsi cineva al cărui succes îl întrece pe al tău. În zilele noastre invidia este strâns legată şi de competiţie. Pe vremuri, când ierarhia socială era fixă, clasele de jos nu le invidiau pe cele de sus, pentru că ,,împărţirea în bogaţi şi săraci a fost hotărâtă de Dumnezeu”. Ca urmare se întâmplă ca nici azi cerşetorii să nu-i invidieze pe milionari, ci, firesc, pe alţi cerşetori care se descurcă mai bine. În sfera politică propaganda devine mai eficientă atunci când aţâţă ura şi nu când îndeamnă la sentimente prieteneşti. Regretabil că nici democraţia nu stăvileşte nepieritoarea invidie. (Prof. Liviu IOANI)
