Ileni, ,,satul lui Ilie”, vechi de cinci secole

Dacă treci prin satul Ileni te impresionează trăinicia caselor, ordinea şi frumuseţea lor ceea ce îţi arată că ilerenii sunt oameni harnici, hotărâţi şi la locul lor. Iar dacă îi întrebi pe cei mai bătrâni  despre sat, cu drag îţi povestesc în cel mai mic detaliu vechile poveşti păstrate din străbuni. Ei mai trăiesc încă vremurile de demult despre care spun că au fost  cele mai frumoase, pentru că viaţa lor era mai liniştită, simplă, dar aveau o mai are libertate şi independenţă. Bătrânii îşi aduc aminte cu drag de primăria satului, de şcoală, de bibliotecă, de lucrul câmpului, de întrunirile săteşti din vremea sărbătorilor, de ceata de feciori, cea mai frumoasă şi activă din Ţara Oltului. Acum prea puţine s-au mai păstrat spun ei cu părere de rău. ,,Când ne-au desfiinţat primăria erau două variante, să ne unim cu Berivoi sau să ne lipim la Făgăraş cu care aveam relaţii de sute de ani. Am ajuns la Mândra, satul care era mult mai mic decât Ileniul”  explică sătenii.

Casele  şi-au pierdut forma veche

Satul Ileni şi-a păstrat specificul poate până după al doilea război mondial, după care a preluat multe influenţe din Oltenia. ,,Au existat trei perioade în care casele din Ileni s-au transformat. La începutul veacului trecut Ileniul avea un specific clar, după anii ’30 s-au construit altfel de case, după care a venit lunga perioadă de după ’60 când toate casele s-au modernizat. În sat nu se mai păstrează nicio casă din prima perioadă, iar din anii ’30 sunt puţine. Toate gospodăriile s-au modernizat, în cele mai multe au fost extinse vechile construcţii şi le-au dotat  cu termopane, acoperişe noi, etc” au  spus sătenii. Această ultimă transformare poate fi pusă pe seama fabricii chimice din Făgăraş unde majoritatea sătenilor au fost angajaţi, iar veniturile obţinute le-au dat posibilitatea de a investi.

Exodul spre America

Mircea Cornea, profesorul satului, s-a ocupat de istoria locului. ,,La nivelul anului 1930 erau în sat 900 de persoane, iar acum tot cam pe atâtea. Multe familii au plecat peste ocean pentru un trai mai bun. Primul exod a avut loc în perioada 1903-1910 când peste 100 de persoane au plecat în SUA, dintre care au revenit acasă jumătate. Un alt val de plecări a avut loc între 1931-1938, atunci au plecat alte zeci de familii, multe dintre ele nu s-au mai întors. Copiii acelora au plecat ulterior, prin 1960, şi ei în SUA” a  spus prof. Cornea, care a reuşit să afle istoria familiei sale alcătuind singurul arbore genealogic complet din sat. Printre  familiile plecate din Ileni şi stabilite peste ocean este Blebea, Gheorghe şi Elena. Au părăsit satul în 1964, iar de atunci revin acasă periodic.

Legendele satului
 

 Satul Ileni este menţionat pentru prima dată în documente la 1511, istoria satului fiind strâns legată de Cetatea Făgăraşului şi de oraşul Făgăraş. Denumirea satului Ileni era reprezentată ca ,,satul lui Ilie”, dar mergând pe firul legendelor păstrate din vechime, numele satului ar proveni de fapt de la Ileana. Se spune că în urmă cu câteva sute de ani, în Valea Gardului, cam în sud-estul satului de azi, s-ar fi stabilit o familie de oameni care şi-a ridicat o casă. După câţiva ani, după o secetă, Valea Gardului a secat, iar oamenii au fost nevoiţi să se mute pe malul altei ape, Racoviţa. În familie s-a ivit însă o neînţelegere, iar nora şi soţul ei au părăsit casa părinţilor. S-au mutat undeva în josul râului, pe teritoriul de azi al Râuşorului. Supărarea dintre soacră şi noră a durat câţiva ani după care cele două s-au împăcat. Nora spunea de atunci că îşi are casa ,,pe râuşor”. Astfel s-a păstrat denumirea satului care s-a format, Râuşor. Această istorioară a fost culeasă de la Elisabeta Dumitru de către un elev al şcolii din Ileni, Blebea Mircea. Istoricul Nicolae Iorga a păşit pe teritoriul satului Ileni în timpul documentarului realizat despre Ardeal în urma căruia a publicat cartea ,,Neamul românesc din Ardeal”. Atunci a cunoscut toate satele din Ţara Oltului despre care a scris ulterior. ,,Ieşim din Făgăraş pe un alt drum de la cazarma honvazilor albaştri înainte. Iarăşi în faţă munţii Făgăraşului, pe care-i îmbrobodeşte încă la ceasurile nouă o uşoară ceaţă ca de fum, abia zăreşti în stânga cocoaşa Codlei şi iazurile cu liniile domoale. În fond lumina cade pe coastele mult mai pleşuve ale dealurilor ce mărginesc Oltul. Şesul e acoperit mai tot de o mirişte ce scânteie în arşiţă, rareori o pătează lanurile de cucuruz în boală, sau de cartofi….Fără să trecem pe la Râuşor, ne oprim întâi la Ileni ceea ce înseamnă satul lui Ilie. În aşezarea caselor şi în clădirea lor se vede obiceiul săsesc şi aici ca şi în alte sate îngrăditura e înlocuită de zidiri groase” relata istoricul Iorga în documentarul său.

Familiile vechi ale Ileniului
 

  În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein decide organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea românească Ileni au fost recenzate 66 de familii. Cu alte cuvinte, în localitatea Ileni a anului 1733 trăiau circa 330 de persoane. În aceeași localitate, aflăm din același registru al conscripțiunii, erau recenzați doi preoți: Vaszilakie ( Vasilache) (greco-catolic) și Komán ( Coman) (ortodox). La Ileni funcționa o biserică. Denumirea localității Illyen, precum și prenumele preoților recenzați erau redate în ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie destinate unei comisii formate din neromâni și în majoritate unguri. Din documentele vremii, de pe la anii 1500, aflăm principalele familii de boieri din satul Ileni: Boieru, Comşa, Cornea, Corşatea, Milea, Pirău, Stanciu, Metea. Din aceste familii erau aleşi cei care constituiau scaunul de judecată al Cetăţii Făgăraşului. De la Ileni erau numiţi şi câte doi reprezentanţi în anumite perioade. La 1534, Stan Solomon şi Pirău erau între cei 12 juraţi care au judecat donaţia lui Ştefan Mailat către boierul Stanciul de Scorei. Coman Pirău şi Oprea erau juraţii care au judecat în octombrie 1630 pricina boierilor din Pojorta cu satul Breaza. Vreme de 10 ani, de la 1640 începând, Oprea Cornea a fost asesor în scaunul celor 12 juraţi ai Cetăţii. Din conscripţia anului 1721-1722 se află că Ioan Milea din Ileni se afla printre cei 32 de decurioni care-l ajutau pe căpitanul suprem din Făgăraş, ceea ce se vede fiind legătura organizatorică şi politică dintre Făgăraş şi Ileni. Un alt document arată că la 1660 Ileniul contribuie cu 92 de florini la plata către turci a sumei de 40.000 de florini după înfrângerea lui Gheorghe Rakoczy II în bătălia de la Fenasul.

Satul a avut în timp 50 de preoţi

Conform unui documentar întocmit de prof. Mircea Cornea aflăm că la 1640 satul Ileni avea o populaţie de 440 locuitori şi  110 case. După 300 de ani, pe la 1900, satul avea 1072 locuitori la 240 de fumuri. Treptat populaţia a crescut până la 1117 locuitori, la 1966, când avea 310 case. În prezent mai sunt la Ileni până la 900 locuitori. Satul a avut o singură biserică amplasată în centrul satului, iar vreme de 300 de ani a avut 50 de preoţi. Preotul paroh al satului, Constantin Taflan, a reuşit să alcătuiască cronologia preoţilor parohi din Ileni.

 Expoziţie  document
 

O expoziţie documentară legată de istoria satului a fost organizată în şcoala din sat, acum nefuncţională, în anul în care s-au împlinit 500 de ani de la prima atestare documentară a Ileniului, în 2013.  În trei încăperi ale clădirii au fost expuse cele mai vechi documente despre satul Ileni şi oamenii locului, dar şi fotografiile păstrate peste ani de săteni. Au fost prezentate documente şi fotografii cu avocatul Victor Cornea, stabilit în SUA şi şcolit la universităţile occidentale, o  personalitate reprezentativă de la începutul veacului trecut.  În satul făgărăşean, biserica, şcoala şi primăria erau cele mai importante instituţii şi deopotrivă clădiri. Grija fiecărui localnic era, pe atunci, să apere şi să respecte aceste instituţii şi imobile pentru a le reda generaţiilor viitoare neatinse. Plăteau bani din puţinul pe care-l aveau şi investeau muncă pentru a le înfiinţa şi conserva. Astăzi situaţia s-a schimbat, iar inima satului a rămas biserica şi primăria, iar şcoala s-a trecut pe un loc nesemnificativ. Banii publici fără număr merg spre primărie şi ai ei funcţionari şi spre biserică, iar pentru şcoală nu mai prea rămâne nimic.

La Ileni, biserica, şcoala şi primăria în aceeaşi curte

La numărul administrativ 128 din Ileni este aglomeraţie mare. Clădiri peste clădiri, unele istorice, altele care stau să se prăbuşească, unele modernizate, iar altele în construcţie. Dacă eşti străin locului şi treci pe drumul principal din sat nici nu ştii că importante obiective locale, de altfel singurele, sunt doar la doi paşi. Şi asta pentru că la vedere este peretele şcolii care ecranează toată incinta respectivă. Biserica satului veche de la 1838, şcoala construită în 1912, iar primăria tot cam pe atunci au fost mândria Ileniului. Bătrânii îşi aduc aminte cu drag de primăria satului, de şcoală, de bibliotecă, de întrunirile săteşti din vremea sărbătorilor.

Director de şcoală: ,,În loc de dascăli s-au angajat şoferi”

 Ei vorbesc cu părere de rău de vechile clădiri care au fost lăsate în paragină. Se referă în primul rind la şcoala din sat care a dat de-a lungul anilor generaţii bune de elevi, dar care azi nu mai funcţionează. Şi în plus clădirea stă să cadă, fiind un pericol public. ,,În 2005 s-au închis peste 1000 de şcoli din mediul rural prin decizia guvernanţilor. S-a închis şi la Ileni, iar copiii s-au dus la şcoală în Făgăraş. Dacă veniţi dimineaţa între 7.00 şi 8.00 merg maşinile ca la nuntă spre Făgăraş. Cum e posibil   să fie închisă? Când mi-au spus atunci să semnez pentru închiderea şcolii, am refuzat şi am renunţat la tot. Vă mai dau un exemplu de aberaţie, se plătesc şoferi în loc de  dascăli” a spus fostul director de şcoală din Ileni. Nu este singura localitate rămasă fără şcoală. În mai toate comunele făgărăşene s-au pus lacăte pe şcolile din localităţile mici, iar copiii au fost trimişi la sediul de comună cu microbuzele. Asta chiar dacă au fost cheltuiţi banii publici pentru reabilitarea sau chiar construirea de noi clădiri. De exemplu, la Viştea de Sus, Olteţ, Copăcel, Boholţ, etc.

Holul cu icoane
 

Din 2005 nu se mai fac cursuri în şcoala din Ileni. A fost în urmă cu câţiva ani o încercare privată de a înfiinţa o grădiniţă, dar după doi ani proiectul a fost abandonat. De atunci clădirea şcolii din Ileni este în paragină, sălile de clasă stau să pice, tavanele s-au prăbuşit déjà, iar în interior este un depozit al lucrurilor nefolosite. Din exterior (din şosea) dezastrul nu pare atât de mare, dar în realitate acest corp de clădire este un adevărat pericol.   La doi paşi de şcoală   este biserica veche de 2 veacuri. Surprinde intrarea principală din imobil, un hol comun pentru biserică, grădiniţă şi şcoală, iar pereţii au fost tapetaţi cu icoane de dimensiuni foarte mari. Din uşa bisericii se văd sălile de clasă cu holurile proprii unde acum zace dricul de morţi.   Biserica este bine îngrijită, iar  la slubele religioase este mereu plină de săteni.

 
Investiţie blocată din cauza banilor

În spatele curţii acestui imobil a fost deschis şantier în 2014. Primăria Mândra s-a pus să construiască o clădire nouă cu destinaţia centru multifuncţional.  Numai că această  construcţie n-a fost finalizată din lipsă de fonduri.  Proiectul Primăriei Mândra avea scopul de a reamenaja locul unde sunt amplasate biserica şi şcoala din Ileni şi să pună în evidenţă biserica din sat.  ,,Şcoala veche am încercat s-o reabilităm dar să investeşti în ceva vechi este greu. Proiectul nostru prevedea construirea unei clădiri noi, compartimentate.   Lucrările au fost oprite întrucît banii promişi pentru investiţie n-au mai fost alocaţi de CJ Braşov” a explicat   primarul comunei.