Ambele variante din titlu se aud în vorbirea familiară în enunţuri de felul: ,,Caietul Vioricăi”, ,,Caietul este al Vioricăi” sau ,,I-am spus Vioricăi”. Numai formele enumerate în rîndurile de mai înainte sînt considerate gramatical corecte, aplicînd regulile de formare a cazurilor genitiv şi dativ ale substantivelor proprii, nume de persoane feminine. Aşadar spunem, firesc, şi scriem ,,I-am spus Anei, Elenei, Mariei, Nicoletei” etc. Fără a fi tentaţi să preluăm structurile de la substantivele masculine, unde, adevărat, aceste construcţii se realizează cu articolul antepus ,,lui”. I-am spus lui Ion. (lui Vasile, lui Petru) etc. Forma cu ,,lui” este admisă la feminine numai la cîteva nume proprii împrumutate, ca, de pildă: ,,I-am spus lui Carmen, (lui Jeni)”. Ezitarea în forma cazurilor genitiv, dativ este frecventă numai la unele substantive feminine şi anume la cele terinate în ,,-ca”: Anca, Veronica, Bianca, Tinca, Angelica ş.a. sau în ,,-ga”: Olga, Fulga, Draga. La acestea, forma corectă: Ancăi, Veronicăi, Biancăi, Blancăi, Olgăi, Fulgăi, Dragăi, generează prin articularea în ,,-ăi”, specific românească, o exprimare greoaie, mai cu seamă pentru străini: ,,Temele Ancăi”, ,,Temele sînt ale Ancăi”, ,,I-am dat Ancăi”. De aceea se preferă un refugiu, incorect, la forma masculină, răspîndită mai cu seamă în exprimarea orală. Exprimarea scrisă devine mai riguroasă. În vorbire formele cu ,,-ăi” par a fi ignorate şi pentru că diferă fonetic de substantivele feminine comune terminate în ,,-ca” şi ,,-ga”, la situaţia lor de la cazurile genitiv şi dativ. Astfel: ,,banca, lunca, munca, gîsca” ş.a. în ,,-ca” sau ,,sluga, punga, targa, gluga” în ,,-ga”, devin ,,băncii”, luncii, slugii, pungii”, cu terinaţii fireşti, dar care ar denatura imaginea substantivelor proprii: Vioricăi?! Olgii?! Nu ne rămîne decît să dăm credit gramaticii! (Prof. Liviu IOANI)
