Inflamația cronică este începutul oricărei boli cronice. O menținem ușor printr-un abdomen voluminos, care este susținut de calorii multe și mișcare puțină, scrie ProTV.
Abdomen cu grăsime. Produce factori de inflamație. Se numesc adipokine. Din acest motiv, grăsimea abdominală e considerată organ endocrin. Determină așa numita rezistență la insulină. Hormonul insulină nu mai poate să își facă treaba.
După ce mâncăm, alimentele procesate ajung în sânge, sub formă de glucoză, un zahăr. Aceasta e luată de hormonul insulină și transportată în celule. Unde devine energie.
Insulino-rezistența înseamnă incapacitatea insulinei de a acționa normal. Ne explică decanul facultății de medicină din Timișoara, profesor universitar doctor Bogdan Timar.
Prof. univ. dr. Bogdan Timar Decan facultatea de medicină, Timișoara: „Organismul are un hormon, insulina, menit să regleze cantitatea de glucoza ce intră în sânge. Acționează pe niște receptori, pe care ni-i putem imagina ca fiind clanța de la ușă. Când persoana noastră devine obeză, are un aport de glucoză mai mare decât normal, celulele încearcă să se protejeze de acest flux de glucoză să nu devină toxic. Ce fac? Scad numărul de receptori la insulină. Ce înseamnă? Persoana noastră are glucoză sanguină, are suficientă insulină, dar insulina nu mai poate să găsească acele uși să bage glucoza în celule.”
80% din persoanele, care fac diabet de tip 2, au rezistență la insulină.
Prof. univ. dr. Bogdan Timar Decan Facultatea de Medicină, Timișoara: „Mai mult decât atât, obezitatea face un sindrom pro-inflamator important – apare ateroscleroza, adică principala cauza a infarctului ori accidentului vascular cerebral. Dacă populația care dezvoltă acest sindrom crește, crește și numărul de accidente vasculare.
Rezistența la insulină. Cum dăm tot procesul înapoi?
Cu porții pe jumătate. Fără dulciuri concentrate. Cu rutină zilnică în activitatea fizică.
Ce înseamnă rutină zilnică? De exemplu, coborâți cu două stații înainte de serviciu. Și vă grabiți, mergând pe jos, să ajungeți.
În mișcare, se deschid toate… străduțele, care transportă zahărul din sânge – în celule. Nu avem nevoie de hormonul insulină să le deschidă. Aceasta înseamnă protecție biologică.
Dr. Antonela Burlacu, medic primar endocrinolog: „În timpul efortului fizic, insulina nu mai are treabă, glucoza intră sigură în mușchi, îsi face treaba, prin efortul fizic protejăm pancreasul. Prin efort fizic consumăm masa grasă depusă. Scade numărul celule grase, interleukine, adipokine, factori de inflamație, care duc la rezistență la insulină și se sensibilizează țesuturile din mușchi.”
Celule sensibile de insulină. Înseamnă ca lasă hormonul să își facă treaba, adică să ducă zahărul, corect, din sânge în celule. Acesta e ciclul vieții.
