Ocluzia deschisă reprezintă anomalia caracterizată prin existenţa unui spaţiu care apare după mişcarea de închidere a gurii. Pe langă tulburările fizionomice, apar tulburări fonetice şi tulburări de masticaţie. Prezintă o reducere a eficienţei masticatorii scazută cu până la 70-80%. Ocluzia deschisă scheletală, caracterizată prin creşterea înălţimii faciale anterioare şi micşorarea înălţimii faciale posterioare. Ocluzie deschisă dentară datorându-se modificărilor în plan vertical la nivelul incisivilor. O cauză generală este factorul dismetabolic legat de perturbarea metabolismului Calciului şi Fosforului, în primul an de viaţă, la nivelul aparatului dento-maxilar. Acest dezechilibru fosfo-calcic determină o plasticitate osoasă crescută şi modificări morfologice şi de implantare a dinţilor. După unii autori, rahitismul este cea mai cunoscută afecţiune care favorizează apariţia unei ocluzii deschise frontale. În ocluzia deschisă frontala minimă (mai mică de 1mm) se armonizează relaţiile interdemtare. În ocluzia deschisă frontală medie (1-5mm) provocată de deglutitiă după eliminarea obiceiului vicios, se poate face tratament ortodontic protetic combinat pentru armonizarea relaţiilor frontale. În ocluzia deschisă severă (mai mare de 5mm):
- dacă este funcţională se apelează la terapie miofuncţională
- dacă este anatomică, se apelează la tratament chirurgical
Analiza pacientului cu ocluzie frontală trebuie să scoată în evidenţă cauza ocluziei dar în acelaşi timp aceşti pacienţi trebuie orientaţi către serviciul de ortodontie unde se aplică tratamente speciale pentru fiecare clasă de ocluzie. (Dr. Dan Gavrilă)
