La Comemorarea anuală a eroilor Rezistenţei Anticomuniste făgărăşene  stau  faţă în faţă supravieţuitorii luptei anticomuniste, cei care au scăpat din malaxorul istoriei, şi generaţia tânără, cea care vrea  să afle de la sursă despre sângeroasa pagină de istorie contemporană a neamului românesc. În fiecare duminică de după sărbătoarea Sf. Ilie este organizat evenimentul, aşa cum s-a stabilit la sfinţirea Crucii-monument în 1994. Redăm alocuţiunile prezentate la evenimentul  ,,Rezistenţa Anticomunstă Făgărăşană” de luptătorii anticomunişti Ion Gavrilă Ogoranu, Gavril  Vatamaniuc, Octav Bjoza, Ioan Roşca, Vasile Sofonea, Ioan Grecu, Virgil Totoescu, Dumitru Comşa, Iulian Constantin, Petre Petre, care au suferit foarte mult în lagărele şi închisorile comuniste pentru vina de a fi români iubitori de neam şi ţară. În acest an, comemorarea va avea loc duminică, 25 iulie, la monument, iar în perioada 23-25 iulie, ,,Zilele Rezistenţei” la Academia de la mănăstirea Brâncoveanu.

 Ultima alocuţiune de la Cruce a lui Ion Gavrilă Ogoranu, în 2005

 Dar de pe coasta de răsărit a muntelui de unde se vedea lăcaşul Mănăstirii. ,,Se vedea lume în faţa altarului împrovizat în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Auzeam frânturi din troparul Învierii. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba şi ne gîndeam la cei căzuţi.  Remus Sofonea (Brâncoveanu) a spart atunci tăcerea:  Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire” a spus Ion gavrilă Ogoranu. A fost un legămînt pe care l-au semnat cu sufletul fiecare dintre luptători în 1952, de Paşti. După căderea teoretică a comunismului, au rămas puţini supravieţuitori. Puterea legămîntului de atunci i-a reunit la Mănăstirea Brâncoveanu unde cu eforturi proprii au ridicat, în 1995, o cruce în memoria celor căzuţi. Între cei rămaşi s-a mai legat un nou legămînt, tot de suflet: de a se reîntâlni an de an la Cruce pentru a-i pomeni pe cei care s-au jertfit pentru neamul strămoşesc, adevăr şi credinţă. Şi pentru că dăruirea şi suferinţa lor puteau fi asemănate cu cele ale Sfîntului Ilie, au ales ca pomenirea să fie organizată în fiecare an în prima duminică de după sărbătoarea Sfântului Ile.  „ Deşi sîntem la vârste înaintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşm la pensie decât atunci când ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămână apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brâncoveanu în iulie 2005.

  Maria Mârza din Gâltiu: ,, N-a fost prins dl Ogoranu, dar a suferit mult”

În fiecare an, dacă îi permite sănătatea, sora eroului Ion Gavrilă Ogoranu, Eugenia Petrişor participă la comemorare. ,,Cât voi putea şi sănătatea îmi va permite voi fi aici prezentă. Nu se poate altfel” a spus sora eroului.  De la Gâltiu, satul care l-a adoptat pe Ion Gavrilă Ogoranu şi l-a ascuns din calea tăvălugului communist, participă la evenimentul annual  Maria Mârza, urmaşa familiei care l-a apărat şi ajutat pe Ion Gavrilă Ogoranu în timpul prigoanei comuniste. ,,Pe dl Ion Gavrilă Ogoranu l-am considerat ca pe un tată, un părinte iubitor.  L-am respectat foarte mult, pentru felul lui de a fi, pentru sfaturile lui izvorâte dintr-o inimă curată. Părinţii mei, Maria şi Traian Mârza au ţinut foarte mult la el, nici ei nu mai sunt. Când era urmărit de securitate, l-au ajutat. Îmi aduc aminte, pe când era lăptar în Sântimbru, aşa zis lăptar că se ascundea de securiţi, şi-a lăsat barbă pentru a nu fi recunoscut. Tata s-a dus o săptămână întreagă, noaptea să-i zidească bucătăria. N-a fost prins dl Ogoranu, dar a suferit mult.   În sat majoritatea l-au iubit şi l-au respectat. Dar au fost şi indivizi care l-au pârât. Dumnezeu scoate însă întotdeauna adevărul la suprafaţă pentru că aşa vrea El” a spus  Maria Ionela Mârza din Gâltiu, Alba, prezentă la parastasul de la Cruce în 2010.

Ioan Roşca: ,,Totul a fost o înscenare pentru a-l discredita pe Ion Gavrilă”

A  vorbit Ioan Roşca din Râuşor, comuna Mândra, relatând cu tonu-i timid dar sigur despre trădarea Grupului Gavrilă, acţiune aparţind lui Grovu şi care i-a aruncat pe luptători în faţa plutonului de execuţie. ,,L-am întâlnit pe Ion Gavrilă Ogoranu în 1950, la Râuşor. Spunea cine nu este convins de izbânda noastră nu are ce căuta în lupta asta. Trădarea grupului Gavrilă, de aşa zisa plecare în Grecia a partizanilor, o ştiu dintr-o discuţie avută cu Victoria Haşu (Tori), sora luptătrilor Ghiţă şi Andrei Haşu” a spus Ioan Roşca. Luptătorul a prezentat apoi planul de măsuri al Securităţii pentru prinderea lui Ion Gavrilă Ogoranu obţinut din arhivele CNSAS. ,,Generaţiile de azi dar şi cei care au trăit evenimentele trebuie să afle că totul a fost o inscenare pentru a-l discredita pe Ion Gavrilă. Orice suspiciune nu trebuie să mai existe” a relatat Ioan Roşca,  în 2010.

Vasile Bucelea: ,, M-am dus la hărdău, mi-am băgat mâinile, iar din pumnii mei au luat toţi să mănânce”

Vasile Bucelea din Viştea de Sus, condamnat la 25 de ani alături de alţi făgărăşeni a relatat incidentul din casa lui Olimpiu Borzea care a dus la moartea lui Remus Sofonea şi rănirea lui Laurean Haşu. Împreună cu fratele lui şi cu Olimpiu Borzea l-au îngropat în curtea casei lui Olimpiu Borzea din Viştea de Jos pe Remus Sofonea. După execuţia de la Jilava a partizanilor făgărăşeni, curtea lui Olimpiu Borzea a fost arată pentru a scoate cadavrul lui Remus Sofonea şi depozitul de armament. ,,Era atunci o perioadă grea şi multă sărăcie din cauza cotelor mari. Toată lumea credea şi spera că americanii, partizanii din munţi şi Dumnezeu o va scăpa de sărăcie. Aceea era starea de spirit de atunci în Ţara Făgăraşului. M-au arestat şi m-au dus la Securitate în Făgăraş. Apoi mi-au pus ochelarii negri la ochi şi m-au dus la Braşov, la Securitate. 5 luni am stat într-o celulă friguroasă şi dezbrăcat. Era maiorul Thot, un dur. Timp de 2 luni m-au bătut. Ştiau tot despre mine. Vroiau să afle ce ştiu despre cei din munţi. După 4 ani am avut voie să scriu prima scrisoare acasă. Când m-au dus la Gherla, m-au scos la lucru. Foamea era atât de mare că la un moment dat am văzut un hărdău cu resturi pentru animale, mămăligă stricată şi alte resturi. M-am dus la hărdău, mi-am băgat mâinile, iar din pumnii mei au luat toţi să mănânce. În celulă era apă pe jos de 10-15 cm şi acolo am stat multă vreme. Ne scoteau la muncă zi lumină, 10-12 ore. Dacă dormeam 1-2 ore pe noapte. În 1964 ne-au eliberat. Eram la Giurgeni în lagărul de muncă de unde m-au dus la Jilava. Eram trei sferturi mort şi foarte bolnav. Eliberarea a fost o mascaradă. Când ne-au spus că plecăm acasă n-am crezut pentru că mai visam că sunt eliberat. Era oare ficţiune sau adevăr? Când am venit acasă fetiţa mea avea 7 ani. Soţia mea m-a ajutat să îmi revin. A fost grea refacearea mea” a spus Vasile Bucelea.

Petre Petre, 18 ani muncă silnică: ,,Ajunsesem schelete”

Petre Petre din Buzău, la 91 de ani, a prezentat cu luciditate suferinţele din închisori şi lagăre. 18 ani nuncă silnică a fost condamnarea lui de un pseudo tribunal militar pentru că a făcut parte din Grupul de luptători din Munţii Buzăului. ,,Era foamete mare în închisori, ajunsesem schelete” a explicat buzoianul Petre Petre. A relatat minunea pe care a trăit-o în închisoare atunci când suferinţa l-a dus spre gestul extrem de a se sinucide.

Octav Bjoza: ,, BOR n-a martirizat pe nicuiunul dintre martirii temniţelor”

,,Nu vă rămâne decât să vă iubiţi neamul, patria şi tricolorul aşa cum am făcut-o noi cu 60-70 de ani în urmă. Constant cu uimire şi cu mare tristeţe că Biserica Ortodoxă Română n-a martirizat pe nicuiunul dintre martirii temniţelor. Ruşinos şi mi-e jenă pentru că sunt ortodox. Catolicii au reuşit să canonizeze trei dintre martirii inchisorilor comuniste, iar noi, deşi am avut mult mai mulţi martiri, nu am făcut nimic. Este un lucru care ne face să ne ruşinăm. În anii ’93-’94 eram aici, la acest eveniment, peste 1000 de oameni din care cel puţin 300 eram foşti deţinuţi, acum mai suntem puţini, foarte puţini. Veneau făgărăşenii cu căruţele şi erau întinse până jos la intrarea în complex. Ne întrebăm ce va fi să fie după noi? Prin ce tineri de azi va trăi România de mâine? Vrem ca acest monument să dăinuie, aici, la mănăstire, să arate lupta şi jertfa camarazilor noştri” a spus Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.

Dumitru Comşa: ,,Gavrilă l-a avut în cătarea puştii pe Crăciun, dar n-a tras”

,,Aveau obiceiul să lase ceva scris. Securitatea a descoperit acele înscrisuri şi le-a numit testamente. Unul dintre ele, scris în 1952, a fost lăsat la fratele meu. Era o foaie de matematică. A fost găsit de securitate. Luptătorii ştiau că lupta lor pentru existenţă era mai grea decât lupta pentru rezistenţă. Mi-a povestit Ion Gavrilă în 1952. ,,Mitică, l-am avut în cătarea puştii chiar pe Crăciun, şeful Securităţii Braşov. Eram pe drumul Cincşor-Cincu spre Rodbav. N-am putut să trag chiar dacă ştiam că mi-a ucis camarazii. Noi ne apărăm, nu împuşcăm“ mi-a spus Gavrilă. Aceşti oameni au luptat pentru ţară. Eram la securitate, când Crăciun îmi dă o listă cu oameni din Ţara Făgăraşului, ai lui Gavrilă. Reieşea talentul lui Gavrilă de a-şi apropia oamenii din zonă“ a relatat în 2010 ing. Dumitru Comşa.

Prof. dr. Ioan Grecu: ,, L-am adus în Frăţie pe Ioan Gavrilă, dar şi pe Moise Bărcuţean, Chiujdea”

 

Profesorul universitar de la Facultatea de Farmacie din Cluj, Ioan Grecu a participat la eveniment în 2010. ,,Mă bucur foarte mult să mă aflu aici să pot vorbi de eroii Ţării Făgăraşului, pentru că sunt şi eu făgărăşean. Sunt fiul dascălului din Copăcel, fost elev la Liceul Radu Negru, membru al Frăţiilor de Cruce de aici. Am fost cel care l-am adus în Frăţie pe Ioan Gavrilă, dar şi pe Moise Bărcuţean, Chiujdea cu care eram colegi. Meritele lui Ion Gvrilă au fost recunoscute abia în martie 2006, la Cluj, când rectorul Facultăţii de Agronomie i-a conferit diploma de inginer onorific. În 14 aprilie 2006 a fost din nou la Cluj, m-a vizitat dar nu se simţea bine. La 2 mai când am trecut spre Cluj de la Făgăraş am aflat că s-a stins. Am participat la înmormîntare“ a spus prof. Ioan Grecu la comemorarea din 2010.

Gavril Vatamaniuc în 2010: ,,România trebuie să se trezească”

A participat la evenimentul din 2010, pentru prima dată, Gavril Vatamaniuc, şeful grupului de luptători anticomunişti din Bucovina. La 92 de ani ai săi a ţinut să vorbească la lucrările simpozionului de la Sâmbăta. ,,Am condus grupul de partizani din Bucovina. La 18 ianuarie 1955 am fost atacaţi. Securitatea l-a luat pe Motrescu Vasile care a fost la mine în grup cu scopul de a prinde Grupul Gavrilă din Muncţii Făgăraşului. În loc să ajute Securitatea, el i-a ajutat pe făgărăşeni. Pentru aceasta a fost executat. Am venit aici să cer ca Făgăraşul să se înfrăţească cu Suceava prin sângele lui Motrescu. A fost un erou în apărarea ţării. Aşa cum a fost maiorul Dabija, cel care a fost executat deşi a fost decorat de două ori cu Crucea Mihai Viteazu, dar a fost acuzat că face parte din Mişcarea Legionară. În Munţii României au activat 3000 de partizani. România trebuie să se trezească“ a spus luptătorul Gavril Vatamaniuc, la comemorarea din 2010. Ilie Tudor, tatăl rapsodului Gheorghe Tudor, a fost prezent în sală. A fost încarcerat în închisorile comunsite pentru activitatea anticomunistă depusă în sudul ţării.

Prof. dr. Iulian Constantin: ,,Evreii comunişti au adus comunismul în România“

 ,,Trebuie spuse toate acestea, chiar dacă ne dor. Am fost martor de la început, la Suceava, apoi Piteşti şi s-a continuat la Aiud. A fost un proiect diabolic care a urmărit stîrpirea conştiinţelor. A fost o dramă a studenţimii româneşti şi a legionarilor. Istoricii falsifică acea perioadă. Din frică trădează profesia lor. Mişcarea Legionară a fost în centrul Rezistenţei Anticomuniste. Istoricii încearcă să evite acest adevăr. Am fost martor al reeducării şi am vrut să aflu negru pe alb ceea ce s-a scris despre acest episod. Am obţinut titulatura de cercetător voluntar autorizat la CNSAS. Am început cu anul 1945. La Suceava 90% erau legionari, dar şi din alte partide politice. De ce s-a întâmplat aşa? Pot spune că la noi KNVD-ul s-a suprapus cu răzbunarea autohtonă. Evreii comunişti au vrut răzbunarea faţă de legionari. Cei care au adus comunismul în România au fost acei evrei comunişti. Dacă luăm numele tuturor exponenţilor de atunci, toţi au avut la bază nume evreieşi. Activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România  este controlată. Ce vreţi să ştiţi că Tismăneanu este la origine evreu?   Lumea întreagă este condusă de evrei. Dar chiar şi aşa, în ecuaţia istoriei există o necunoscută, voinţa lui Dumnezeu. Spiritual, poporul român poate să reuşească în ceea ce-şi propune. Dar asta numai dacă noi, românii, merităm“ a spus prof. dr. Iulian Constantin, preşedintele Federaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România, la comemorarea din 2010.  A vorbit şi Virgil Totoescu de la Galaţi, fost deţinut politic. ,,Există eroi de moment şi eroi de durată. Luptătorii anticomunişti sunt eroi ai României“ a spus  Virgil Totoescu . (Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here