Dictonul latinesc ,,Repetiţia este mama învăţăturii” ne avertizează că învăţăturile, pentru a deveni temeinice, trebuie repetate şi împrospătate periodic. Cu acest scop revenim asupra unor probleme tratate anterior. Acum, una dintre ele.
1.De ce scriem creez, creezi…?
Existenţa a doi ,,e” se justifică ortografic. Verbele precum a arăta, a lucra, a visa, a crea, a agrea ş.a terminate în ,,-a” aparţin conjugării I. La modul indicativ, prezent se conjugă firesc: eu arăt, tu arăţi, el (ea) arată, noi arătăm, voi arătaţi, ei (ele) arată. Observăm că la tema ,,arăt”- se adaugă nişte sunete care indică persoanele. Gramatical se numesc desinenţe (căci desemnează o formă gramaticală). Un grup dintre verbele conjugării I mai primesc la timpul prezent încă un sufix între temă şi desinenţă, astfel că un verb cum este ,,a lucra” se va conjuga astfel: eu lucrez (lucr+ ez), tu lucrezi (lucr+ez+i), el (ea) lucrează (lucr+eaz+ă), noi lucrăm, voi lucraţi, ei (ele) lucrează (lucr+eaz+ă). Reţinem că acest sufix specific nu se adaugă la persoanele I şi II plural. ,,Lucrăm”, ,,lucraţi” seamănă cu ,,arătăm”, ,,arătaţi”. După modelul lui ,,a lucra” se conjugă: a visa, a savura, a crea, a agrea ş.a. O noutate ortografică intervine la verbele precum ,,a crea”, ,,a agrea”, care au tema terminată în ,,-e” (a cre-a), iar adăugarea sufixului, care începe tot cu ,,e”, generează existenţa a doi ,,e”, ce trebuie marcaţi în scris şi rostit: eu creez, tu creezi, el (ea) creează, noi creăm, voi creaţi, ei (ele) creează. Similar, verbul ,,a agrea”. Formele cu ,,-ez”, deci şi cu ,,-ee”, apar şi la modul conjunctiv, prezent: eu să creez, tu să creezi, el (ea) să creeze, noi să creăm, voi să creaţi, ei (ele) să creeze. Doar că la persoana a III-a, singular şi plural apare o schimbare de desinenţă faţă de indicativ. Cei doi ,,e” sunt vocalici, se află în hiat, adică se despart în silabe diferite şi nu trebuie ignoraţi.
(Prof. Liviu IOANI)
