Am vorbit despre părinții lui Iisus și țesătura între istorie și supranatural, pentru că oricât am apela la cercetările empirice, El nu a fost un om obișnuit, chiar dacă unii vor să îl transforme doar într-un individ excepțional. Iisus din Nazaret a fost mai mult decât atât. Să vedem cine au fost frații lui Iisus și surorile sale.
Teoriile cu privire la sensul expresiei ,,frați și surori ai lui Iisus”
Armand Puig identifică patru posibilități de interpretare în ceea ce privește legătura dintre Iisus și ceilalți copii ai familiei ,,teslarului” din Nazaret.
- ,,Frații lui Iisus sunt frați în sensul biologic și legal al termenului. Iosif și Maria ar fi părinții biologici și legali ai unei familii numeroase, cu, cel puțin, șapte copii: cinci băieți și două (sau, poate, mai multe) fete. Iisus ar fi primul fiu și, deci, cel mai mare dintre frați”
- ,,Frații lui Iisus sunt, de fapt, verii săi. Termenul ,,frați” ar avea un sens figurat: frații lui Iisus i-ar fi veri primari, fii ai altor tați (sau ai unui singur tată) și ai altor mame (sau ai unei singure mame), alții decât Iosif și Maria. Iosif ar fi doar tatăl legal- nu cel biologic- al lui Iisus, în timp ce Maria ar fi mama sa biologică și, firește, legală, ca soție a lui Iosif. Iisus ar fi fiu unic și nu ar avea frați, nici biologici, nici legali”.
- ,,Frații lui Iisus sunt doar legali frații săi. Iosif ar fi tatăl legal al tuturor, dar tată biologic doar al fiilor dintr-o primă căsătorie: toți, minus Iisus. Maria ar fi a doua soție a lui Iosif și mama biologică și legală doar a lui Iisus. Astfel Iisus ar fi fiu unic, dar, în același timp, mezinul, dacă se iau în considerare toți copiii, fiii și fiicele din cele două căsătorii ale lui Iosif
- Frații lui Iisus sunt frați vitregi- consangvini. Maria ar fi mama biologică și legală a tuturor, dar pentru Iisus Iosif ar fi doar tatăl legal, nu și biologic. Iisus ar fi doar fiul Mariei, soția legală a lui Iosif. După nașterea lui, Iosif și Maria ar fi avut cel puțin șase fii: patru băieți și două (sau poate mai multe) fete. Iisus ar fi primul fiu, deci fratele cel mare”.
Teoria lui Ernest Renan
,,Familia era foarte numeroasă. Iisus avea frați și surori și, pare-se, că era cel mai mare dintre ei. Toți au rămas necunoscuți; căci se pare, că, cei patru inși, care sunt socotiți ca frații săi, și printre care unul cel puțin, Ioan, a ajuns la o mare însemnătate în cei dintâi ani ai dezvoltării creștinismului, erau verii săi primari. Într-adevăr Maria a avut o soră care se numea tot Maria, măritată după un oarecare Alfeu sau Cleofas- (aceste două numiri par a arăta pe un același ins)- și care născu mai mulți fii, care jucară un rol însemnat printre cei dintâi apostoli ai lui Iisus. Acești veri, care primiră învățătura tânărului predicator, pe când adevărații lui frați i se împotriveau, luară numele de ,,frații Domnului”. Adevărații frați ai lui Iisus nu avură însemnătate; ca și mama lor, decât după moartea lui. Chiar atunci ei nu par să fi văzut cu ochi buni pe verii lor a căror convertire fusese mai spontană și al căror caracter pare să fi avut mai multă originalitate” spune Ernest Renan în lucrarea sa- ,,Viața lui Iisus”.
Explicațiile lui James Tabor
În ,,Dinastia Iisus”, istoricul James D. Tabor aduce ipoteze inedite, bazate însă pe o parte a Tradiției creștine și a Evangheliei, mai precis a Noului Testament. El, chiar dacă aduce idei îndrăznețe, nu părăsește contextul biblic și al tradiționalului, susținând că reprezintă documente istorice viabile. ,,Deci cine erau frații și surorile lui Iisus? Cel mai evident răspuns este că erau copiii Mariei și ai lui Iosif născuți în urma căsătoriei. Maria a rămas însărcinată pe când era logodită, tatăl este necunoscut; Iosif s-a însurat oricum cu ea, l-a adoptat pe Iisus, și cuplul și-a început o viață normală de familie, născând patru fii și două fiice” spune Tabor.
Între dogmă și istorie
,,Din prima evanghelie, cea după Marcu, reiese limpede că Iisus a avut patru frați și cel puțin două surori. Numele fraților sunt enumerate: Iacov, Ioses, Iuda și Simon. Marcu le menționează pe surori, fără a le preciza numele, dar tradiția creștină ne spune că erau două- o Maria și o Salomeea“ (Marcu 6,3). Matei scrie ,,Iose”, un nume de alint asemănător cu englezescul ,,Josy”, a cărui formă completă era ,,Iosif”. De asemenea, îl notează pe Simon înainte de Iuda (Matei 13:55). Luca, în schimb, omite întreaga listă de nume. El este un avocat neînfricat al apostolului Pavel și inaugurează un lung proces al marginalizării fraților lui Iisus într-o obscuritate în care îi regăsim și astăzi. Există o mulțime de factori în spatele acestei sincope în cunoașterea creștinismului timpuriu. În centrul problemei se află dogma creștină conform căreia Maria a rămas pururea fecioară, nu a avut niciodată alți copii în afară de Iisus și nu a avut niciodată relații sexuale cu vreun bărbat. Nimănui la începuturile Bisericii nu i-a trecut o asemenea idee prin minte, dat fiind că familia lui Iisus juca un rol atât de important și de vizibil în viața lui și a primilor săi ucenici. Totul se leagă de scoaterea Mariei din contextul cultural iudaic al secolului I, în favoarea unei imagini conform căreia sexualitatea umană era degradantă, scandaloasă de-a dreptul sau, în cel mai bun caz, un rău necesar care trebuia combătut. Lumea materială și implicit tot ce avea legătură cu trupul erau considerate inferioare și mai puțin valoroase decât lumea cerească spirituală. Cercetătorii au numit acest punct de vedere, frecvent întâlnit în cultura greco-romană, dualism ascetic. Oamenii ar fi prinși între două lumi- cea materială și cea spirituală, cu două modele de existență- a trupului și a spiritului (dualism). Cei care negau trupul și trăiau o viață de abstinență, concentrându-se asupra valorilor spirituale ,,de sus”, erau considerați sfinți și necontaminați de lumea materială imperfectă și inferioară (ascetism). În general, această perspectivă nu a fost bine primită în iudaism datorită accentului care se punea în Biblie pe creația materială a lui Dumnezeu (Facerea I). Dar există și excepții, Filon din Alexandria, filosoful iudeu din secolul I î.Hr., îl admira pe Platon, a fost uriașă atât asupra gânditorilor iudei, cât și creștini. Apostolul Pavel, după cum vom vedea, și-a construit teologia în jurul viziunii duale a universului în care pământescul era criticat în favoarea cerescului. El a propovăduit castitatea drept cale spirituală înaltă, deși nu a exclus sexul. După Pavel, căsătoria era un antidot pentru cei slabi din punct de vedere spiritual care puteau cădea în imoralitate sexuală. Este ușor de observat cum aceste tendințe de a confunda viața spirituală cu cea castă au fost transferate Mariei și familiei sale. Când se afirmă că ,,sfânta Fecioară Maria” a rămas ,,pururea fecioară”, atunci frații și surorile lui Iisus trebuiau să fie eliminați. Toate acestea nu le spun cu lipsă de respect pentru cei care împărtășesc această imagine despre Maria. Conflictul apare atunci când formele de pietate ascetică și presupunerile de ,,sfințenie” sunt impuse într-o cultură, din motive dogmatice și politice. Ceea ce se pierde este realitatea istorică a Mariei, a ceea ce era cu adevărat, o femeie iudee măritată. Noi o pierdem pe însăși Maria! Învățătura ,,pururea-fecioriei” nu se găsește în Noul Testament și nu este parte din credințele creștine timpurii. Prima mențiune oficială a ideii acesteia nu apare decât în anul 374 d.Hr. la teologul creștin Epiphanius. Cele mai multe dintre scrierile creștine timpurii dinainte de secolul al IV-lea d.Hr. acceptau că frații și surorile lui Iisus erau copiii naturali ai lui Iosif și ai Mariei” susține James D. Tabor.
O familie cosmică
,,Până la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., Biserica oferea deja două explicații alternative care să trateze problema vieții sexuale a Mariei. Una este că frați nu înseamnă literalmente ,,frați”- adică născuți din aceeași mamă-, ci este un termen general care se referă la ,,veri”. Aceasta a devenit explicația standard prezentată de romano-catolici în Occident. Creștinii vorbitori de limbă greacă de la Răsărit au preferat o variantă diferită- frații erau fiii lui Iosif, dar dintr-o căsătorie anterioară, și astfel nu aveau legături de sânge cu Iisus sau cu mama lui. În mod clar, problema viziunii răsăritene pentru teologii din Occident apărea din cauza tendinței născute din doctrina ascetă de a-l face și pe Iosif cast pentru tot restul vieții. Astfel Sfânta Familie, inclusiv Iisus, putea fi pe deplin și pe drept cuvânt numită ,,sfântă”. De-a lungul secolelor, creștinilor din Occident le-a venit tot mai greu să și-i imagineze pe Maria și Iosif ca pe niște ființe umane cu sexualitate sau care să trăiască o viață ,,trupească”. Odată ce au devenit ,,sfinți” în ceruri, a devenit problematică evidențierea unui trecut posibil degradant” explică Tabor.
Fascinația istoriei
,,Dacă reluăm numele iudeu al Mariei- Miriam, cel mai comun nume de femeie în acea perioadă- și o plasăm pe ea înapoi în satul iudeu Nazaret din secolul I, ca pe femeie iudee măritată obișnuită, toate aceste preocupări motivate teologic par să se risipească. Suntem liberi să recuperăm o istorie credibilă mult mai fascinantă și mai bogată decât orice dogmă teologică” susține James D. Tabor. Cum am mai spus, istoricul este dator să lucreze cu aceste arme. Mai departe începe credința, care nu are rațiune, de aceea împletirea și războiul dintre teologie și istorie este fascinantă de-a dreptul. (Ștefan BOTORAN)
