,,Nu putem vorbi despre Guvern sau alte instituții alese democratic în România, ci doar despre Președintele Klaus Johannis, român doar după una dintre cetățenii, întrucât acesta este singurul emisar al puterilor străine care contează în România, reușind să-și impună, rând pe rând ”Guvernul meu”, ”Șefii mei de instituții”, ”Miniștrii mei”, iar acum dorește și ”Parlamentul meu”, toate acestea creionând esența ”României mele – României normale”.
Preşedintele vrea şi ,,Parlamentul meu”
Guvernul, ca emanție a Parlamentului, la rândul lui, emanația poporului a fost impus fără a ține cont de părerea nimănui. Klaus Werner Johannis a redefinit esența democrației, așa cum este ea transmisă de câteva mii de ani și a impus ”Guvernul meu” dintr-o minoritate parlamentară. Odată cu ”Guvernul meu”, Președintele-emisar și-a desemnat nominal, prin ”omul de casă” Ludovic Orban, miniștrii selectați din aceeași minoritate parlamentară. Ignorând starea de pandemie, generatoare la acest moment de aproximativ 6000-7000 cazuri pe zi, Președintele, singura instituție decidentă în statul român la acest moment, dorește să-și impună Parlamentul, pentru a acapara în mod democratic statul român și a confisca, democratic ”voința poporului”.
,,Poporul să fie umilit, învrăjbit, deznădăjduit și privat de posibilitatea de a-și asigura traiul zilnic”
Pentru a-și atinge acest deziderat trebuie în primul rând ca poporul să fie umilit, învrăjbit, deznădăjduit și mai mult decât atât, privat de posibilitatea de a-și asigura traiul zilnic. În acest sens s-au închis pe rând școlile, grădinițele, locurile de agrement, terasele, restaurantele și mai nou piețele agroalimentare, ca principale locuri de răspândire a virusului. Piețele agroalimentare se caracterizează printr-o adunare de oameni disciplinată, ordonată, liniștită, așezată și concentrată pe rezolvarea și satisfacerea nevoilor de hrană. Marile magazine cu denumiri românești Kaufland, Lidl, Penny, Profi, Carefour, au aceleași caracteristici ca și piețele agroalimentare românești anterior menționate. Până la acest moment nu există nici un punct de diferență între piețele agroalimentare și magazinele cu denumiri românești Kaufland, Lidl, Penny, Profi, Carefour. Singura diferență constă în faptul că în piețele agroalimentare se vând produsele românești, comercializate de către producătorii români, iar în marile magazine, produsele românești nu au acces întrucât nu îndeplinesc ”standardele europene” impuse de la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene. De ce s-a dispus închiderea DOAR A PIEȚELOR AGROALIMENTARE, catalogate ca focare de transmitere a noului virus, iar magazinele pe care le-am menționat anterior rămân deschise, oare nu îndeplinesc ele aceleași caracteristici, nu prezintă și ele același pericol de transmitere a noului virus??? Realitatea este însă următoarea, produsele românești, producătorii români, țăranii români, zonele unde își valorifică munca trebuie eliminate, distruse pentru a face loc noilor stăpâni ai României, care trebuie să asigure propriilor cetățeni un standard ridicat de viață, și având experiențe de secole în stăpânirea unor colonii au transformat România într-o colonie de tip modern, căreia îi spune în Tratatele internaționale PARTENER. Pe zi ce trece înțelegem că noțiunea de partener nu este decât traducerea modernă a arhaicului ”VASAL” (supus).
- Suntem oare într-o relație de parteneriat cu țările din Uniunea Europeană, din al cărei simbol lipsește secera și ciocanul, sau ne aflăm, așa cum ne dovedește realitatea într-o relație de vasalitate?
- S-a ajuns la acest moment ca instituțiile românești, care asigură ordinea și securitatea publică în România, să-i protejeze pe emisarii străini de cetățenii români.
- Pentru a fi menținut în eroare poporul român, piețele agoalimentare au fost eliberate ”pentru a fi renovate, îmbunătățite condițiile”, iar producătorilor le-au fost amenajate în exteriorul incintelor (prin parcări mai precis) câteva tarabe pentru a-și vinde produsele, dar se ignoră faptul că suntem la mijlocul lunii noiembrie iar temperaturile tind spre 0 grade, astfel că producătorii sunt obligați să îndure frigul, produsele sunt supuse degradării, iar cumpărătorii preferă să meargă spre marile magazine, unde condițiile sunt dintre cele mai bune.
- În aceste condiții, agriculturii, producătorilor autohtoni li se pune cruce, iar consecințele pot fi ușor de anticipat: disperare, deznădejde, instabilitate, imposibilitatea asigurării traiului zilnic și o consecință ce se va întinde poate pe secole, DIN NOU ÎNROBIREA POPORULUI ROMÂN PRIN CUMPĂRAREA TERENURILOR AGRICOLE RĂMASE NELUCRATE DE CĂTRE CETĂȚENII UNIUNII EUROPENE, partenerii noștri de nădejde.
De ce d-le Preedinte?
Domnule Președinte Johannis vreți să faceți din România ceea ce a făcut acum 250 de ani baronul Bruckental din ardeleni, și anume o populație care nu avea acces la educație, la învățământ, la meșteșuguri, o populație care nu avea voie să înnopteze în orașul Sibiu și nu avea voie să calce pe străzile și trotuarele pavate ale orașului fiind obligați să meargă prin noroi prin zona numită ”Calea vacilor”, singura stadă de acces pentru tolerații acelor vremuri – populația majoritară românească. România normală pe care ne-ați promis-o în 2016 este aceeași Românie anterior menționată, de tristă amintire doar că baronul sunteți dvs., iar noi rămânem tolerați în țara noastră, suntem obligați să ne ducem traiul de la o zi la alta, nu avem voie în piețele agroalimentare unde am putea beneficia de condiții normale de valorificare a produselor autohtone, nu avem dreptul la învățământ, nu avem dreptul la calificări profesionale, iar ”elitele care ne vor conduce” sunt livrate ocazional din Germania, Franța, Austria. Importăm nu numai produse alimentare cu etichetă UE dar și emisari și comisari europeni cărora le dăm cele mai înalte funcții în stat, doar nu-i trimiteți aici să trăiască românește, tradițional, autentic ca majoritatea cetățenilor acestei țări.
Pentru a mă face înțeles și pentru a înțelege durerea acestui popor vă trimit, domnule Președinte, o poezie care reflectă starea sufletească, materială și morală a poporului român.
Versuri Andrei Ciurunga – Gligore fără ţară
De-un car de ani mă tot numesc aşa
bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de răşină de pe ramuri.
Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
„Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.”
Dacă mă prinde-al Dunării şuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
„Gligore Fărăţară, hai cu noi!”
mă cheamă glasul apei dintre maluri.
Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morţii mei în şir:
„Mai stai cu noi, Gligore Fărăţară.”
Privesc în brazdă: plugul nu-i al meu.
fac ochii roată: nu-i a mea moşia,
şi parcă, Doamne, nu mai sunt nici eu,
nici Gheorghe, nici Ileana, nici Maria.
Vara cosesc – n-am pâine la iernat,
cresc iarna boii ca să-i pierd în vară
şi-mi cară hoţii ţara hat cu hat,
eu rămân tot Gligore Fărăţară.
Mă uit spre cer, dar nu-l mai văd senin,
aş întreba – şi nu cutez a spune:
„Oare şi cerul s-a întors străin
sau mi-e surată zarea de cărbune?
Şi tot aştept cu fiecare nor
să se deslege-a ploilor pornire
şi de pe faţa dreptului ogor
să spele apa strâmba rânduire.
Apoi va scoate Dumnezeu din sân
hrisovul vechi, pecetluit cu ceară,
să-l întărească iarăşi de stăpân
pe robul său Gligore Fărăţară.
Voi şti atunci că plugul e al meu,
a mea cu toate brazdele moşia
şi voievod pe toată holda eu
şi Gheorghe şi Ileana şi Maria…”
(Av. Marius Gheorghe Toanchină- candidat pentru Senat)
Material la comanda PSD Braşov
