În Cârța, comună ce făcea parte din vechiul județ Făgăraș, există cea mai veche abație a ordinului cistercian, datată la 1202. Este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice încărcate de istorie. Aici se ascunde o poveste remarcabilă despre un preot cu o viață impresionantă. Michael Reger, cunoscut și drept „Herr Pfarrer” de către sătenii săi, este preotul evanghelic care slujește în fosta abație. În această comună aflată pe malul stâng al Oltului, cunoscută și sub denumirea de Cârța Săsească, Kierz- în dialectul săsesc, Kerz – în germană și Kerc- în maghiară, majoritatea sătenilor îi spun preotului Reger „Herr Pfarrer”, adică „domnul părinte”.
Fost sportiv de performanță
Puțini știu că în spatele hainelor preoțești se află un fost sportiv de performanță, temut pentru puterea și precizia aruncărilor la poartă, pe care, cu multă ușurință, le făcea cu mâna stângă. Cei aproape 2 metri înălțime și alura sportivă îi confirmă din plin statutul de fost jucător de handbal care, între 1981 și 1987 a evoluat la ,,Independența – Carpați Mârșa”, echipă cu care a ajuns în diviza „A”. „În 1983 am luat locul III la „Cupa României” și locul IV în Campionatul Național de Handbal. A fost cel mai bun an al echipei”, își amintește Michael Reger.
Coleg de școală cu Klaus Iohannis
Născut în localitatea Roșia, județul Sibiu, fostul jucător de handbal devenit preot, a studiat la Sibiu, unde a fost coleg de clasă cu Klaus Werner Iohannis, cel care, la rândul său, avea să devină profesor, inspector școlar general, primar al Sibiului și președinte al României. „Am fost colegi începând cu clasa a V-a, prima dată la Școala nr. 3, apoi, la Școala nr. 2, dar și la Liceul „Brukenthal” spune Michael Reger. Pe diploma de Bacalaureat a lui Michael Reger a fost trecută, la absolvire, meseria „lăcătuș”. După liceu a efectuat stagiul militar și, ulterior, a devenit jucător la „Independența – Carpați Mârșa”, echipă care funcționa pe lângă Întreprinderea de Construcții Mașini Mârșa, un colos industrial cu peste 10.000 de angajați:
- „Am fost încadrat ca lăcătuș și aveam un salar de 1.958 lei. Nu lucram în producție, ajungeam în fabrică doar în zilele de salar.”
Mari handbaliști la echipa ,,Carpați Mârșa
La echipă a avut colegi care au făcut istorie în handbalul românesc: Ștefan Birtalan (devenit campion mondial), Werner Stöck (campion mondial și olimpic, ulterior antrenor în RFG), Gavril Kicsid (campion olimpic) și Aihan Omer, handbalist de origine tătară ce avea să ajungă antrenor al naționalei de handbal masculin a României.
A devenit preot
Ultimele meciuri le-a jucat la echipa din Copșa Mică, între 1987 și 1988, după care a luat o decizie radicală: să devină preot.
- „Am dat examen la Institutul Teologic din Sibiu și, după cinci ani de facultate, un an ca diacon și două examene finale grele, am devenit preot evanghelic. Din 1995 sunt preot în Cârța.”
Din casa parohială, Michael Reger își rezumă, simplu, viața:
- „Ca sportiv, am funcționat după deviza Jocurilor Olimpice „Citius, Altius, Fortius” – mai rapid, mai înalt, mai puternic. Asta mi-a fost mentalitatea atunci. Când am devenit preot, mi-am spus: Suntem toți frați și surori. Nimeni nu rămâne în spate.”
Sunt aproape trei decenii de când abația cisterciană este vegheată de Michael Reger, un preot sas înalt, cu pas hotărât și apăsat, care are întotdeauna o vorbă bună și o pildă înțeleaptă pentru toți cei care-i trec pragul. A legat destine, a botezat, și-a călăuzit enoriașii și a redat pământului trupurile celor adormiți. Este mândru de însemnătatea istorică a fostei abații cisterciene, a cărei poveste o împărtășește miilor de turiști veniți din toate colțurile lumii. Acolo, în Cârța, părintele Reger este omul pe care întreaga comunitate îl respectă și îl prețuiește. „Herr Pfarrer”, cel care cu mâna stângă lansa necruțător mingea în meciurile de handbal, iar cu cea dreaptă oferă binecuvântări enoriașilor, demonstrează că mai există oameni și locuri de poveste.
Abația cisterciană Cârța și legenda călugărilor
La Abația Cisterciană Cârța, aflată la nici 50 km de Făgăraș, surprinde liniștea locului și zidurile învăluite de mister date de stilul gotic al mănăstirii. Se spune că, aici încă dăinuie sufletele călugărilor cistercieni care mureau de tineri, datorită condițiilor austere în care trăiau. Se mai spune că noaptea, au loc aici fenomene inexplicabile, ca tremurul zidurilor sau scaune mișcate. Cu siguranță aceste povești i-au determinat pe regizorii filmului de groază ,,The Nun” să aleagă Mănăstirea Cârța ca și locație pentru filmări, oferindu-i astfel faima care i se cuvine. Cistercienii erau călugări catolici de origine franceză, ce își construiau abația în zone nepopulate. Ordinul cistercienilor este un ordin catolic fondat în 1098 în orașul francez Citeux din Burgundia de către abatele Robert de Molesme (Citeux în latină se traduce în Cistercium). Călugării trăiau după reguli stricte:
- se hrăneau doar cu roadele muncii lor și nu aveau voie să consume carne (în afară de pește)
- se îmbrăcau doar cu haine confecționate de ei
- Principiul lor era „roagă-te și lucrează”.
- Munceau cât era ziua de lungă și luau pauze pentru rugăciune la fiecare 3 ore. Nu vorbeau între ei, decât strictul necesar. Dormeau cu toții în aceeași cameră și se acopereau cu fân. Era interzis să facă focul pentru căldură.
La Cârța au fost mai multe faze de construcție, întrerupte de invazia tătară din 1241, după cum arată cercetările arheologice, astfel încât astăzi ansamblul îmbină stilul romanic cu goticul timpuriu. Călugării veniți aici au primit mlaștini și păduri de la regele maghiar pe malul stâng al Oltului, în apropiere de localitatea Cârța de astăzi. Au asanat mlaștinile și au început să practice agricultura și piscicultura, astfel încât să poată trăi din rezultatele propriei munci. Inițial, au ridicat o construcţie simplă din lemn. După câţiva ani, au adus maiştri pietrari din Franţa care au ridicat o construcţie gotică, care a servit drept inspiraţie pentru arhitectura viitoarelor biserici fortificate din Transilvania. Se pare că pentru a se apăra mai bine împotriva inamicilor şi-au construit două grote în apropierea mănăstirii unde se ascundeau. Legendele spun că aceştia ar fi săpat chiar şi un tunel ce pornea de sub altarul bisericii şi care ducea până la râul Olt. Abația a fost desființată prin decizia regelui Matei Corvin la data de 27 februarie 1474. Este posibil ca Matei Corvin să fi desfiinţat abaţia deoarece localnicii din împrejurimi se plângeau că aceasta ar fi cauza atacurilor necontenite ale inamicilor. O altă teorie este că, în timp, călugării au devenit atrași de viața materială și luxoasă, lucru care a displăcut regelui maghiar. Chiar se spune că unii dintre călugări au adus la Cârţa soiuri de viţă nobilă din Burgundia și foloseau vinul pentru a avea putere la muncile lor. Cert este că în secolele XII – XIV, la Cârța, cistercienii au introdus rotația culturilor în agricultură și vița de vie, călugării devenind chiar mari „campioni” în consumul de vin și pește.
Arhitectura abației Cârța
În ciuda trecerii timpului și a distrugerilor suferite, monumentul şi-a păstrat arhitectura impunătoare. Fațada vestică a bisericii fostei mănăstiri are o fereastră polilobată, o rozetă, tipică pentru construcţiile cisterciene. În interiorul ruinelor mănăstirii se află cimitirul de soldaţi germani căzuţi la Porumbacu, în septembrie 1916. Mormintele au fost mutate în 1928 aici pentru a fi protejate. În curtea bisericii, în același an, zidarul Rudolf Binder a ridicat în onoarea celor căzuți statuia lui Roland, erou germanic din secolul al VIII-lea, simbol al libertăţii şi dreptăţii căzut în război cu necredincioşii. Exteriorul bisericii evanghelice este decorat cu ferestre şi rozete tipice stilului gotic. Ruinele bibliotecii (‘reflectorium’) şi a dormitoarelor dezvăluie îmbinarea dintre stilul romanic, prin coloanele încadrate de arcade în semicerc, cu gotic, tipic fiind arcul frânt. În interiorul bisericii se vede altarul baroc cu Sfinții Petru și Pavel la icoana crucificării și orga barocă, veche din 1777. Biserica a fost renovată în 2013 prin fonduri europene.
