După cea de-a doua conflagraţie mondială şi tensiunile Războiului Rece, războiul din Ucraina este, de departe, cel mai sângeros conflict care a marcat Europa. A mai fost războiul din fosta Jugoslavie, dar acela a fost un război civil, cu tensiuni etnice, în care a intervenit NATO şi ONU. Aici ne confruntăm cu o invazie de tip sovietic, în cel mai dur stil stalinist, efectiv soldaţii ruşi trăgând în case, blocuri de locuinţe, măcelărind civili nevinovaţi fără somaţie, toate la ordinul ,,ţarului”. Dintr-un bărbat de stat ,,etatist”, cu un ,,imperialism” mascat, abordabil Occidentului atât în plan politic, cât şi economic, Vladimir Putin s-a transformat în ,,tipul stalinistului autentic”. Diplomaţia rusă minte prin Serghei Lavrov, ministrul Afacerilor Externe, şi Dmitri Peskov, secretarul de presă al Kremlinului. Medvedev, fostul preşedinte al Federaţiei Ruse nu ştie nici el decât să ameninţe fără rost, în acelaşi stil propagandistic bolşevic, teoretizând fără noimă, ,,pericole” inventate. ,,Operaţiunea specială” a Rusiei este o mare minciună, presa independentă a fost distrusă din faşă, propaganda Kremlinului fiind acerbă, orice manifestare anti-război fiind suprimată cu ani de închisoare. Monstrul de la Kremlin a avut o ţintă precisă, prefăcându-se într-un tip abordabil, simpatic, şarmant pentru neo-marxiştii din Occident, în frunte cu Angela Merkel care a distrus Europa prin valul de ,,refugiaţi” musulmani şi prin politici în urma cărora Europa s-a confruntat cu valuri teroriste radicale, relaţia de ,,curtoazie” cu Putin fiind bomboana de pe colivă. Deşi liderii ţărilor care au aparţinut ,,cortinei de fier”, sau, mai bine zis, din ,,fostul lagăr sovietic”, i-au avertizat de atâtea ori pe omologii occidentali cu adevăratele intenţii ale lui Putin, de a reface fosta U.R.S.S şi zona de influenţă de dinainte de 1989, nu au fost luaţi în seamă din lăcomie, oportunism, confort, laşitate şi prostie. Administraţia americană Biden a dat un răspuns destul de slab, concentrat pe multă vorbărie, sloganuri, minciuni şi ieşiri la rampă ale unui preşedinte care gafează de atâtea ori.
Războiul mediatic
De pe teatrul de operaţiuni militare, războiul s-a mutat în media şi pe reţelele de socializare. Avem în faţă un război diferit, nu doar prin amploarea informaţiilor dar şi prin viteza lor, acum, în era internetului. Paradoxul constă în faptul că revenirea terorii staliniste, în secolul XXI, când nimeni nu se mai aştepta, face casă bună cu viteza informaţiilor în care se rostogolesc două tipuri de propagande: propaganda imperialistă rusă şi propaganda globalistă, neo-marxistă, a Occidentului. Occidentul nu opune propagandei ruse principiile conservatoare, creştine, care au marcat civilizaţia europeană, care au creat NATO şi UE, ci o propagandă neo-marxistă, nu mai puţin mincinoasă dar mult mai voalată şi ,,pacifistă”. Războiul mediatic a devenit tot atât de acerb iar dezinformaţiile sunt folosite de fiecare parte a conflictului. Apare aici Zelenski, omul care s-a încrezut în Occident. Occidentul i-a dat promisiuni cu carul, arme pe care le-a considerat că nu îl vor face pe dictatorul de la Kremlin să apese butonul nuclear, iar Zelenski şi-a văzut ţara făcută una cu pământul. Ruşii sunt prezentaţi ca nişte troli uşor de învins, soldaţii ucraineni în adevăraţi super-eroi. Este o chestiune de timp până vom avea din nou graniţă directă cu Rusia, dacă cele două părţi aflate în conflict nu găsesc o soluţie de armistiţiu iar Occidentul îşi va înghiţi în continuare găluşca despre ,,eroism”, ,,libertate”, ,,suveranitate” şi drepturi. Părerile eronate vin, astfel, din toate părţile.
,,Era mai bine ca ucrainenii să nu lupte”
Acest punct de vedere este fals, pentru că oricum ruşii invadau ţara, aveau loc violuri, terorizarea populaţiei civile, chiar dacă daunele erau cu mult reduse. Kremlinul îşi punea marioneta în locul preşedintelui pro-occidental şi continua ,,ofensiva”. Putin a fost mereu cel care a provocat NATO, şi nu invers, după alte opinii. Într-o altă ordine de idei, nici administraţia Biden nu doreşte pacea, fiindu-i favorabilă o cea de a treia conflagraţie mondială. Avem de-a face cu două mumii ale Războiului rece, Putin şi Biden, care trăiesc, amândoi, într-o realitate paralelă cu pământul şi realităţile lumii, doi troli care-şi satisfac în mod diferit setea de putere. Când vin părerile ,,Mai bine nu luptau ucrainenii”, ne gândim la afirmaţia gospodinelor de la APACA în exemplul unei fete violate: ,,Păi, dacă nu se îmbrăca la mini nu păţea nimic, ea a stârnit totul”.
America, port-drapelul democraţiei
SUA nu constituie port-drapelul democraţiei, aşa cum a vrut să dea de înţeles, americanii sunt doar mult mai suportabili decât trolii stalinişti care vin dinspre stepe. Americanii te colonizează şi te jecmănesc într-un mod mult mai plăcut, folosindu-se, ca şi invadatorii ruşi, de ,,cozile de popor”. Este adevărat, dacă liderii ştiu să negocieze şi sunt adevăraţi bărbaţi de stat, ,,invazia” americană se poate transforma într-o colaborare autentică, când însă au de-a face cu conducători slabi, urmarea este cât se poate de vizibilă. Cu un preşedinte care pozează în ,,occidental tipic” la cârma ţării, România a fost devastată de Occident, bucată cu bucată, pădure cu pădure, şi-a vândut bogăţiile naţionale companiilor străine, economia a fost supusă caracatiţelor corporatiste, care acţionează prin manevre neo-marxiste ale multinaţionalelor.
Hoardele ruseşti
Printre ultimele ştiri figurează noile victime pe care soldaţii ruşi le fac în rândul civililor ucraineni. ,,Masacrul din gara Kramatorsk. Ruşii au tras cu rachete asupra a mii de civili. Zelenski: Nu se vor opri niciodată”. Ruşii mint, ca de obicei, şi neagă. ,,Rusia respinge acuzaţiile că ar fi bombardat gara Kramatorsk, unde cel puţin 30 de persoane au fost ucise şi peste 100 rănite. Eduard Aleksandrovici Basurin, purtătorul de cuvânt al comandamentului ,,miliţiei populare” pro-ruse din Doneţk susţine că ar fi vorba despre o provocare ucraineană”.
Ruşii văzuţi în mass-media democrată
,,Jurnalistul rus Dmitri Muratov, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 2021 şi redactor-şef al cotidianului ,,Novaia Gazeta”, a anunţat că a fost atacat joi de o persoană necunoscută care l-a stropit cu un produs roşu în timp ce era în trenul de la Moscova spre Samara, relatează AFP, preluată de Agerpres”. Novaia Gazeta a anunţat pe canalul său Telegram: ,,Un individ necunoscut l-a atacat pe redactorul-şef al Novaia Gazeta, laureat al premiului Nobel pentru Pace, Dmitri Muratov, în vagonul unui tren”. Jurnalistul rus a relatat: ,,Au turnat vopsea pe bază de ulei cu acetonă în compartiment. Ochii îmi ard îngrozitor. În trenul de la Moscova la Samara. Plecarea a fost deja amânată cu 30 de minute. Voi încerca să mă spăl. Au strigat: Muratov, e pentru băieţii noştri”. Aluzia a fost făcută la soldaţii ruşi care au invadat Ucraina, transformaţi în ,,eroi” de către propagada rusă şi ,,sfinţi” în capul patriarhului Kiril. Mediafax.ro titrează: Masacrul de la Bucea, mărturiile primului fotograf care a intrat în zonă: ,,Nu am văzut niciodată atât de mulţi morţi, iar groaza nu s-a terminat”. Este vorba de mărturiile lui Rodrigo Abd, în vârstă de 45 de ani, fotojurnalist pentru Associated Press. Jurnalista Ioana Ene Dogioiu comentează: ,,A reduce vina şi răspunderea pentru atrocităţile din Ucraina doar la Vladimir Putin e o capcană. Aşa cum este a crede că dispariţia lui fizică sau măcar politică ar rezolva problema şi am putea reveni la situaţia dinaintea invaziei. Vinovăţia lui Putin nu cred că mai trebuie nici discutată, nici argumentată. Voinţa lui a declanşat acest iad, este un criminal de război, un scelerat. Dar, oricât de dement ar fi, Vladimir Putin nu putea face singur totul. Aşa cum nici regimul Ceauşescu nu s-a redus la Nicolae şi Elena Ceauşescu. În jurul său este o întreagă camarilă care îi susţine acţiunile. Unii dintre ei sunt la originea multora dintre obsesiile lui. De exemplu, Vladimir Medinski, consilierul ideolog care i-a consolidat tezele privind Ucraina. Să zicem că într-o zi ei l-ar trăda şi o conjuraţie, o lovitură de stat l-ar elimina pe Vladimir Putin. Cine credeţi că ar veni la putere? În mod evident tot cineva din grupul Putin. Sistemul va păstra puterea, dar fără pasivul Putin personal. Cine din sistemul de putere al lui Putin poate deveni un partener credibil şi frecventabil pentru lumea civilizată? Medvedev? E vreunul care să nu fie părtaş la nenorocirea de acum? Acest întreg sistem putinist ar putea fi răsturnat, teoretic, doar printr-o imensă revoltă populară. Nu numai că ea nu există, dar după toate datele şi faptele, Putin este susţinut de o majoritate a poporului rus.Victima propagandei? Propagandă mai feroce decât Ceauşescu nu cred că a existat decât prin Coreea de Nord. Şi, totuşi, cei mai mulţi dintre români au devenit imuni la ea, deşi singura sursă alternativă erau cele două ore de program al Europei Libere. Ruşii care călătoreau în toată lumea, care aveau acces la toate sursele de informare posibile în era Internet, nu au scuza propagandei, aşa cum o aveau românii înainte de 1989. Chiar şi acum există mijloace tehnice pentru a sparge blocada informaţională a Moscovei. În era internet, cenzura ermetică nu mai poate exista. Ruşii cred ceea ce aleg să creadă. Şi fac alegerea conform propriilor aspiraţii, nostalgii, frustrări. De când i-a ucis pe militarii de pe submarinul Kursk, refuzând ajutorul care îi putea salva, poporul rus putea să ştie că Putin este un asasin cu sânge rece. Şi, totuşi, l-a susţinut în continuare. De ce? Pentru că Putin nu face decât să dea glas mentalităţii lor, nu sovietice, ci imperiale. Nu doar Putin e revanşard şi bolnav de putere. Poporul rus e revanşard şi bolnav de putere, într-o majoritate suficient de mare încât atrocităţile din Ucraina să fie asumate. Cruzimea, sălbăticia, primitivismul nu sunt doar ale lui Putin. Nu el personal a comis violurile, tâlhăriile, torturile. Le-au comis nişte ruşi şi nu pe ici, pe colo, sub presiunea insuportabilă a vreunui comandant dement. Sunt sistematice, sunt brand. Un brand rusesc”. (SURSA: spotmedia.ro)
Ce spune preşedintele Academiei Române
Ioan Aurel Pop, reales în funcţia de preşedinte al Academiei Române, declară pentru cotidianul ,,Adevărul”: ,,Dacă ne-ar ataca ruşii, pofta de apărare ar creşte, fiindcă ura noastră faţă de aceşti prădători este imensă”. Istoricul român mai completează: ,,Românii de azi sunt produsul unei vechi ideologii de sorginte occidentală, întrerupte doar de cele patru decenii de comunism stalinist şi apoi naţionalist. Statul ,,naţional” este o invenţie a Occidentului, sătul şi de fărâmiţarea medievală, pe de o parte, şi de universalismul Imperiului ori al Bisericii Catolice, pe de altă parte. Din Occident, ideea a prins rădăcină şi în Răsărit, unde vreo patru imperii îşi dispută puterea sau hegemonia. ,,Europa patriilor” s-a tot întărit de la Renaştere încoace, iar iubirea patriei a ajuns să fie, până nu demult, o garanţie a existenţei Europei. Doar de la Al Doilea Război Mondial încoace le-a intrat unora în cap că Europa unită înseamnă distrugerea naţiunilor europene. Ceea ce este complet fals! Europa unită trebuie să fie un concert al naţiunilor şi o armonie a patriilor. Greşeala numită mai sus s-a perpetuat însă şi a rodit. De aceea, au început să se elimine din învăţământul disciplinei identitare cele care să promoveze specificul naţional. Rezultatul nu este crearea unui specific european, ci a unui sentiment al dezrădăcinării. Mulţi tineri văd că sunt ai tuturor şi ai nimănui. Este greu să-i faci pe unii lideri să înţeleagă că iubirea de patrie, de limbă, de strămoşi, de doină şi de joc, de Carpaţi, de Olt şi de Mureş nu înseamnă deloc ură faţă de alte patrii. Dimpotrivă, numai iubindu-ţi naţiunea poţi să iubeşti sincer alte naţiuni..Este o ruşine să ne fie frică de România şi de românitate. Îi aud pe unii ,,analişti politici” deplângând faptul că naţiunile şi naţionalismul au declanşat cele două războaie mondiale. De aici, nu este decât un pas la demonizarea naţiunilor, a patriilor, a iubirii de ţară. Ce imensă prostie! Cum să putem crede că popoarele au produs războaie? Războaiele le-au declanşat liderii, dar le-au purtat în spate popoarele. Cei care au declarat război nu au luptat pe câmpurile de bătălie. Acolo au luptat şi au murit naţiunile, care au reînviat apoi, născând noua Europă. Prin urmare, Europa unită nu poate să fie decât Europa naţiunilor unite. Din păcate, nu numai atunci când este ameninţată cu război existenţa unei ţări se vede că dragostea de locul naşterii nu a murit. Dar, în astfel de cazuri, este câteodată prea târziu. De aceea, iubirea de ţară cultivată; ea se naşte şi creşte în familie şi în şcoală. Cu o educaţie adecvată, vom fi pregătiţi să existe, prin colţul nostru de lume, Europa” (SURSA: adevărul.ro). (Ştefan BOTORAN)
