Sărbătorile de iarnă aduc în actualitate ritualuri practicate de sute de ani în Ţara Făgăraşului. Ceata de feciori, irozii, colindatul, steaua, pluguşorul, capra sunt câteva dintre obiceiurile şi tradiţiile care fac din satul făgărăşan o scenă deschisă. Se spune că o casă necolindată este o casă pustie. Prin urmare, toate uşile sunt deschise în Ajunul Crăciunului pentru a primi colidătorii, pe acei mesageri care duc în casele românilor vestea Naşterii Mântuitorului. În acest an însă lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. Deciziile guvernanţilor privitoare la pandemie pun stavilă tradiţiilor şi obiceiurilor străvechi, aducând în satul făgărăşean, şi nu doar aici, o pustiire a gazdelor. Colindele din Ţara Făgăraşului, pline de spiritualitate, de simboluri, de mesaje, de dorinţe şi de năzuinţe ale oamenilor vor amuţi în acest an. Peste sat nu se vor mai auzi nici colindătorii, nici irozii, nici cetaşii, nici jocul din vatra satului, iar gazdele îşi vor păstra colacii şi recompensele ce reveneau colindătorilor pentru vremuri mai bune şi mai luminoase. Cei din conducerea ţării au recomandat evitarea colindatului şi au impus doar grupuri de cel mult 3 persoane laolaltă. Acest lucru însemnând de fapt ,,interzis colindul”. Toate tradiţiile făgărăşene se vor păstra în acest an doar în amintirea şi în sufletele localnicilor, în mijlocul famililor.
Irozii, actori în drama Naşterii Mântuitorului
Misterul Naşterii Domnului era vestit în Ajunul Cracinului de „Irozi“. Un ritual la care participă copiii care merg din casă-n casă. Irozii interpretează o dramă religioasă, iar personajele dramei sunt Irod, un ofiţer şi soldaţii îmbrăcaţi în portul ostaşilor romani, trei crai sau magii: Melchior, Baltazar şi Gaşpar, un cioban, un prunc şi în unele părţi o paiaţă. Obiceiul Irozilor a apărut la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, însă originea lui este apuseană şi se leagă de misterul celor trei magi. ,,Steaua” este un alt obicei care vesteşte Naşterea tot prin intermediul copiilor, dar cei de la 7 la 14 ani. În ajunul Anului Nou, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă prin sat cu Plugul, un străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă. Obiceiul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, colorând desfăşurarea acestei sărbători cu acele elemente care ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului nostrum, agricultura. În ajunul Anului Nou şi cetele de copii intră din casă în casă să ureze purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, tălăngi, etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole, de la aratul ogorului până la coptul colacilor.
Ceata de feciori, obicei străvechi din Ţara Făgăraşului
Cel mai cunoscut obicei din Ţara Făgăraşului care s-a păstrat şi în ziua de azi este Ceata de feciori. În fiecare sat făgărăşean se organiza Ceata de feciori, iar pe toată perioada sărbătorilor de iarnă, aceasta prelua, într-un fel, conducerea comunităţii. Obiceiul vine din vechime, iar conform etnografului Ioan Pumnea, un document de la 1765 explică organizarea cetei din Ţara Făgăraşului. Conform profesorului Ioan Funariu, ceata de feciori era compusă din aproximativ 7 până la 12 tineri care îşi alegeau o gazdă la care se adunau prima dată la 6 decembrie, de sărbătoarea Sf. Nicolae, când îşi împărţeau funcţiile. Conducătorul cetei este vătaful mare, în unele sate jude, vătaf, primar sau preşedinte, singurul care avea dreptul să ia decizii. Ceilalţi membri ai cetei erau: vătaful mic, crâşmarul, casierul, stegarul şi apoi restul cetaşilor. Steagul, cel mai de preţ obiect al cetei, se confecţionează diferit în funcţie de sat, dar este nelipsit de la jocul din vatra satului, de la colindat şi, bineînţeles, de la gazdă. În vechime, cetaşii mergeau la colindat însoţiţi de muzicanţii satului, dar astăzi îşi angajează formaţii de muzică populară cărora le plătesc sume mari de bani. Sociologul Traian Herseni spunea în 1932 despre Ceata de feciori: ,,Ceata intra în curte şi vătavul striga: Lasă-ne în casă, jupâne gazdă,/C-afară plouă de varsă, şi cînd a ajuns la masă, începe Naşterea (tropar). Se cînta pe două partide la colinde, jupânii şi domnii. După joc se spune o colindă după cum are copii, băiat sau fată, sau n-are copii. Dau apoi mâna cu gazda, iau darurile şi pleacă. Se dă colac, carne şi 10-20 de lei în casă, darurile se aşază pe masă”. De câţiva ani se organizează la Făgăraş o frumoasă paradă a cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului, de Sfântul Ion. Organizarea evenimentului aparţine bisericii ortodoxe. Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în luna decembrie 2013.
