,,Noaptea muzeelor la sate“ a deschis ușile Muzeului de  la Sâmbăta de Jos și a antrenat toată comunitatea locală sâmbătă, 2 septembrie a.c. Cei care au ținut să viziteze acest obiectiv local au fost conduși de organizatori în urmă cu veacuri, cunoscând astfel cele mai importante perioade prin care a trecut acest sat făgărășean. Au putut, de asemenea, să cunoască îndeletnicirile și obiceiurile familiilor de aici prin atelierele organizate în cadrul evenimentului. Țesutul la război, croșetatul sau tricotatul au fost prezentate de cele mai vârstnice localnice, iar gospodinele au pregătit vizitatorilor cele mai bune preparate, cele care se serveau în șezători sau la  evenimentele organizate peste an. Ambientul a fost întreținut de femeile satului prin strigăturile vechi, cântecele specifice locului, iar cele mai vârstnice localnice au ținut să transmită celor mai tinere jocul din bătrâni. Muzeul a fost organizat în clădirea veche a școlii, amplasată la intrarea în sat, lângă DN1, de   asociația ,,Clubul Sâmbetenilor“.

Școala veche, construită la 1886

Clădirea de peste 130 de ani, construită odată cu herghelia de lipițani și în care a funcționat școala, a fost redată circuitului turistic și totodată comunității locale.  Imobilul cu parter și beci, are  o curte generoasă tocmai bună pentru a găzdui evenimentele comunității locale. Din 2005, când școala s-a mutat într-o clădire nouă, a fost lăsată nefolosită, iar timpul și-a pus amprenta asupra zidurilor, interioarelor și curții. Patru localnici au înființat ,,Clubul Sâmbetenilor“, o asociație care și-a propus să redea satului strălucirea de altădată, transformând obiectivele vechi în puncte turistice, dar și să readucă în actualitate tradițiile și obiceiurile locului.

Muzeul satului

Școala veche din Sâmbăta de Jos a prins viață pentru evenimentul organizat de această asociație în iulie anul trecut.  Într-o lună, vechea clădire construită la 1886, și-a recăpătat strălucirea și o nouă utilitate, muzeu și parc tematic pentru sătenii din Sâmbăta de Jos. O încăpere a școlii a fost transforrmată în muzeu sătesc în care s-au expus țesături, război de țesut, unelte, costume populare, în altă încăpere s-a refăcut o sală de clasă precum era odinioară, iar pe holul școlii s-a realizat o frumoasă expoziție cu instantanee de la evenimentele satului. Și curtea a fost amenajată pentru a oferi sătenilor  ambientul unei sărbători sătești.

  • ,,Asociația Clubul Sâmbetenilor are ca fondatori 4 membri: Pușcașu Gheorghe care este președinte, Ioan Vâja– vicepreședinte, Victorița Popa– secretar și Florea Dorina– membru. Scopul nostru este să atragem lângă noi cât mai mulți localnici pentru a ne implica în activitatea satului“ a explicat Ioan Vâja, vicepreședintele asociației.

Puțină istorie locală

  • ,,Școala veche din sat, mugur  de educație în zonă. Trebuie să reînviem o tradiție, să readucem educația unde îi este locul. Primii sâmbeteni care au învățat carte au făcut-o în această clădire, care datează de la 1886. Tot ce se vede acum în clădire datează de atunci, inclusiv dușumeaua. Când Brukenthal a venit la Sâmbăta de Jos  și a înființat herghelia, iar Mariei  Tereza i-a făcut un castel, pentru muncitori a făcut case, o biserică și o școală. Așa se face că acest sat are acum 3 cimitire, unul la biserică, unul în deal, cel vechi, și unul în incinta herghelei unde, probabil, au fost înmormântați oamenii de la herghelie. L-am descoperit din întâmplare.  Vrem să transformăm toată această incintă într-un parc tematic destinat oamenilor din sat, iarna să vină la țesut, la povești și la gogoși, iar vara, la distracție“ a spus Gheorghe Pușcașu, președintele asociației.

Era școală în limba maghiară până în 1918

  • ,,Este construită la 1886,  în vremea împărăteseei Maria Tereza. În apropiere s-a înființat herghelia și erau acolo locuințele muncitorilor. Peste drum, aici în această clădire, a fost construită școala pentru copiii angajaților de la herghelie, o școală în limba maghiară. A funcționat până în 1918 când s-a transformat în școală în limba română pentu copiii din sat. Când am venit eu în această școală, 1971, ca director, am găsit documente despre vechea școală, matricole, toate în limba maghiară. Erau pe atunci 35-40 de copii la școală. Pe vremea mea era școală primară, clasele I-IV, cu peste 40 de copii. Erau 2 săli de clasă și locuința învățătorului. A funcționat școala în această clădire până   s-a construit școala nouă, 2005. Clădirea veche a rămas nefolosită.  Am reușit să-I dăm viață“ a explicat fostul învățător Gheorghe Dopcea, director al școlii după 1971. (Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here