,,Învierea cea de obște, mai înainte de patima Ta, încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase, Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorul morții, strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului” (Troparul sărbătorii)
Duminică, 12 aprilie a.c. creștinii ortodocși și greco-catolici prăznuiesc Floriile, Intrarea Domnului în Ierusalim. În această zi este dezlegare la pește.
Jertfă și glorie
Intrarea Domnului în Ierusalim are loc între două minuni: prima este învierea din morți, readucerea la viață, a bunului său prieten- Lazăr din Betania, și glorioasa Sa Înviere care trece mai întâi prin filtrul Jertfei: patimile, crucea și răstignirea. Așadar, această intrare măreață a Mântuitorului în Ierusalim se desfășoară între glorie și jertfă. Intrarea Domnului în Ierusalim a fost prevestită de proorocul Zaharia:
- ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim și arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor și împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginea pământului”. (Zaharia 9, 9-10)
Nu putem separa Învierea Domnului de Intrarea Sa în Ierusalim, pentru că El este primit ca un împărat- Mesia- înainte de Patimi, Cruce și Înviere. Este o trecere de la măreție la angoasă, neputință, durere insuportabilă, iar apoi din nou la măreție și Slavă veșnică! El a zdrobit moartea prin moartea sa pe Cruce, eveniment unic în istorie. Au existat de-a lungul vremii oameni înțelepți precum Pitagora, Aristotel, Platon, Confucius, Lao Tse, în toate culturile și religiile, dar nimeni nu se poate compara cu Iisus din Nazaret, nici măcar din punct de vedere uman. Am putea face o paralelă cu moartea lui Socrate, pentru că amândoi își acceptă sfârșitul, dar zbuciumul din Ghetsimani îl arată pe Iisus în toată plenitudinea umanității Sale. Să nu uităm învierea lui Lazăr, care a avut loc înainte de Intrarea în Ierusalim, iar cei care L-au primit cu ramuri de finic erau puși la curent deja cu minunea pe care Iisus a săvârșit-o în Betania.
- ,,Între Betleem și Betania, adică între Nașterea lui Hristos și Betania-Ieusalim, există multe asemănări, neuitând faptul că toate praznicele împărătești se află în strânsă legătură. De asemenea, între aceste două momente există și deosebiri. Cândva, în Betleem, erau Maria și moașa Salomeea, iar acum, în Betania, sunt Marta și Maria. Odinioară, Hristos era înfășat, iar acum, Lazăr era înfășurat în pânze albe. Atunci era ieslea, iar acum este mormântul. Atunci Irod și Ierusalimul s-au tulburat de Nașterea lui Hristos, iar acum, după învierea lui Lazăr, Ierusalimul se tulbură; iar fariseii îndeamnă poporul la răzmeriță. Odinioară, păstorii se minunau, iar acum preoții sunt indignați. Atunci, magii se închinau lui Hristos și Îi aduceau daruri, acum poporul se arată teomah, luptător împotriva lui Dumnezeu, față de Hristos. Odinioară, copiii uciși de Irod aduceau cântece de îngropăciune, iar acum, copiii din popor Îi cântă lui Hristos imne de biruință, ca o prevestire a morții pe care El avea să o primească. Din toate acestea se vede nebunia iudeilor care s-a manifestat și atunci când Hristos S-a arătat în trup dar și acum când, prin cântări, El este dus spre răstignire” spune mitropolitul Hierotheos Vlacos.
Ca și atunci, omenirea nu suportă prezența lui Hristos: crucile, icoanele, lucrurile de cult, prezența slujitorilor lui Dumnezeu, fie ei preoți sau laici, deranjează, provoacă isterie, luări de ,,atitudine” față de ,,discriminarea” celor de alte religii, în numele egalității și a ,,drepturilor omului” religia creștină a devenit cea mai discriminată de pe pământ și cea mai persecutată, dacă luăm cunoștință față de atrocitățile comise împotriva creștinilor în Irak, Siria, Liban etc.
- ,,Din cauza acestui lucru, Hristos Se arată întotdeauna în chip umil, nevoind să provoace prea mult furia și patima oamenilor. De altfel, acesta este motivul pentru care Hristos Se arată întotdeauna în chip umil, nevoind să provoace prea mult furia și patima oamenilor. De altfel, acesta este motivul pentru care Hristos Se dezvăluie ascunzându-Se și Se ascunde dezvăluindu-Se. Numai cei care au viață duhovnicească și inimă sensibilă îl pot pricepe” spune mitropolitul Vlachos.
Invierea lui Lazăr
Ioan, Evanghelistul, vorbește despre învierea lui Lazăr. De fapt, este vorba despre o readucere la viață, singura ,,Înviere” plauzibilă este doar cea a lui Iisus. Lazăr a fost readus la viață, dar el nu va fi scutit mai târziu de ,,marea trecere”.
- ,,Și era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile lui la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se slăvească. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit deci că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea…A zis acestea, și după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Deci atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și mă bucur pentru voi, ca să credeți, că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. Deci a zis Toma, care se numește Geamănul, celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. Deci venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria ca să le mângîie pentru fratele lor. Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia. Marta I-a zis: Știu că va învia la Înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. Când a auzit aceea, s-a sculat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, văzând pe Maria că s-a sculat degrabă și a ieșit afară, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat în Sine. Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus: Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi: Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu m-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci mulți din iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El” (Ioan 11,1-44)
Aici ies în evidență trei lucruri: cele două surori ale lui Lazăr credeau în puterea sa de tămăduitor- ,,Dacă ai fi fost aici fratele nostru nu ar fi murit!”; Iisus plânge la fel ca orice om, este îndurerat de moartea prietenului Său, deși știa că îl va învia; apoi rugăciunea către Tatăl demonstrând ceea ce Le-a mai spus ucenicilor în repetate rânduri- ,,Eu și Tatăl una suntem” și învierea lui Lazăr prin cuvântul Său dătător de viață, de aceea Iisus este Cuvântul care zidește. În Sâmbăta Floriilor se prăznuiește învierea lui Lazăr din morți. O veche tradiție, menționată de filologul Aurelia Bălan Mihailovici, spune că Lazăr a ajuns episcop al Ciprului.
Politică omenească
Învierea lui Lazăr a răscolit și mai mult apele în provincia Iudeea, punând pe jar autoritățile ecleziastice și pe cele administrative, care simțeau că prezența acestui tânăr misterios din Nazaret le scădea prestanța și respectul în fața poporului cu fiecare zi care trecea. Să ni-l închipuim acum pe Iisus venind dintr-odată: în mod sigur ar fi făcut șarlatan, eretic sau nebun. Lumea nu este pregătită pentru încă o ,,venire” a Sa, pentru că nimic nou nu s-a schimbat în mințile înguste și ,,alienate” de reguli, regulamente, norme, mode și ,,apucături”. Marea noastră împlinire va fi faptul că El va veni ca Judecător, dintr-odată, cu putere, iar atunci îl vor cunoaște toți. Prea l-am încorsetat pe Dumnezeu în ,,formule matematice”, în scheme ,,geometrice”, prea multe definiții și prea puțină trăire. Așa a fost și înainte de Învierea Sa, fiind cel acuzat că ,,strică legea” și ,,rânduielile”, norme care nu mai aveau nimic de a face cu adevăratul Dumnezeu, prea multă literă și prea puțin duh. Așadar, politica mai-marilor de atunci au fost ca să-L ucidă pe Iisus din Nazaret, pentru că ,,revoluția” Sa spirituală le răsturna toată orânduirea și îi elibera pe cei ,,orbi” din mreaja manipulării.
- ,,Iar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus cele ce făcuse Iisus. Deci arhiereii și fariseii au adunat sinedriul și ziceau: Ce facem, pentru că Omul acesta face minuni? Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua și țara și neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu, le-a zis: Voi nu știți nimic; nici nu gândiți că ne este mai de folos să moară un om pentru popor decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neam, ci și ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât să-L ucidă” (Ioan 11, 46-53)
Intrarea în Ierusalim
Sfântul Evanghelist Ioan pune accent pe ,,îmbălsămarea” Domnului înainte de a fi încă ,,mort”, pe lăcomia celui care-l va vinde și primirea Sa în Ierusalim de către o mulțime extaziată mai întâi de auzirea noii minuni pe care El a săvârșit-o cu Lazăr din Betania.
- ,,Deci, cu șase zile înainte de Paști, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morți. Și I-au făcut acolo cină și Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu mă aveți totdeauna. Deci mulțime mare de iudei au aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă și pe Lazăr, pe care-l înviase din morți. Și s-au sfătuit arhiereii ca și pe Lazăr să-l omoare. Căci din cauza lui mulți dintre iudei mergeau și credeau în Iisus. A doua zi, mulțime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic și au ieșit întru întâmpinarea Lui și strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Și Iisus, găsind un asin tânăr, a șezut pe el, precum este scris: ,,Nu te teme fiica Sionului! Iată, împăratul tău vine șezând pe mânzul asinei”. Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulțimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți. De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta” (Ioan 12, 1-18). Sfântul Evanghelist Matei menționează:
- ,,Iar când s-au apropiat de Ierusalim și au venit la Betfaghe, la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-le la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: ,,Spuneți fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug” Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele. Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alții tăiau ramuri din copaci și le așterneau pe cale. Iar mulțimile care mergeau înaintea Lui și care veneau după El strigau zicând: ,,Osana Fiul lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” Osana întru cei de sus! Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulțimile răspundeau: ,,Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii”. (Matei 21, 1-11)
Alungarea vânzătorilor din Templu
Cum se împacă oare întoarcerea obrazului cu biciul pe care Iisus l-a rostogolit pe spatele celor ce vindeau în templu? Este foarte interesantă această scenă în care, Cel ce propovăduia iubirea și întoarcerea obrazului, îi mângâia peste cap și peste ochi cu un bici deloc alegoric pe vânzătorii din templu. În primul rând ,,întoarcerea obrazului” nu înseamnă să ne facem capul sac de box în calea oricăruia, ea se referă la faptul că nu trebuie să răsplătim răul cu rău, ceea ce este o mare diferență între ,,pietismul” exagerat, înțeles greșit, și ceea ce a vrut să spună Iisus. Într-o altă ordine de idei, noi luăm din contextul Evangheliei frânturi și le punem acolo unde ne convine nouă. Așa este și cu postul. Iisus a spus că ,,nu ce intră în gură spurcă pe om” dar și că ,,acest soi de demoni iese numai cu rugăciune și cu post!”. Matei relatează despre scoaterea vânzătorilor din templu:
- ,,Și a intrat Iisus în templu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor care vindeau porumbei. Și a zis lor: Scris este: ,,Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!”.
Sfântul Ioan Evanghelistul pune accentul pe acel bici
- ,,Și erau aproape Paștile iudeilor, și Iisus s-a urcat la Ierusalim. Și a găsit șezând în templu pe cei ce vindeau boi și oi și porumbei și pe schimbătorii de bani. Și, făcându-și un bici de ștreanguri, i-a scos pe toți afară din templu, și oile și boii, și schimbătorilor le-a vărsat banii și le-a răsturnat mesele. Și celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luați acestea de aici. Nu faceți din casa Tatălui Meu casă de negustorie. Și și-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: ,,Râvna casei Tale mă mistuie”. (Ioan 2, 13-17)
Matei insistă asupra mâniei arhiereilor și a cărturarilor, când Iisus le răspunde: ,,Au niciodată n-ați citit că ,,din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?” Să nu uităm că Iisus, cu toată revoluționarea practicilor religioase ale contemporanilor Săi, nu s-a rupt niciodată de contextul templului sau al sinagogii. El predica în sinagogi și mergea la templu, pe care l-a și curățat de ,,intruși” în definitiv. Ori Biserica, este trupul viu al lui Iisus, ce transcende zidurile oricărui lăcaș de închinare. Tot El a spus- ,,Adevărații închinători sunt în duh și adevăr”.
Menționarea documentară a sărbătorii
În primul rând, Intrarea Domnului în Ierusalim este o sărbătoare împărătească, pentru că are de-a face cu persoana Domnului Iisus Hristos în mod direct, în al doilea rând ea are o bază scripturistică dar și tradițională- s-a împământenit obiceiul ca preotul să binecuvinteze sălciile ce semnifică ,,ramurile de finic” cu care mulțimea din Ierusalim L-a întâmpinat. Sărbătoarea este menționată încă din sec.IV, în jurnalul unei pelerine apusene care se numea Egeria. Această pelerină a întreprins un pelerinaj la Locurile Sfinte în perioada 381-384 d.Hr. ,,Așadar-menționează Egeria- la ora a șaptea, tot poporul urcă pe Muntele Măslinilor, la Eleona (N.R- Eleona este una dintre cele patru biserici ridicate de împăratul Constantin cel Mare și mama sa, Elena, pe Locurile Sfinte, fiind o construcție impunătoare cu trei nave și o criptă care adăpostește grota în care Domnul îi învăța pe apostoli), în biserică…Și când începe ora a unsprezecea (,,undecima hora”), se citește acel pasaj din Evanghelie, în care se spune cum copiii Îl întâmpină pe Domnul cu ramuri și frunze de palmier (,,infantes cum ramis vel palmis”), zicând: ,,Binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului” (,,Benedictus, qui venit in nomine Domini”). Și se ridică episcopul și cu el tot poporul iar apoi, din vârful Muntelui Măslinilor, coboară tot drumul pe jos (,,de summo monte Oliveti totum pedibus itur”). Și tot poporul merge înaintea episcopului cu imnuri și antifoane, răspunzând cu toții mereu: ,,Binecuvântat Cel ce vine în Numele Domnului”.
Legătura dintre cuvântul ,,Florii” și Intrarea Domnului în Ierusalim
Cuvântul ,,florii” derivă de la o sărbătoare păgână, al cărei sens inițial se pierde fiind încadrată în contextul creștin al Intrării Domnului în Ierusalim. ,,Fluor, Flora- spune Aurelia Băla Mihailovici-, prenume prescurtat de la numele de persoană roman, atestat cu mult înaintea creștinismului, Florus și Flora, nume legate de zeitățile antecreștine. În mitologia romană, Flora era zeița florilor și a vegetației, zeiță glorificată la serbările numite ,,Floralii”, primăvara între 28 aprilie și 1 mai. Prenumele cunoaște multe variante, frecvente în onomastica românească actuală, care se explică prin pătrunderea lor de timpuriu în onomastica creștină europeană dar și în cea românească. Chiar forma primară a numelui, Flora este atestată într-o culegere de nume de sfinți tipărită la Buzău în 1698. Trebuie reținut faptul că derivarea pe teren românesc a numelor din familia lui Fluor, Flora s-a făcut foarte devreme, din moment ce sistemul de derivare cu sufixele productive și vechi -in, -ina, în variantele Florin, Florina, era deja prezent în secolul al XIV-lea și al XV-lea. La aceasta a contribuit sărbătoarea împărătească, Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, numită popular Florii, iar în limba românească veche, Duminica Stâlpărilor, după ramurile de finic cu care a fost întâmpinat Mântuitorul”. (Ștefan BOTORAN)
