După normele vorbirii literare pleonasmul trebuie evitat, căci vine cu un surplus de cuvinte pentru acelaşi sens, producând o risipă de care vorbitorul nu-şi dă seama. Deranjează postura lui de a fi considerat fie ignorant, fie neglijent, zicând de pildă ,,avansaţi înainte”, unde, ,,înainte” este de prisos, căci ,,avansaţi”, însemană tocmai ,,înaintaţi!” Dar dacă în mntea vorbitorilor ,,avansaţi” li se pare prea şters şi trebuie întărit, pe aceeaşi linie, după zicala ,,unde-s doi puterea creşte”? Aşa că, decât să ne plângem că în mesajele de pe reţelele mobile textele devin eliptice, iar cuvintele ciuntite, să ne bucurăm de abundenţa cuvintelor atunci când se încearcă să clarifice comunicarea. Astfel că unele pleonasme pot fi îngăduite, admise ca exprimări fireşti.

  •   ,,A-şi aduce aportul”. Formula apare greşită mai ales pentru cunoscătorii limbii franceze unde ,,apporter” înseamnă ,,a aduce”. Dar cei mai mulţi vorbitori, nespecialişti în etimologie, află din dicţionar că aport înseamnă pur şi simplu ,,contribuţie” de orice fel adusă de cineva la o acţiune comună. Prin urmare expresia sună deplasat, însă ar fi preferabil a o corecta ,,a aduce o contribuţie” (deşi ,,contribuţie” tot ,,aport” înseamnă). Scăpăm de orice suspiciuni şi evităm complet pleonasmul zicând: ,,a avea un aport la …” sau ,,a contribui la …”, exprimări la fel de elegante ca şi expresia de la început.
  •   ,,Alocuţiunea scurtă/lungă”. Expresia conţine, în prima variantă,  un pleonasm, iar în a doua o contradicţie în adaos (non sens), întrucât sensul precis al substantivului ,,alocuţiune” este ,,scurtă cuvântare ocazională”. Pentru vorbitorii care ignoră la ,,alocuţiune” ideea de dimensiune, expresia  nu are niciun cusur, dar, în principiu greşeala poate fi evitată prin înlocuirea substantivului ,,alocuţiune” prin ,,discurs”, ,,cuvântare”, ,,vorbire”, care nu conţin informaţii despre dimensiuni. Formularea ,,scurtă alocuţiune” este însă foarte frecventă în limbajul oficial şi presă.
  •   ,,Amploare mare/mică”. Expresiile repetă situaţiile explicate în paragraful anterior: pleonasm/contradicţie în adaos. Fenomenele provin din înţelesul de bază al substantivului ,,amploare”: ,,însuşirea de a fi mare, amplu, dezvoltat, larg”. Expresia  ,,mare amploare” (,,ctremur de mare amploare”)  este folosită des. Alunecările spre greşeală se pot  evita înlăturând adjectivele: ,,campanie de amploare împotriva…”, ,,un cutremur de amploare”, deoarece ,,amploare” emană singur trăsăturile de intensitate, de anvergură. (Prof. Liviu IOANI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here