Zâmbetele şi blestemul ,,Escu” au predominat scena politicii româneşti post-decembriste iar ultimul exponent al lui ,,Escu” nu a fost aprofundat destul. Traian Băsescu, preşedintele jucător, personaj deja celebru al animaţiei româneşti, alături de Emil Boc, căţeluşul de curte şi ,,prostănacul” politicii româneşti căruia Băse, în costum de superman, îi trăgea picioare în dos cu nemiluita într-un metraj animat care făcea în acea perioadă deliciile publicului românesc. Băsescu l-a învins pe Năstase, apoi l-a zdrobit pe Geoană scoţându-l şi de pe eşichierul politic. Maestru al camuflării, carismatic la rândul său, Băsescu a ştiut întotdeauna să transforme un eşec în victorie. Putem spune că este un Napoleon al politicii româneşti de după 1989, fiind nelipsit din nicio strategie electorală. Europarlamentar din iulie 2019, senator al României între 2016-2019, el a fost cel de-al patrulea preşedinte al României (21 decembrie 2004-21 decembrie 2014), cu rampa de lansare funcţia de primar general al capitalei, ocupând funcţia de ministru al transporturilor şi infrastructurii între 1998-2000, în perioada CDR.
Ofiţer de marină comercială
Traian Băsescu s-a născut la data de 4 noiembrie 1951 în casa familiei din Basarabi, Constanţa. El a fost moşit la naştere de către cele două bunici ale sale. Tatăl lui Băsescu, Dumitru, a fost muncitor, selectat de PCR pentru a absolvi o şcoală militară. Tatăl şi mama lui Dumitru Băsescu s-au cunoscut după ce acesta a fost repartizat la Regimentul 18 Tancuri din Basarabi. În urma unei avansări, este transferat la o unitate militară din Iaşi unde copilul Traian termină clasele primare. În anul 1963, tatăl lui Traian Băsescu este detaşat la Bacău unde Traian devine elev al Școlii nr 5 şi al Liceului ,,Lucreţiu Pătrăşcanu”, în prezent Colegiul Naţional ,,Gheorghe Vrânceanu”. În anul 1976 a absolvit Institutul de Marină ,,Mircea cel Bătrân” din Constanţa, Facultatea de Navigaţie, Secţia Comercială. Se căsătoreşte cu Maria Băsescu, una dintre soţiile de preşedinţi cu cea mai ferventă religiozitate. Au împreună două fiice: Ioana şi Elena. În anul 1995 Băsescu a absolvit cursurile avansate în Industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene ca bursier. În perioada 1981-1987, Traian Băsescu îndeplineşte funcţia de comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR, fiind membru al PCR, de fapt ca majoritatea bugetarilor din România. După revoluţie a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a-şi putea urma cariera în marina comercială. În perioada 1984-1987 este comandant al petrolierului ,,Biruinţa” iar, începând cu anul 1987, face parte din reprezentanţa Navrom la Anvers. În anul 1989 devine director general al Inspectoratului pentru Navigaţie civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu. Revoluţia îl găseşte în această funcţie.
FSN rampa de lansare
Traian Băsescu ocupă funcţia de subsecretar de stat al Ministerului Transporturilor în cadrul primului guvern Roman, apoi ministru al transporturilor în guvernele Roman 2 (30 aprilie 1991-16 octombrie 1991) şi Theodor Stolojan (16 octombrie 1991-19 noiembrie 1992). În urma alegerilor legislative din anul 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992-1996). În cadrul parlamentului deţine funcţia de vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor. În anul 1996 devine director coordonator al campaniei electorale a lui Petre Roman, candidat la preşedinţia ţării din partea Partidului Democrat. Petre Roman nu reuşeşte să intre nici în turul II de scrutin dar Emil Constantinescu îl învinge pe Ion Iliescu şi se formează o coaliţie între CDR şi PD iar Băsescu este numit în funcţia de ministru al transporturilor funcţionând în guvernul lui Victor Ciorbea (12 decembrie 1996-11 februarie 1998), activând şi în guvernele Radu Vasile şi Mugur Isărescu. În anul 2000 câştigă funcţia de primar al capitalei din partea PD iar în mai 2001 câştigă preşedinţia Partidului Democrat. Funcţia de primar al capitalei şi-a exercitat-o în prim mandat al guvernului Năstase iar stilul combativ şi desele conflicte cu politicienii de stânga îi aduc notorietatea pe plan naţioanl. În anul 2004 Partidul Democrat şi Partidul Liberal formează alianţa DA (Dreptate şi Adevăr) pentru a-l contracara pe Adrian Năstase la funcţia de preşedinte al României.
Preşedinte al României
Traian Băsescu este ultimul preşedinte de stat care îl vizitează pe Papa Benedict al XVI-lea, pe data de 15 februarie 2013 iar în materie de politică europeană continuă eforturile pentru integrarea României în U.E afirmând că ,,Integrarea în UE este un element de forţă în politica externă a României”, urmând şi relaţia tradiţională cu Statele Unite, luată de la predecesorii săi, în condiţiile în care România a devenit membră a NATO în timpul mandatului lui Ion Iliescu. În campania electorală de la sfârşitul anului 2004 el vorbea despre ,,Axa Bucureşti-Londra-Washington”, utopie sau tâmpenie? În relaţiile cu Rusia, Traian Băsescu a încercat să aibă raporturi diplomatice vizitând Moscova în 14-15 februarie 2005 la invitaţia preşedintelui Vladimir Putin, ocazie cu care îl anunţă pe omologul rus cu privire la posibilitatea stabilirii unei baze americane în România, acesta răspunzând că transferul bazelor SUA la est de Germania nu au temei politic dar pot avea ,,implicaţii potenţial neplăcute”. Putin propune crearea unei unităţi navale comune care să acţioneze împotriva crimei organizate dar Băsescu rămâne ferm pe poziţie, spunând că SUA ar prefera o prezenţă de securitate în Marea Neagră sub egida NATO. Ultima vizită oficială a lui Traian Băsescu în Rusia a avut loc cu ocazia manifestărilor prilejuite de împlinirea a 60 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse reacţionează dur la unele declaraţii ale lui Traian Băsescu cu privire la evenimentele din anul 1941 şi declară că Băsescu ar fi justiifcat agresiunea Germaniei împotriva Uniunii Sovietice. Băsescu declară cu abilitate că reacţia sa ,,a fost în deplin acord cu poziţia României care a condamnat pactul Ribbentrop-Molotov, deci nu văd unde este supărarea, iar Uniunea Sovietică nu mai există. Noi avem o relaţie cu Federaţia Rusă. Iar despre istoria noastră nu aveam cum să discutăm“. Este vorba de o realitate din istoria Rusiei şi a relaţiilor României cu Uniunea Sovietică, nimci nou sub soare, mai ales că poziţia a fost în deplin acord cu condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov. În anul 2014 Băsescu declară că ,,nici un gram, nici un metru cub de gaz românesc nu va tranzita proiectul South Stream”, proiect ce facilita trecerea prin Bulgaria, şi preciza că exporturile româneşti de gaze se vor face prin Transgaz, poziţie pe care o reia spre final de mandat spunând că acest proiect ,,este susţinut de OMV Petrom, grup care ar dori să pompeze gazul din Marea Neagră în South Stream, ceea ce ar face din România, care e proprietara gazului care se va extrage din Marea Neagră, o ţară dependentă de structura Gazprom”.
Relaţia cu intelectualitatea
La începutul primului mandat, Traian Băsescu a avut o relaţie bună cu intelectualii de dreapta care l-au susţinut dar aceasta s-a deteriorat odată cu trecerea timpului, pierzându-şi tot mai mulţi susţinători în cel de-al doilea mandat. Departe de a fi un intelectual de rasă, Băsescu a speculat toate doleanţele intelectualităţii precum şi avantajele de a se înconjura de persoane din lumea academică. Un exemplu sugestiv este Andrei Pleşu, fost ministru de externe sub guvernarea CDR, care a fost numit consilier prezidenţial în decembrie 2004 dar a demisionat după un an, invocând motive de sănătate. Se ştia însă că Pleşu nu se putea acomoda cu stilul lui Băsescu. Liiceanu şi Patapievici au fost alţi adulatori ai lui Traian Băsescu, fiind prezenţi când preşedintele a condamnat comunismul, ca dovadă Horia Roman Patapievici, fiu de cominternist, convertit în democrat autentic, a fost numit în fruntea Institutului Cultural Român. Traian Ungureanu este unul dintre intelectualii care a câştigat de pe urma relaţiei cu Traian Băsescu. El scria în termeni elogioşi despre preşedinte în paginile revistei ,,Idei în dialog” şi ziarul ,,Cotidianul” fiind propus într-o primă fază în funcţia de ambasador la Londra, devenind ulterior membru al PDL şi candidat pentru Parlamentul European din partea PDL. El a fost unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai lui Băsescu în timpul ,,puciului” de suspendare din anul 2012.
Dosarul ,,Flota”
Dosarul ,,Flota” a fost unul dintre cele mai mari scandaluri de corupţie care a zguduit România post-decembristă. La sfârşitul anului 1989, flota românească se afla pe locul 9 în topul mondial. Asocierea cu firmele străine de după 1990, navele româneşti au fost date spre exploatare diferitelor firme străine, iar în loc să aducă profit, flota s-a ales şi fără nave, şi cu foarte mari datorii. Traian Băsescu face parte din cele 80 de persoane, acuzate de PNA că au vândut la preţuri derizorii 16 nave din flota comercială a României. Judecarea procesului a început în anul 2005 dar Băsescu este scos basma curată. Parchetul Naţional Anticorupţie, denumit în 2006 Direcţia Naţională Anticorupţie, cere o nouă expertiză contabilă a prejudiciului. În septembrie 2007 noua expertiză stabileşte că prejudiciul de 275 milioane de euro este inexistent. În urma noii expertize se stabileşte că infracţiunile pentru care Traian Băsescu, în calitate de ministru al transporturilor, împreună cu alţi doi foşti colaboratori- Aurel Novac şi Paul Teodoru, devin lipsite de conţinut juridic fără existenţa vreunui prejudiciu iar calculele expertizei susţineau că, prin vinderea celor 16 nave, statul român nu a ieşit în pierdere, ba mai mult, s-au evitat prin vânzare cheltuielile de întreţinere a navelor, obţinându-se un venit net de 17 milioane de dolari.
Traian Băsescu şi comunismul
,,Să ne amintim, spune Vladimir Tismăneanu, ce rezistenţe înverşunate s-au manifestat în 2006 la adresa ideii înseşi de condamnare a dictaturii comuniste. S-ar fi putut crede că ar fi câştigat la capitolul imagine două grupuri: intelectualii şi victimele directe ale regimului. Dar, cum se ştie, în rândul intelectualilor existau de-acum facţiuni, erau destui cei care, încă din 2006, îşi mărturiseau, uneori chiar strident, neîncrederea în Traian Băsescu (să-i amintesc pe Mircea Dinescu, Marius Oprea, Stelian Tănase). Exista domnul Dan Voiculescu, pentru care dosariada din vara anului 2006 a simbolizat o teribilă înfrângere personală pentru care l-a socotit responsabil pe Traian Băsescu. Exista Mircea Geoană, care căuta orice oportunitate pentru a-şi consolida autoritatea în PSD, de unde şi intensitatea atacurilor anti-Băsescu în perioada suspendării (primăvara anului 2007). Mai erau şi corifeii PNL care aveau impresia că li se ,,fură jucărica”. Ca să nu mai vorbesc de peremiştii lui Vadim, Ungheanu şi Bolcaş. O spun cu deplină sinceritate, Traian Băsescu a îmbrăţişat proiectul condamnării dictaturii comuniste din tot sufletul şi fără rezerve. Este experienţa mea, pentru care depun aici mărturie. Fără Traian Băsescu, cercetătorii Comisiei Prezidenţiale n-ar fi avut acces la documente esenţiale. Traian Băsescu a jucat un rol decisiv în presiunile care au dus la democratizarea accesului la arhive. În acest sens, a fost exact opusul lui Ion Iliescu şi al lui Adrian Năstase”.
Moartea lui Păunescu şi Traian Băsescu
Pe fondul atacurilor de stânga la persoana lui Traian Băsescu a avut loc moartea lui Adrian Păunescu. ,,Momentul 5 noiembrie 2010, moartea lui Păunescu şi marele bocet naţional care a urmat, simbolizează de fapt începutul unei restauraţii deschise, fără scrupule şi fără jenă. Nu spun că am înţeles pe loc acest lucru. Dar instinctul meu a fost să ripostez imediat, să pornesc lupta pentru apărarea achiziţiilor anticomunismului civic. Am scris articolul de pe Contributors, reluat imediat de Hotnews, despre ,,Menestrelul comunismului dinastic”. A bătut toate recordurile ca număr de cititori. A urmat intervenţia de la TVR a lui Andrei Cornea, conconantă cu poziţia mea. În acelaşi timp, Ion Iliescu, Adrian Năstase, Victor Ponta, Vadim Tudor, Eugen Simion etc. îi cântau osanale fostului poet de curte al lui Ceauşescu. Rapsodul cultului personalităţii era comparat cu Eminescu. Ceremoniile oficiale erau transmise non-stop de televiziunile mogulizate. Preşedintele Băsescu a depus şi el o coroană de flori, a precizat că preţuieşte poezia lui Păunescu, dar că, din punct de vedere politic, s-au aflat pe poziţii diferite. Fănuş Neagu a lansat un atac furibund împotriva mea şi a lui Andrei Cornea, plin de excese vituperative şi cu trimiteri ereditare. Explicaţia ar fi următoarea: reabilitarea lui Păunescu a fost un test al neonomenclaturii pentru a vedea cât de departe se poate merge pe linia restauraţiei. Dacă lumea va tolera o asemenea falsificare a adevărului istoric, atunci se pot face şi alte lucruri, care de care mai distructiv, pentru a batjocori lupta antitotalitară şi a anihila, prin parazitare, piratizare şi subjugare, statul de drept” a spus Vladimir Tismăneanu.
Tăierea salariilor din 2010
Tăierea salariilor din anul 2010 a afectat imaginea lui Traian Băsescu. Doina Anghel scria în ziarul Financiarul: ,,Măsurile dure prin care guvernul a ales să reducă cheltuielile publice vin după un an şi jumătate de tărăgănări, timp în care nici un ministru nu a fost în stare să vorbească sincer despre hăţişul agenţiilor şi instituţiilor publice, să spună limpede care este numărul total al angajaţilor de la stat sau să oprească cheltuielile necontrolate cu salariile, prin tăierea sporurilor ,,nesimţite”. Nimeni din responsabilii la guvernare din 2004 încoace nu au dat până acum explicaţii coerente nici pentru modul în care au crescut cheltuielile statului, nici pentru inconştienţa de a nu observa că România este la un pas de a intra în incapacitate de plată. La începutul anului 2009 nu s-a suflat nicio vorbă despre situaţia economică dificilă, după ce în campania electorală parlamentară se bătuse mare tam-tam pe creşterile de salarii de la stat, ca apoi să se întoarcă roata la 180 de grade. Situaţia disperată în care România a ajuns astăzi, să taie din fiecare pensie 15% şi din salariile bugetarilor 25%, nu este altceva decât rezultatul politicilor nesănătoase pe care le-a dus de cinci ani încoace. În popor circulă o vorbă: pune bani albi deoparte pentru zile negre, însă guvernele care au condus România în perioada boom nu au făcut provizii pentru viitor, încurajând cheltuielile necontrolate, îndatorarea personală, angajând sute de mii de oameni în aparatul de stat, aruncând cu miliardele obţinute din privatizări în salariile clientelei politice”. Este o situaţia actuală şi astăzi, când trăim o iluzie a democraţiei, pentru că scheletul statului mafiot este format doar din familiile acoliţilor, mereu protejate şi deasupra legii. De la zâmbăreţi carismatici, am ajuns la mutul în dungi care ,,înmulţeşte” din hârtie cazurile pozitive de Covid, la directiva forurilor internaţionale puse pe căpătuială. În 2010 Băsescu ne spunea tuturor despre necesitatea ,,strângerii buzunarului” şi despre ,,sacrificiu” în timp ce palatele lui Videanu se înălţau până la nori. Este, de fapt, un serial despre hoţii care au căsăpit şi căsăpesc în continuare un popor aflat în letargie, care şi-a pierdut anticorpii. (Ştefan BOTORAN)
