Pe 21 noiembrie, 2018, se împlinesc 200 de ani de la naşterea cărturarului şi patriotului făgărăşean Aron Pumnul (sau Pumne, cum semna cel mai des). A pornit în viaţă din satul Cuciulata din familia unor părinţi plugari, sătenii considerîndu-l un fiu al lor, ales să-i reprezinte ca senator chiar după 1849, deşi el se stabilise, din cauza persecuţiilor, la Cernăuţi, în Bucovina, departe de locurile natale.Urmează, mai întîi şcoala primară la Odorhei, liceul la Blaj şi Cluj, se distinge la învăţătură şi primeşte o bursă pentru a studia teologia şi filozofia la Universitatea ,,Sf. Barbara” din Viena. Absolvă cursurile în 1846, cu rezultate maxime, revine la Blaj unde este profesor şi publicist, se angajează în acţiunea largă a intelectualilor ardeleni de luminare a poporului şi de promovare a spiritului naţional. Participă la evenimentele revoluţiei de la 1848, afirmîndu-se ca lider al tineretului, dar, din cauza ameninţărilor autorităţilor maghiare, se refugiază la Bucureşti. Aici Guvernul provizoriu îl numeşte comisar cu propaganda. După înăbuşirea revoluţiei se refugiază la Iaşi, apoi la Cernăuţi, unde românii îl primesc cu căldură. Aici continuă prin articole din ziarul ,,Bucovina” lupta pentru drepturile românilor, iar din 1849 devine primul profesor de limba şi literatura română la liceul german din Cernăuţi. Mărturiile foştilor elevi confirmă deosebitele calităţi pedagogice ale profesorului Aron Pumnul, la care activitatea publicistică şi alcătuirea de manuale şcolare i-au adăugat o aureolă de ,,apostol al românismului”. În istoria literaturii române A. Pumnul se înscrie ca întemeietor al acestei discipline, prin iniţierea şi alcătuirea ,,Lepturariului românesc”, prima antologie de literatură românească cu scopuri didactice, realizată prin investigaţie şi efort proprii de mai mulţi ani şi tipărită treptat, în patru tomuri, la Viena, între anii 1862 şi 1865. Selecţia bogată de texte, însoţite de biografiile autorilor, realizează o perspectivă amplă asupra culturii româneşti din toate provinciile, incluzînd peste o sută de nume, aproape tot ce putea fi cunoscut la acea dată. În cultul pentru românism al reputatului dascăl s-a format şi tînărul Mihai Eminescu în anii de şcoală de la Cernăuţi. La moartea prematură a iubitului dascăl, pe 24 ianuarie 1866, şapte elevi îi închină o culegere omagială de ,,Lacrămioare” între care se află şi prima poezie eminesciană publicată, elegia funebră ,,La mormîntul lui Aron Pumnul”. Omagiul de atunci rămîne viu peste veacuri. (Prof. Liviu IOANI)
