Acum 55 de ani, pe 5 martie, se năştea la Braşov primul festival internaţional de muzică uşoară al României. Creat pentru a concura manifestările similare din ţările capitaliste, Cerbul de Aur a ajuns o vreme faimos în toată lumea.
Deşi prima ediție a avut un succes răsunător, lui Ceauşescu i s-a părut „o porcărie”
Sunt multe legende despre cine a avut ideea acestui festival, cine i-a dat numele, cum a fost plănuit. Meritele primei ediţii revin echipei de jurnalişti condusă de Tudor Vornicu. Braşovenii care au muncit nu cinci zile, cât a ţinut festivalul, ci câteva luni, zi şi noapte, au rămas nişte anonimi. Pentru Braşov, un astfel de festival a însemnat, în 1968, anul primei ediţii, o mobilizare de forţe şi fonduri fără precedent. De la scenografi şi chelneri până la ştabii de partid şi jurnalişti, toată lumea s-a dat peste cap ca festivalul să iasă bine. Şi a ieşit. Prima ediţie a Cerbului de Aur a adus României şi Braşovului o faimă care s-a păstrat peste ani.
La început, ,,Cerbul” avea alt nume
Gheorghe Conţu, secretar cu cultura şi propaganda la municipiu, povestea că, aflându-se într-o vizită particulară în Braşov, Ceauşescu ar fi spus, privind panorama oraşului: „Braşovul e Salzburg-ul României. Mă, voi de ce nu faceţi un festival?“. De aici a pornit totul. Conducerea de partid a municipiului a întocmit documentaţia, orientându-se după festivalurile San Remo din Italia şi Orfeul de Aur din Bulgaria. Cabinetul nr. 1 a aprobat-o fără comentarii. Când a venit vorba de numele festivalului, s-a propus întâi „Cocoşul de Munte“, apoi, fiindcă restaurantul Cerbul Carpatin avea mare popularitate printre turişti, s-a ajuns la Cerbul de Aur. Totuşi, la prima ediţie, festivalul a avut alt nume: Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară „Braşov-România“. Cerbul de Aur era doar trofeul. În anul următor, 1969, Octavian Paler a venit cu ideea de a numit festivalul aşa cum îl ştie toată lumea. „Am făcut şi regulamentul care, în mare parte, a rămas aşa şi azi“, spunea Paler, pe atunci directorul Televiziunii Române.
Tot judeţul s-a pus în mişcare
După ce proiectul a fost pus la punct şi fondurile aprobate, braşovenii au început pregătirile. Toată lumea era în priză, de la edili, la bucătari, dansatori, tâmplari, întreprinderi. În cotidianul „Drum nou“, cu câteva zile înainte de începerea festivalului, jurnaliştii au început să scrie despre reamenajarea sălii Teatrului Dramatic. A fost lărgită fosa pentru a putea cuprinde întreaga orchestră, formată din 60 de instrumentişti. Modificarea a prins bine instituţiei care a păstrat-o aşa până azi. Muncitorii de la Industria Locală de Mobilă Ghimbav au făcut mobilierul de lemn care a decorat scena primei ediţii, iar componentele metalice au fost fabricate la Metrom şi Fabrica de Articole de Tablă Codlea. Scoarţa de stejar cu care au fost îmbrăcate a fost adusă tocmai de la Homorod. Barul de noapte de la hotel Carpaţi, azi ARO Palace, a fost transformat într-o sală de spectacole în care s-au desfăşurat recitalurile hors concours. Până şi bucătarul Ion Dosu de la restaurantul Carpaţi şi-a instruit echipa, diversificând meniurile cu cele mai sofisticate preparate. Cele 20 de steaguri ale ţărilor participante au fost arborate la intrarea în hotelul caracterizat de jurnalişti drept „adevărat palat al confortului şi civilizaţiei“. Festivalul putea începe. Despre felul cum braşovenii au pregătit evenimentul, Alexandru Stark scria în ziarul local, cu două zile înainte de începerea festivalului, un articolul intitulat „Mulţumesc, Braşov!“.
Plimbare prin cartierul Steagu Roşu
Prima sosită a fost Ursula Szypinska din Polonia, încă din 27 februarie. A doua zi au venit cei 60 de instrumentişti ai Orchestrei de Jazz Simfonic condusă de Sile Dinicu, Richard Osanitzky şi Alexandru Imre. Ca să nu se plictisească, braşovenii le-au oferit concerte de orgă la Biserica Neagră şi muzică preclasică la Biserica Sfântul Nicolae din Şchei. În fiecare zi, în barul de noapte, erau spectacole folclorice. Aici au cântat, printre alţii, Petre Timariu de la Teatrul Muzical Braşov, şi Natalia Gliga. În hol, te întâmpina o expoziţie de artă culinară şi vinuri de la cele mai renumite podgorii româneşti, decorate cu eticheta festivalului. La Teatrul Dramatic s-a amenajat o expoziţie de artă populară. Programul era extrem de încărcat: primiri de oaspeţi, repetiţii, vizite în oraş şi împrejurimi. Pe durata festivalului, cântăreţii au fost la Bran şi la Şura Dacilor din Poiană. „Patru halebardieri mbrăcaţi în armuri, au deschis drumul vizitatorilor în incinta Bastionului Ţesătorilor“. Oaspeţii au făcut turul oraşului în autocare, ajungând chiar şi în „cartierul Steagu Roşu, ale cărui construcţii moderne constituie un adevărat poem geometric despre viaţa contemporană a oraşului“.
Ziariştii braşoveni n-au avut loc în sală
Concurenţii şi însoţitorii lor, jurnalişti străini şi români au fost invitaţi cu toţii la cocteilul de bun-venit oferit de primarul Braşovului de atunci, Constantin Cărţînă. Pe 5 martie, într-o marţi, festivalul şi-a deschis porţile cu secţiunea compoziţiilor în afară de concurs. Primul care a urcat pe scenă a fost Constantin Drăghici cu melodia „Am strâns toamnă după toamnă“. Deşi se spune că primii prezentatori ai Cerbului au fost Iurie Darie şi Stela Popescu, cuvîntul de bun-venit în limba franceză a fost adresat de către Luminiţa Iacobescu. Emoţionată, actriţa s-a bâlbâit de câteva ori. Publicul a aplaudat frenetic vocile îndrăgite autohtone, dar şi pe cele de peste hotare pe care le auziseră doar la radio. Ziariştii de la „Drum nou“ n-au avut loc în sala arhiplină, articolul de la închiderea ediţiei, „Concertul vedetelor“ avea următoarea notă: „Cronica de faţă a fost realizată după vizionarea spectacolului la televizor, deoarece redactorii noştri nu au avut acces în sală“. În noaptea de 5 spre 6 martie, tipografii braşoveni au tipărit primul buletin al festivalului, în cinci limbi. Acesta cuprindea interviuri cu vedetele, dar şi păreri din public. Cele mai citite erau rubricile: „Festivalul la plimbare“, „Fotoliul 13“ şi „Dincolo de micul ecran“.
Trofeu controversat
În a doua zi de festival, cotidianul local se deschidea cu articolul „Al 200.000-lea tractor românesc“. Totuşi, pe durata festivalului, ziarul aloca o pagină pentru interviuri şi cronici, fotografii şi ştiri de la Cerb. Totul se termină brusc, pe 12 martie, când George Sbârcea explică de ce trofeul a ajuns la Jaques Hustin, iar Kalinka, preferata publicului, a obţinut doar locul III. „Poate că belgianca Kalinka a fost cea mai bună cântăreaţă a concursului braşovean. Dacă ea n-a obţinut locul I în clasamentul final, aceasta se datorează faptului că juriul şi-a dat seama de bogata sa experienţă de interpretă şi a socotit că nu mai are nevoie de distincţia cea mai înaltă pentru a-şi putea continua evoluţia“. În orice caz, cei 28 de concurenţi, s-au prezentat la înălţime, publicul i-a răsplătit cu aplauze, iar presa internaţională nu s-a zgârcit să laude festivalul de la Braşov. Ziaristul Jean Couquet de la televiziunea franceză ORTF, îi declara lui Alexandru Stark într-un interviu: „Pentru prima dată, Braşovul dăruieşte cântecului Europei cerbii pădurilor sale“.
Un succes de răsunet
Prima ediţie a Cerbului s-a încheiat cu o petrecere la hotelul Carpaţi. Orchestra de muzică populară condusă de Victor Predescu i-a lăsat cu gurile căscate pe cântăreţii străini care s-au ridicat în picioare şi au aplaudat-o frenetic. Oaspeţii s-au mai distrat şi la Şura Dacilor unde neobosita Rita Pavone a cântat âmpreună cu un puşti de numai 5 ani. Practic, s-a cîntat tot timpul. Alexandru Stark calculase că festivalul a însumat 144 de ore de muzică. Cântăreţii au fost plimbaţi şi provocaţi să admire frumuseţile Braşovului. Invitatul de onoare Ghenov Ghenco, directorul festivalului Orfeul de Aur, a fost nevoit să recunoască reuşita Cerbului: „are o superioritate faţă de multe alte festivaluri: bogatul program extrafestival“. Radu Ghenciu, secretarul general al Cerbului, a mărturisit că nu şi-a dorit un festival neapărat pentru public, cât unul pentru televiziune şi radio. Aşa a şi ieşit. Douăzeci de societăţi europene de televiziune şi-au trimis solişti în concurs, iar 15 au avut reprezentanţi în juriu. Aşadar, primul Cerb de Aur s-a transmis în 20 de ţări.
„A fost o porcărie!“
Totuşi, succesul primei ediţii l-a lăsat rece pe Ceauşescu. A vrut un festival de amploare, a avut unul de prestigiu. Dar niciun român nu urcase pe podium. Asta pentru că interpreţii noştri s-au lăsat copleşiţi de emoţii şi pentru că Paler le-a cerut juraţilor români: „Vă rog să nu confundaţi ospitalitatea cu dorinţa noastră de a avea un premiu“. Elenei Ceauşescu nu i-a convenit acest lucru. „Am primit ordin să ne prezentăm toată conducerea televiziunii la secretariatul CC al PCR. Ceauşescu a urlat: «A fost o porcărie! Are cineva ceva de zis?» Am făcut o mare greşeală spunând o frază interzisă: «Permiteţi-mi să nu fiu de acord cu părerea dumneavoastră». După două minute, deja nu se mai uita la mine. Peste două zile am fost dat afară“, povestea Paler. Anii următori, Cerbul de Aur avea să-l sperie şi mai tare pe dictator. Voise un festival care să convingă că România e o ţară deschisă către lume şi a obţinut o manifestare care arăta românilor prea făţiş ce înseamnă libertatea. Gloria lui era umbrită de Cerbul de Aur. După ediţia din 1971, va pune punct acestui act de cultură, spre stupoarea muzicienilor români, dar şi din străinătate care acordaseră deja Cerbului un loc însemnat în calendarul manifestărilor internaţionale.
Daruri pentru oaspeţi
• Pe fiecare invitat îl aştepta câte o mică atenţie în camera de hotel: ciocolată „Dezrobirea“, o sticlă de vin bun, o ploscă cu tricolor, o maramă, şerveţele artizanale. De asemenea, ei au primit câte un pliant cu Castelul Bran, un plic cu vederi din judeţul Braşov, efigia festivalului şi o stampă cu Braşovul secolului XVIII, şi un program de sală, toate tipărite la Braşov.
40 de nume celebre ale vremii
• Concurenţi: Niky Hilton (Anglia), Gerda Berndorf (Austria), Marika Lichter (Austria), Jacques Hustin (Belgia), Kalinka (Belgia), Iordanka Hristova (Bulgaria), Margarita Radinska (Bulgaria), Josef Laufer (Cehoslovacia), Io Roland (Elveţia), Maria Rung (Finlanda), Guy Mardel (Franţa), Ingo Graf (RDG), Rene Martin (RDG), Nana Gualdi (RFG), Patricia Cahill (Irlanda), Adela Maffina (Italia), Gaby Novac (Iugoslavia), Eric Thomace (Luxembourg), Urszula Szipinska (Polonia), Mafalda Sofia (Portugalia), Anca Agemolu (România), Dan Spătaru (România), Margareta Pîslaru (România), Roddy McNeil (Scoţia), Michel (Suedia), Nina Brodskaia (URSS), Katty Kovacs (Ungaria).
– Premii:
– Cerbul de Aur: Jaques Hustin
– Cerbul de Argint: Josef Laufer
– Cerbul de Bronz: Kalinka.
Alte premii şi menţiuni: Roddy McNeil, Iordanka Hristova, Margareta Pîslaru, Marion Rung, Ursula Szypinska.
– Recitaluri: Los Machucambos, Gică Petrescu, Hugues Aufray, Caterina Casseli, Edith Pieha, Amalia Rodrigues, Rika Zarai, Rita Pavone, Maria Mitiieva, Bobby Solo, Jean Claude Pascal, Gilbert Becau.
(Sursa: monitorulexpres.ro)
