,,De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile?”  Educația pruncului Iisus

Cu precădere la vechii iudei, ca și la foarte mulți din ziua de azi, educația era predominant religioasă și se axa pe Lege, și ne referim aici la poruncile lui Moise și interpretările lor. Fondatorul creștinismului s-a format în două medii foarte importante: familia și sinagoga. El frecventa foarte des sinagogile din Palestina și Israel, predica în ele și făcea și vindecări în aceste spații sacre, după cum ne mărturisește Scriptura. Până la împlinirea vârstei de 12 ani sinagoga avea un rol important în viața copiilor. ,,Nu puține sunt necunoscutele în legătură cu existența, în vremea lui Iisus, a unui sistem de învățământ iudaic, mai mult sau mai puțin regulat, legat de sinagogă. Un asemenea sistem este greu de dedus, dar există indicii suficiente pentru rolul sinagogii în educația copiilor până la împlinirea vârstei de 12 ani, moment în care începea majoratul și copilul era obligat să respecte integral Legea” spune Armand Puig. Istoricul Josephus Flavius, fost general evreu adoptat de dinastia Flaviilor, scria: ,,Întrucât evreii consideră că legile lor sunt cuvinte revelate divin și le învață de mici, poartă imaginea poruncilor lor în inimă”. (Ambasadă la Caius) În scrisoarea ,,Împotriva lui Apion”, același istoric menționa: ,,Respectarea Legii și actele de pietate care decurg din aceasta sunt considerate cel mai important lucru în viață”. Viața evreului obișnuit se învârtea doar în jurul Legii. Legea ținea loc de școală și educație pedagogică. Copiii se supuneau preceptelor ei încă de la  vârstă fragedă, părinții îi învățau rugăciunile (cele 18 binecuvântări; shema), respectarea sabatului, puritățile rituale, mâncărurile interzise, postul, să asiste sâmbăta la slujba din sinagogă și le povesteau despre eroii și figurile majore ale Israelului. În acest mediu a primit copilul Iisus educația.

Tora

Ca și ceilalți copii și tineri, Iisus a deprins învățăturile Torei. Un midraș din sec. III d. Hr. Spune: ,,De îndată ce un copil începe să vorbească, tatăl său trebuie să stea de vorbă cu el în limba sacră și să-l învețe Tora, căci dacă nu o face, mai bine ar fi înmormântat”. Limba sacră era ebraica. Tora este Legea. ,,În iudaism Tora este nucleul și rațiunea oricărei educații. Nu este surprinzător că lui Simeon ben Shetah, rabin din primul sfert al sec. II d.Hr, i se atribuie dispoziții ca toți copiii să meargă la bet ha-sefer (literal ,,casa cărții”, cu sensul ,,casa Bibliei”, nume primit în sec. II de școala elementară- până la 12 ani). Așa că, dacă Iisus a învățat să memoreze Legea și- foarte probabil- s-o citească, aceasta s-a întâmplat în sinagoga din Nazaret. Responsabil de educația sa putea fi ,,slujitorul” sinagogii, cel însărcinat să conducă serviciul liturgic, cunoscător al Legii și al Profeților, cele mai importante părți ale Bibliei iudaice. În Luca 4, 17.20, în timpul vizitei lui Iisus la sinagoga din Nazaret, când Învățătorul începuse deja să predice departe de satul său, apare acest ,,slujitor” sau ,,ajutor”, care-i pune în mâini sulul profetului Isaia, pe care Iisus i-l va returna…Conform Mișnei, slujitorul era cel care, sâmbăta, îi învăța pe copii Legea punându-i s-o memoreze și-i învăța să citească tot cu textul Legii. Nu știm dacă acest ,,slujitor” funcționa ca învățător doar sâmbăta sau dacă activitatea lui era regulată- plătită de comunitate- toată săptămâna, așa cum pare a rezulta din decretul emis, la mulți ani după nașterea lui Iisus, de Ioșua ben Gamla sau de Iisus, fiul lui Gamaliel, mare preot în 63-65 d.Hr. (Talmudul Babilonian, Bava Batra 21 a). Prin urmare, pare clar că între 6 și 12 ani Iisus a memorat fragmente de diferite tipuri (în primul rând rugăciuni, psalmi și proverbe) din Scriptură și le putea și citi, ca alți copii din vremea sa- capabili și cu părinți interesați să sprijine această învățătură, astfel încât fiii lor să cunoască și să respecte Legea lui Dumnezeu. Este posibil ca, în cazul lui Iisus, această educație să implice și învățarea scrisului, dar scrisul era o artă care cerea timp și resurse și procentul celor ce știau să scrie era inferior celor care puteau citi. De aceea în orașele și satele iudaice exista scribul, care redacta documente în numele și pe cheltuiala celor care-l solicitau. Pe de altă parte, Iisus știa să lucreze lemnul și fierul, un indiciu ulterior că avea cunoștințe de scris, utile în exercitarea meseriei. Nu demonstrează însă nimic în acest sens episodul femeii adulterine, în care fraza ,,Iisus, plecându-se jos, scria cu degetul pe pământ” (Ioan 8,6) este eliptică, căci nu specifică exact ce scria: cuvinte? Semne referitoare la păcatele ascunse ale acuzatorilor femeii? Linii fără sens ce arătau nemulțumirea în fața pedepsei cu moartea pe care i-o cereau? Familiarizarea lui Iisus cu cuvintele și practica Torei – Scriptura iudaică- a început, deci, devreme, cu părinții, Iosif și Maria, și a continuat în sinagoga din sat, unde a fost inițiat în memorarea de pasaje din Scriptură și probabil a învățat să citească, alături de alți copii din Nazaret (nu toți), între care poate vreun frate de-al lui…Familiarizarea cu Scriptura a continuat și s-a aprofundat în timpul șederii sale la Nazaret- satul de origine- pe care îl părăsește mulți ani mai târziu, după împlinirea vârstei de 30 de ani”. (Armand Puig) Un tratat din Mișna spunea- ,,La 5 ani e pregătit să studieze Scriptura; la 10 să studieze Mișna, la 13 să împlinească poruncile…”.

Învățător cu putere

Talmudul îl menționează pe Ioșua ben Perahiah ca unic învățător al lui Iisus conform datelor furnizate de Armand Puig, alte surse indică faptul că ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul dar nu există indicii foarte precise în acest sens ci doar ipoteze și presupuneri. ,,Trebuie deci păstrat itinerariul sugerat de cele patru evanghelii, conform cărora Iisus a copilărit și a crescut la Nazaret, unde a locuit și a lucrat până la vârsta adultă. Asta implică și faptul că nu a fost discipol al unui rabin. Dacă țelul vieții lui ar fi fost să se facă rabin, ar fi trebuit să se ducă la Ierusalim, nu să rămână în micul sat de origine. Și, dacă acordăm credit lui Ioan 7,15, la Ierusalim se știa destul de bine că Iisus era un autodidact. ,,Cum știe acesta carte fără să fi învățat?” Poate e în această frază o aluzie la cunoștințele din Scriptură pe care le arată Iisus în discuțiile sale cu evreii. Surpriza vine din faptul că Iisus n-a avut niciun dascăl. Tot de surpriză- de asemenea combinată cu o doză de dispreț- este vorba și în reacția oamenilor din Nazaret când Iisus vine în sat și începe să predea la sinagogă: ,,De unde are el acestea? Și ce este înțelepciunea care i s-a dat lui?..Au nu este acesta teslarul…? (Marcu 6, 2-3); Matei 13, 54-55). În Luca 4,22 întrebarea nu are o semnificație negativă, dar este formulată într-un mod asemănător: Nu este, oare, acesta fiul lui Iosif?” Tonul surprins apare fiindcă Iisus a început să instruiască oamenii din propriul său sat. Cei din Nazaret știu bine că n-a studiat nicăieri și totuși văd că dovedește ,,înțelepciune” extraordinară și de neînțeles: ani de zile a fost doar tâmplarul, sau unul dintre tâmplarii, din Nazaret. Cineva care n-a avut dascăl vorbește ca un dascăl! ” (Armand Puig) Întrebările contemporanilor denotă uimirea: ,,De unde are el înțelepciunea aceasta și puterile?” (Matei 13,54) (Ștefan BOTORAN)