Identitatea naţională înseamnă păstrarea portului popular tradiţional aşa cum a existat peste vremi, înseamnă păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor. Cât adevăr există în spusele lui Lucian Blaga: ,,Veșnicia s-a născut la sat”! În Ţara Oltului și Țara Bârsei portul popular şi tradiţiile sunt simbolurile locului şi au rămas nealterate în fiecare sat. Simplitate şi robusteţe erau caracteristicile portului vechi şi erau date de liniile drepte ale costumului, lungimea şi culoarea sură sau neagră a recălelor, ca şi albul de nea al saricei sau al iei. Putem spune fără să greşim că nu există vreun alt popor în afară de cel român care să-şi poarte istoria milenară în veşminte, în simboluri meşteşugit alese, fiecare purtând un anume înţeles, un anume mesaj şi o anume poveste. Cum spunea Liviu Rebreanu: ,,Tradiția adevărată e singura merinde sufletească”. O manifestare culturală specială de promovare a tradițiilor locale și a portului popular va fi organizată la Codlea sâmbătă, 3 iunie a.c. ,,Șezătoarea de Acasă“ va aduna în orașul Codlea toate comunitățile locale din județul Brașov care au păstrat și readus în actualitate vechiul obicei ,,Șezătoarea“. Organizator al evenimentului și un adevărat iubitor și păstrător al tradițiilor și obiceiurilor strămoșești este familia Adam din Codlea.
- ,,Evenimentul va începe la ora 10.00 la Liceul Teoretic ,,Ioan Pascu“, în curtea căruia se vor întâlni toți reprezentanții comunităților locale îmbrăcați în costume populare. De aici vom porni în paradă spre Parcul cu soare unde va canta fanfara până în PROMENADA unde vom încinge o HORA MARE ROMANEASCĂ. ,,Tăiatul moțului“ va fi sarbatorit la Restaurantul Nasycanda Magura Codlea“ a declarat Loredana Adam.
Peste 210 de persoane au confirmat participarea la acest eveniment. Participă: Sezatoarea din Scheii Brașovului, Sezatoarea de la Sfântu Gheorghe, Sezatoarea din Orlat, Sezatoarea din Margineni, Sezatoarea din Veneția, Șezătoarea din Sâmbăta de Sus, Sezatoarea din Fagaras, Sezatoarea din Bucium, Sezatoarea din Mandra, Grupul din Poiana Mărului , Sezatoarea de la Ploiești, Feldioara, Aiud, Reghin, Adjud.
,,Șezătoarea de Acasă“ este un proiect similar cu cel recunoscut deja, ,,Acasă la origini“, Loredana Adam fiind liderul de comunitate al proiectului implementat în Țara Bârsei. Familia Adam din Codlea a realizat și expoziția temporară „Comoara de acasă” la Muzeul Țării Făgărașului „Valer Literat”, vernisajul având loc în februarie a.c. Loredana Adam este prima persoană care de un an de zile desfășoară în scoli și licee ,,Ora de măiestrie”.
Strigături la șezătoare
Un obicei străvechi era şezătoarea. Şezătorile erau numite şi clacă şi se organizau în serile lungi de iarnă, mai puţin în zilele de marţi şi vineri, când nu se torcea, a duminicilor și a zilelor de sărbătoare. Femeile din sat se întâlneau la una dintre ele acasă pentru a toarce lâna, cânepa, inul, a curăța porumbul, a croșeta sau a coase. În casa gazdei era nelipsit războiul de țesut. Erau şezători de femei şi de fete. Atmosfera din şezători nu era una sobră în care să se muncească pe brânci, ci se crea un ambient de veselie prin glume, cântece, strigături, jocuri de societate şi joc după ce soseau feciorii sau bărbaţii Şezătorile se organizau seara şi se întindeau până târziu în noapte, iar gazda îşi servea musafirii cu scovergi, vin sau ţuică fiartă sau chiar cu mâncare, de obicei sarmale.
- “Bună vreme, gazdă aleasă! /Noi ne-am strâns cu mic, cu mare/
Şi-am venit la şezătoare./Bucuroşi de oaspeţi?” - “Bucuroşi, bucuroşi! /Vă urăm un bun sosit! / Frunză verde de cicoare,
Vă poftim la şezătoare! “ - “Cînd aud de şezătoare /Joc ţărîna sub picioare/Cînd aud de zi de lucru/Mi se-ngreunează trupul! /Bate pasul, măi băiete, /Nu mai sta lîngă perete/Ia fata şi-o învârteşte”.
- ,,Noi din Rucăr n-am plecat/ Am rămas la noi în sat/ Stăm aicea şi muncim/ Pe strămoşi îi moştenim/ Ţărăneşte ne-mbrăcăm/ Obiceiul să-l păstrăm”
- Foaie verde, mărgărit/ Şezătoarea am sfârșit./ La sfârșit de șezătoare/ Să facem o horă mare!” (Lucia BAKI)
