Chiar dacă edificiul este în plin şantier, turiştii vin şi vizitează Cetatea Făgăraşului. ,,Încet, încet intrăm la normal. Numărul turiştilor care ne trec pragul a crescut în ultima perioadă. Sâmbătă şi duminică au fost înregistraţi peste 1.300 de turişti din ţară” a spus Elena Băjenaru, directoarea Muzeului Ţării Făgăraşului ,,Valeriu Literat”. Programul de vizitare este: de marţi până vineri de la ora 8.00 până la 19.00, sâmbăta şi duminica programul este de la ora 10.00 până la 18.00, iar luni cetatea este închisă pentru curăţenie.
Cetatea voievozilor şi principeselor
Stăpânirea cetăţii de la Făgăraş era foarte importantă pentru voievozii şi principii Transilvaniei. Ştefan Mailat şi Gaşpar Becheş au folosit-o ca piesă de sprijin în lupta pentru tronul Transilvaniei transformând-o în reşedinţă voievodală, Mihai Viteazu a considerat-o ,,cetate de scaun“, principele Gabriel Bethlen i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia în modernizarea fortificaţiilor, iar Mihai Apafi o va transforma, datorită poziţiei sale înstărite, în reşedinţă princiară. În Cetatea Făgăraş s-au ţinut, între 1670 şi 1691, un număr de 11 diete şi 18 delegaţii, în timp ce la Alba-Iulia, 15 Diete şi 3 delegaţii. Primele ştiri documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră sunt din 1455, când este menţionat un ,,castelan“, iar în anul următor Iancu de Hunedoara, scriind braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş”. Cetatea Principeselor a fost titulatura dată de Ana Nadasdy care a stăpânit Făgăraşul între 1541-1551. Maria Cristierna-sora lui Ferdinand II, căsătorită cu Sigismund Bathory, o stăpâneşte între 1595-1599. A fost prima principesă recunoscută de nobili ca principe al Transilvaniei. Doamna Stanca devine la 1600 proprietară a Făgăraşului, Ecaterina de Brandenburg, soţia principelui Gabriel Bethlen, devine proprietară a Făgăraşului între anii 1626-1633, Zsuzsanna Lorantffy, soţia principelui transilvănean Gheorghe Rackoczy I a devenit la 1634 proprietară a Făgăraşului. Anna Bornemisza a fost iubită de iobagii din zonă, mai ales cei din Galaţi. Când Cetatea Făgăraşului a fost asediată de turci, gălăţenii au fost primii care au ieşit să sprijine garnizoana. S-a dat drumul la apa care a umplut şanţul ce înconjura Cetatea, dar comandantul armatei otomane a ajuns deja singur în faţa porţii. Unul din băieţii preotului din Galaţi a deschis poarta şi i-a tăiat capul căpeteniei turceşti. În urma acestui act de curaj Domnul i-a înnobilat pe preot şi pe copiii acestuia. Între 1918-1948 cetatea a funcţionat ca şi garnizoană a armatei române, iar între 1918-1923 a fost lagăr pentru ruşii albi. În anul 1939 polonezii şi-au găsit refugiul în acest loc. Între 1948-1960 cetatea a fost transformată în închisoare pentru deţinuţii politici.
