Rezistenţa Anticomunistă: Nelu Novac, executat prin împuşcare la Jilava. Proces verbal de interogatoriu, document CNSAS

 ,,O patrulă de soldaţi a tras asupra lor, Haşu Gheorghe, Haşu Laurian şi Pop Jean s-au aruncat în  tufe, iar Gavrilă şi Chiujdea au fost răniţi”

Din Berivoii  Mici s-au ridicat împotriva regimului comunist şase tineri, foşti elevi la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş,  unii dintre ei ajunşi deja studenţi. Nelu Novac, Silviu Socol, Ioan Chiujdea, Gheorghe Şovăială, Mihai Maga şi Virgil Radeş au pornit cu multă încredere şi entuziasm în 1948, alăturându-se altor colegi de-ai lor din Frăţiile de Cruce. Nici nu bănuiau că idealurile lor vor fi spulberate după o lungă hăituială prin munţi şi prin şesurile de-a strânga şi de-a dreapta Oltului organizată de armată şi Securitate.  Toţi au căzut sub rafalele armelor, unii în ciocnirile directe cu forţele regimului, alţii în faţa plutonului de execuţie. Sătenii, din păcate doar cei mai vârstnici, le poartă şi azi amintirea.

• ,,Nelu (n.r. Ioan Novac) era un băiat voinic,brunet, cu ochii negri ca ai mamei lui. Nelu era foarte bun la matematică. Toţi cei din munţi erau deştepţi.  Nelu a dormit la noi  în şop în iarna din 48-49. Îl găseam dimineaţa cu ţurţuri pe faţă. Se băga în otavă, în cojoc de frig. După ce a urcat în munţi, mai veneau noaptea la noi să se spele şi să le dăm alimente. De obicei veneau cei din Berivoi”  îşi aminteşte  prof. Virgil Manta din Copăcel, văr primar cu Ioan Novac.

Toţi sătenii care i-au sprijinit pe partizanii din Munţii Făgăraşului, Grupul Gavrilă,  au plătit cu ani grei de închisoare. Iar familiile lor, indiferent de vârstă, părinţi, bunici, fraţi, surori, copii, au fost persecutate şi aruncate în lagăre şi închisori.   Petru Novac, tatăl lui Nelu Novac, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică. A revenit acasă în 1964, bolnav. Abia atunci a aflat că fiul său a fost arestat prin trădare în iunie 1955, iar în noiembrie 1957 executat prin împuşcare la Jilava.  Nici pentru Aurel sau pentru Minodora, fraţii lui Nelu Novac, nu a fost mai simplu, Aurel a fost condamnat, iar Minodora chinuită de securitate. Ioan Novac a primit o primă condamnare în 1951, în contumacie, Sentinţa nr. 687/1951 a Tribunalului Militar Cluj, la 25 de ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică. După arestarea din 1955, maiorul de securitate Alexandrescu Stelian i-a prezentat luptătorului Nelu Novac şi această condamnare, semnând în acest sens un proces verbal la data de 17 mai 1957.  Serialul ,,Rezistenţa Anticomunistă” din Monitorul de Făgăraş  continuă în această ediţie cu redarea unui proces verbal de interogatoriu întocmit în urma anchetei lui Nelu Novac din data de 26 august 1955, document obţinut din arhiva CNSAS . O anchetă sub teroarea regimului din închisoarea Jilava unde a fost reţinut până la executarea lui prin împuşcare. Lesne se poate vedea acest lucru urmărind declaraţiile lui Nelu Novac în care foloseşte termenul ,,bandă” pentru grupul lui de luptători, aşa cum îl denumea Securitatea.

Proces verbal de interogatoriu

Învinuitul Novac Ioan, născut la 23 februarie 1930, în comuna Berivoii Mici, raionul Făgăraş, fiul lui Petru şi Eugenia, domiciliat în Berivoii Mici.

• 26 august 1955, Bucureşti
• Interogatorul a început la ora 13.00 şi s-a terminat la ora 16.00

Întrebare: Precizează data, locul şi împrejurările tuturor întîlnirilor şi ciocnirilor pe care le-a avut banda din care făceai parte, cu organele de Stat?

Răspuns: Până la constituirea noastră în bandă, adică până la 1 mai 1950, nu am avut nici o întîlnire sau ciocnire cu organele de Stat. De abia în luna noemvrie 1950 a avut loc în regiunea comunelor Rîuşor, Toderiţa şi Părău, prin ciocnirea între membrii bandei şi organele de Stat. Despre această întîmplare eu cunosc următoarele:

În noemvrie 1950, aflîndu-mă împreună cu Chiujdea Ioan la Coman Ioan din comuna Berivoii Mici, am auzit de la acesta că Socol Victor, membru în bandă, a fost prins. Mai tîrziu cu vreo 2-3 săptămîni cînd m-am întîlnit cu Şovăială Gheorghe, acesta mi-a povestit că în ziua de 15 noemvrie 1950, se găsea în comuna Rîuşor la Pică Valeriu împreună cu Socol Silviu şi Novac  Gelu şi un alt cetăţean fugit şi el, cu numele de Arsu Gheorghe. În noaptea de 15/16 noemvrie, casa a fost înconjurată de armată, dar el a reuşit să scape, întîlnindu-se apoi la cîteva săptămîni şi cu Novac Gelu, iar pe Socol şi Arsu nu i-a mai văzut. Ulterior am aflat că aceştia doi au fost prinşi acolo sau altundeva. Şovăială mi-a spus că cu această ocazie a tras armata după ei şi că el a tras de asemenea un foc de armă apoi a luat-o la fugă.

Întrebare: Ce rezultat a avut focul de armă tras de Şovăială?

Răspuns: Şovăială nu mi-a spus dacă a nimerit pe cineva.

Toma Pirău împuşcat la 18 decembrie 1950, în Ileni

Întrebare: Continuă

Răspuns: Tot în legătură cu acţiunea din 15/16 noemvrie 1950 a organelor de Stat, am auzit de la Chiujdea, care aflase de la Mare Sabin, că în comuna Părău a fost împuşcat Cornea Marcel şi el membru în bandă. Am dedus că, cu această ocazie, trebuie să fi fost prins  şi Radeş Virgil, care era împreună cu Cornea Marcel, făcînd şi el parte din bandă. O altă ciocnire între membrii bandei şi organele de Stat, despre care am auzit, a fost aceea din comuna Ileni, la 18 decemvrie 1950, cînd a fost împuşcat Toma Pirău zis Porâmbu. Cu această ocazie, el a împuşcat mortal doi miliţieni.

Întrebare: Cine a fost banditul Toma Pirău Porâmbul?

Răspuns: Acesta a fost un ţăran din comuna Ileni, care a dezertat din armată şi s-a alăturat bandei, prin luna iulie 1950.

Andrei Haşu împuşcat în Voivodeni, în februarie 1952

Întrebare: Ce alte ciocniri mai cunoşti?

Răspuns: În 1951, nu au fost cazuri cînd ne-am fi întîlnit cu organele de Stat. În 1952, luna februarie, Haşu Andrei a fost împuşcat mortal în comuna Voivodeni, la o gazdă de a lui. Acest lucru eu l-am aflat în luna martie 1952 de la Dăişoreanu Aurel din comuna Merghindeal, unde mă găseam ascuns atunci împreună cu Ilioiu şi Sofonea.

Întrebare: În cursul anului 1950 au mai avut loc şi alte ciocniri între membrii bandei şi organele de Stat, lucru cunoscut de d-ta şi peste care ai trecut fără a vorbi de ele?

Răspuns: Întradevăr am omis să amintesc ciocnirea care a avut loc pe drumul Sîmbăta de Sus-Drăguş la începutul lunei decemvrie 1950. Despre acest lucru am aflat de la Metea Victor care mi-a povestit următoarele: Metea Victor cu Pirău Toma treceau noaptea pe drumul dinspre Sîmbăta de Sus spre Drăguş şi s-au întîlnit faţă în faţă cu doi miliţieni. Miliţienii i-au întrebat cine sînt şi unde se duc. Metea le-a spus că sînt muncitori de la fabrica Ucea. În acest moment, Toma Pirău  a scos pistolul somînd miliţienii. Aceştia au sărit şanţul din marginea drumului, iar Metea şi Toma Pirău s-au adăpostit în partea cealaltă a drumului în şanţ. A început un schimb de focuri, după care Metea şi Pirău au plecat. N-a fost rănit nimeni în această ciocnire.  Alt caz întîmplat tot în 1950, pe la sfîrşitul lunei august 1950, a fost rănirea şefului de post de la Ileni, de către Mogoş Ioan şi Mazilu Nicolae. Acest caz l-am aflat chiar de la Mogoş. Ei trecînd noaptea prin satul Ileni, s-au întîlnit faţă în faţă cu şeful de post, care i-a întrebat cine sînt şi ce caută în comună. În timpul acesta, Mogoş l-a lovit pe şeful de post cu un băţ pe care-l avea în mînă. Şeful de post a vrut să armeze pistolul automat şi atunci Mazilu a tras în el cu un pistolet, rănindu-l mai uşor, după care au fugit.

Întrebare: În 1952 ce ciocniri aţi avut cu organele de Stat?

Răspuns: După cum mi s-a povestit de ceilalţi membrii ai bandei, Chiujdea Ioan, Haşu Laurian, Haşu Gheorghe, Sofonea Remus, Ilioiu Ioan şi Metea Victor, urcau pe un gol de munte către creastă, pe muntele ,,Galbena” (versantul sudic). A fost într-o noapte de iulie cu lună. În timp ce urcau, au observat la o piatră că ar fi ceva. S-au tras înapoi şi în acest moment armata a tras asupra lor. Membrii bandei au tras şi ei. Ştiu că Haşu Laurian a tras un foc de armă. Ilioiu a aruncat o grenadă şi cred  că Haşu Gheorghe a tras cu pistolul automat. Aceste lucruri le ştiu din poveştile lor.

Întrebare: A fost cineva rănit?

Răspuns: Dintre membrii bandei n-a fost rănit nimeni, iar dintre organele de Stat, nu ştiu dacă a fost rănit cineva.

Ciocnirea de pe muntele Laita

Întrebare:  Continuă

Răspuns: În luna iulie 1953, Chiujdea şi cu Ilioiu au împuşcat cîte un porc mistreţ la poalele muntelui ,,Laita”. Prin aceasta ei s-au descoperit şi au fost urmăriţi. În timp ce urcau la deal cu carnea de porc, au fost întîlniţi de armate care au tras asupra lor. Ei au aruncat carnea şi au fugit. De data aceasta ei n-au făcut uz de armă. Noaptea au ieşit pe cîmp şi au fost surprinşi de farurile unei maşini. Şi de data aceasta s-a tras asupra lor, însă ei au reuşit să fugă fără să facă uz de armă. Gavrilă, care rămăsese în apropiere de bagaje, a reuşit de asemeni să iasă din încercuire neobservat. În luna august 1953, Pop Jean a fost surprins de o patrulă pe valea Sîmbetei. Au tras asupra lui, el a sărit din plai în pădure după nişte lemne, a tras cîteva focuri asupra urmăritorilor apoi a fugit.

Ciocnirea de pe Arpaş

Pe 2 noemvrie 1953, ne aflam la Arpaş, la poale, chiar la capătul pădurii, eu, Gavrilă, Metea, Şovăială, Sofonea, Ilioiu, Novac Gelu şi Pop Jean. Pe seară eram în jurul focului eu cu Sofonea, Şovăială, Novac Gelu, uscîndu-ne ciorapii la foc. Eu eram desculţ. Stînd aşa la foc am auzit somaţie ,,Stai!” Cînd am auzit somaţia, eu am sărit de lîngă foc şi cu Şovăială, Novac Gelu şi Metea am fugit la deal vreo 60 m. În timpul acesta am auzit o explozie de grenade şi nişte focuri de armă, care, după cum mi-a povestit apoi Sofonea, au fost trase asupra lui, deoarece el a rămas în groapa de lîngă foc. Gavrilă şi Ilioiu se aflau la vreo 10 m de foc. În timp ce a fost aruncată grenada asupra lui Sofonea, Gavrilă a observat că spre el se apropie doi soldaţi cu un cîine. Atunci Gavrilă a tras o rafală cu pistolul automat asupra soldaţilor, lovind probabil pe soldaţi şi cîinele deoarece se auzise schelălăind. Gavrilă povestea că după ce a tras soldaţii au fugit  şi el a venit către noi, ne-a strigat: ,,Pe ei, daţi-i afară din pădure!” Atunci ne-am repezit cu toţii spre locul unde era focul trăgând cu armele din direcţia unde erau soldaţii.

Întrebare: Dumneata cîte focuri ai tras şi cu ce rezultat?

Răspuns: Eu am tras două focuri de armă ZB pe care o aveam asupra mea, fără să cunosc efectul. În vreo lună de zile după această ciocnire, Gavrilă ne povestea că au fost răniţi doi ostaşi fiind transportaţi la vale cu nişte care. Alte ciocniri în 1953 nu am avut.

Întrebare: Ce ciocniri aţi avut cu organele de Stat în 1954?

Răspuns: Pe la începutul lunei mai 1954, Haşu Gheorghe, Haşu Laurean, Pop Jean, Chiujdea Ioan şi Gavrilă coborau la vale la poalele muntelui comunei Berivoi. O patrulă de soldaţi ce urcau sau era postată acolo, a tras asupra lor. Haşu Gheorghe, Haşu Laurian şi Pop Jean s-au aruncat din plai în nişte tufe, iar Gavrilă şi Chiujdea au fost răniţi uşor la picior. Nu s-a tras nici un foc asupra armatei şi au fugit cu toţii. Altă ciocnire cu organele de stat a fost la începutul lunei iulie 1954. Au luat parte Haşu Gheorghe, Haşu Laurian, Chiujdea Ioan, Metea Victor, Novac Gelu şi Şovăială Gheorghe. Ei urcau noaptea pe plai venind din Bîrsa spre versantul nordic, cam în dreptul comunei Bucium sau Şercăiţa, în muntele Taga. Aici s-au lovit de un post fix, care a tras asupra lor cu puşca mitralieră. Ei au aruncat tot ce au avut în raniţe, brînză şi grăsime luată de la o stînă şi de la I.P.N.I.L. şi au fugit.

Întrebare: Membrii bandei au făcut uz de data aceasta de arme?

Răspuns: Nu au făcut uz, acest lucru mi-au spus ceilalţi membrii ai bandei, care au fost de faţă

Ciocnirea de pe Valea Topologului

Întrebare: D-ta unde te aflai cînd a avut loc această ciocnire în muntele Taga?

Răspuns: Eu mă aflam pe versantul sudic în regiunea Topologului cu Gavrilă, Pop  Jean, Sofonea şi Ilioiu.

Îtrebare: Grupul vostru care  opera în regiunea Topolog a avut vreo ciocnire cu organele de Stat?

Răspuns: Grupul nostru a avut o ciocnire cu armata în ziua de 19 august 1954, pe Valea Topologului. În timp ce eram la o stînă să luăm brînză, Gavrilă şi cu Sofonea erau în stînă, iar eu cu Pop Jean şi Ilioiu eram în jurul stînei pentru pază. Eu cu Pop Jean am văzut că pe firul văii veneau nişte soldaţi. Atunci amîndoi am tras vreo două trei focuri de armă în direcţia soldaţilor. La primul foc de armă, soldaţii s-au culcat în albia văii. În acest timp Gavrilă şi cu Sofonea au ieşit din stînă venind spre noi. Sofonea după cum mi-a povestit ulterior, a văzut un soldat care apăruse în dreptul lui şi se pregătea să tragă. Atunci el a tras în soldat cu pistolul mitralieră de la cca 15-20 m. Nu a văzut efectul rafalei trase, pentru că ceilalţi soldaţi trăgeau, iar el fugea. Gavrilă a tras şi el două trei focuri din pistolet, apoi am fugit cu toţii la deal, reuşind să ne refugiem şi să scăpăm de urmăritori.

Ilioiu a căzut rănit pe valea Avrigului, la 20 august 1954

Următoarea ciocnire cu armata a avut loc în ziua de 20 august 1954, pe valea Avrigului. Noi coboram la vale, iar armata urca la deal. Eram cei cinci care participasem la ciocnirea de pe Topolog. Cînd ne-am întîlnit în pădure, un ostaş a tras cu pistolul un foc. Noi ne-am întors înapoi şi ne-am rupt în două. Eu cu Gavrilă şi Jean Pop am fugit mai la deal, iar Sofonea cu Ilioiu au rămas mai pe urmă. N-au putut să se alăture deoarece între ei ş noi apăruseră alţi solaţi care le-au barat lor drumul şi au început să tragă asupra lor. Ilioiu a căzut rănit, iar Sofonea a scăpat hoinărind apoi vreo lună de zile singur.

Întrebare: Care din voi a tras asupra armatei la această ciocnire?

Răspuns: Nu a tras nici unul dintre noi deoarece am fugit. Altă ciocnire după cîte îmi povesteşte Haşu Laurian, a fost aceea cînd el şi Sofonea au fost surprinşi n holde de o patrulă, noaptea, care a tras asupra lor în hotarul comunei Viştea de Jos, rănindu-l pe Sofonea la un genunchi şipe Haşu Laurian la cap.

Întrebare: Ancheta constată că în declaraţiile pe care le faci încerci să minimalizezi faptele săvîrşite de bandă, folosind cu predilecţie verbul ,,a lua” ori de cîte ori este vorba despre jafurile pe care le-aţi săvîrşit. Tot ce aţi luat de la toate persoanele, afară de gazdele voastre, aţi luat  prin bună înţelegere şi pe baza deplinului acord a acestor persoane sau sub presiunea armelor au fost nevoiţi aceştia să vă predea cele cerute?

Răspuns: Este adevărat că nimeni nu ne putea da de bună voie o cantitate atît de mare de brînză sau alte lucruri pe care le-am luat din diferite părţi. Termenul de ,,a lua” l-am folosit între noi şi ne-am obişnuit cu el ori de cîte ori mergeam la o stînă sau un alt loc pentru a ne aproviziona.

Prezentul proces verbal de interogatoriu, după ce l-am citit cuvînt cu cuvînt şi am constatat că el corepunde întocmai cu cele declarate de mine îl susţin şi semnez.

Anchetator: Maior Mezei Gheorghe

Anchetat: Novac Ioan

(Lucia BAKI)