Preambul
Consecinţele politice ale politicii de apropiere de soviete a lui Titulescu Nicolae şi pactul Ribbentrop- Molotov s-au dovedit a fi nefaste pentru statul naţional roman creat cu multă sudoare şi vărsare de sânge. Ca urmare a ultimatelor date de către sovietici în 26, 27 şi 28 iunie 1940, Carol cel Ticălos a cedat foarte uşor presiunii sovietice în timp ce miniştrii săi marionetă îşi vedeau de treburi pe la moşiile proprii. Astfel că ArmataRomână a început retragerea din hotarele istorice dar mai ales umilinţa acestei retrageri era greu de suportat fără a se trage măcar un foc de armă. În plus, pe timpul retragerii era umilită până la paroxism de către necreștinii bolșevizați, fapt recunoscut și de către Carol. Bandele de cazaci şi calmuci nu au respectat termenul de patru zile acordate de către Moscova roşie acestei ruşinoase retrageri ci au invadat teritoriile româneşti în aşa fel încât umilinţa să fie cât mai mare. Aceşti bolşevici satanizaţi nu au respectat nici noua linie de frontier impusă de către Moscova ci au intrat mult mai adânc în teritoriile romăneşti.Trupele bolşevice se apropiau de Putna iar guvernul carlist era ca şi inexistent în timp ce Carol îşi vedea de nebunii alături de metresa sa Esthera Wolff în cuibul lor din Aleea Vulpache, azi Aleea Modrogan şi totodată sediul actualului partid care conduce destinele României (sic). Dar neamul nostrum românesc nu a supravieţuit vicistitudinilor istoriei prin milioanele de robi care au pus de bunăvoie gâtul în jugul străinilor, ci prin Horea, Avram Iancu, Iancu Jianu şi prin milioanele de ostaşi dârji care şi-au dat viaţa de bunăvoie pentru a salva poporul de la umilinţă.
Evenimentul
Aşa că în aceste condiţii au apărut adevăraţii eroi ai neamului care au scris cu sângle lor istoria adevărată. Maiorul Valeriu Carp din Divizia 7 Infanterie, Regimentul 16, Batalionul 3 a fost unul dintre aceşti bravi eroi. Aflat cu batalionul său în ariergardă, la un moment dat, un soldat striga: se vede Putna! Atunci bravul maior dă un ordin unic în istoria armatei române:
- „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi organizaţi-vă în poziţii de apărare şi dacă ruşii mai înaintează un pas, din ordinul meu și pe a mea răspundere deschideți focul!“
Şi ostaşii români au deschis focul lasând în urmă mormane de leşuri duşmane înaintarea bolşevică fiind oprită. Deci iată că ceea ce nu a realizat regale şi guvernul său de trădatori a realizat un brav maior al armatei române. Maiorul Valeriu Carp a murit, aşa cum îi şade bine unui erou, în luptă cu bolşevicii la Focşani, în 1944. Dacă nu murea atunci probabil că ar fi fost omorât în bătaie la penetenciearul Jilava aşa cum a fost omorât şi bravul geneal Radu Korne, omorît de către gardienii Maromet şi Ivănică. Fapta lui se înscrie în rândul faptelor de eroism ale poporului nostru, care, pe tot parcursul istoriei sale milenare, a luptat pentru apărarea patriei împotriva invadatorilor care voiau să ne cotropească țara.
Fiu de protopop
Valeriu Carp s-a născut la 27 noiembrie 1897, la Iași, ca fiu al protopopului Gheorghe Carp și al soției sale Maria. A avut mai mulți frați, Mihai Carp, profesor de română la Iași, Corneliu, devenit general, Constantin, (tatăl jurnalistului Mircea Carp) devenit locotenent colonel de cavalerie, Alexandru, avocat și Bogdan, cel mai mic, mort de tânăr. Una din surori, Elena, a fost soția lui Garabet Ibrăileanu. A Trăit în Fălticeni, a avut două fiice, fiind căsătorit cu Margareta Coller. A decedat la 11 iulie 1944, la Pașcani, în luptă. Valeriu Carp a fost ofițer de carieră, absolvent, în 1933, al Școlii Superioare de Război. În Al Doilea Război Mondiala luptat la Cotul Donului, a participat la luptele de apărare ale Iașului, căzând pe câmpul de luptă în vara lui 1944, la Pașcani. având gradul de locotenent colonel.
În loc de epilog
Numele lui nu este pomenit în nicio carte pentru că aşa doresc urmaşii Anei Pauker, Saul Brukner, Ernst Neulander, Boris Grumberg şi a altora de teapa acestora. În cărtile de istorie şcolară nu se pomeneşte despre el nici despre mulţi alţi eroi.În Arad numele unei străzi ce amintea de unul dintre bravii eroi ai Armatei Române a fost înlocuit cu numele unui obscur politician din seminţia Khmerilor portocalii. Îl eludăm cu obstinaţie pe Radu Gyr şi îl venerăm pe Tristan Tzara. Nu vorbim nimic despre cea mai vândută carte românească, tiraj de zece milioane de exemplare, ,,ORA 25“ a scriitorului român, Virgil Gheorghiu. Despre rezistența armată anticomunistă ce să mai zic. Mai degrabă vorbim despre torționari decât despre eroi. Concluziile, te rog să le tragi, onorat cititor. (Petru Z. DANCI)
