Luna februarie, considerată luna îndrăgostiților, are în acest an 29 de zile. 2024 este an bisect, în care se adaugă o zi pentru armonizarea anului calendaristic cu cel astronomic.
Potrivit Calendar ortodox 2024, , în luna februarie sunt marcate mai multe sărbători religioase, cu semnificații pentru credincioși, dar și însoțite de tradiții.
Februarie a fost adăugată în calendarul roman în secolul al VII-lea î.Hr., împreună cu luna ianuarie. Această lună era închinată zeului împărăţiei subpământene Februs. Este a doua lună a anului în Calendarul Gregorian. Ziua are 11 ore şi noaptea are 13 ore.
Luna februarie. Luna lui Făurar
Luna februarie se numeşte Faur sau Făurar ori Luna lupilor, în tradiția populară, arată alba24.ro. Denumirea de Faur face trimitere la meşterii fauri, lucrători ai fierului, care pregătesc uneltele de muncă, ascut sau confecţionează fiarele sau cuţitele de plug pentru începerea muncii câmpului.
Pentru că are mai puţine zile decât celelalte luni ale anului, Faur este considerat fratele cel mic al lunilor anului.
Denumirea lunii februarie derivă din latinescul ”februarius” – de la ”februa” – luna în care avea loc Festivalul de purificare. Purificarea era menită caselor şi câmpiilor, astfel lucrurile vechi din case erau aruncate şi pământul era pregătit pentru însămânţările de primăvară.
Grecii numeau luna februarie Anthesterion.
Potrivit interpretării populare, timpul reflectă capriciile copilului Faur: când râde şi zâmbeşte, e frumos, când plânge bate viscolul, când e supărat dă ger de crapă pietrele.
Conform datinei, în februarie se încheie şezătorile şi, împreună cu acestea, distracţiile tinerilor din serile şi nopţile lungi de iarnă.
În luna februarie, timpul este considerat favorabil pentru semănatul plantelor care cresc şi rodesc în pământ (ceapa, usturoiul, ridichea şi alte zarzavaturi), dar şi pentru unele plante care fructifică la suprafaţă (cânepa, inul, grâul de toamnă), pentru vopsirea lânii cu vopsele vegetale, tăierea din pădure a lemnelor de construcţie etc.
Din punct de vedere astrologic, luna februarie începe în constelația Vărsătorului și se încheie în semnul zodiacal Peşti.
Sărbătorile lunii februarie
1 februarie – Trifonul și Arezanul viilor. Ziua Ursinei
Pe 1 februarie este sărbătorit Trif cel Nebun (Trifonul). Este considerat patronul omizilor, al tuturor insectelor periculoase pentru recolte (lăcuste în special).
Ziua lui Trif trebuie ținută ca să nu se înmulțească omizile care distrug livezile. Livezile și grădinile se stropesc cu agheasmă, femeile dau de pomană câte o strachină de mălai sperând că acestea vor mânca mălaiul și vor salva culturile.
Tot pe 1 februarie se sărbătorește Arezanul viilor. Este momentul când Anul Vechi Viticol moare şi renaşte Noul An Viticol. Coincide cu debutul ciclului vegetal al viţei-de-vie, la început de Făurar. Este un ceremonial cu caracter bahic din lumea viticultorilor, datând din vremea tracilor, care are ca scop influenţarea recoltei strugurilor. În unele zone, i se spune Sfeştania viilor.
Obiceiul mai este numit și „Gurbanul viilor”. Bărbaţii obişnuiau să meargă în vii, să dezgroape sticle îngropate din toamnă, să facă foc, să mănânce şi să bea şi apoi să joace şi să sară peste foc. La asfinţit, oamenii se întorceau în sat cu făclii aprinse şi continuau petrecerile în familie.
Viticultorii aduc preotul pentru a face sfeştanie, în vederea rodirii şi apărării de vătămători şi vreme rea.
În unele zone, gospodarii aprind focuri la marginea plantaţiilor şi afumă via cu o cârpă aprinsă, pentru a o feri de pătrunderea forţelor malefice.
Se spune că nu e bine să începi să munceşti fără să dai întâi de pomană, pe 1 februarie. Femeile obişnuiau să dea de pomană turte de mălai, la muşuroiul furnicilor, pentru ca lăcustele, gângăniile, cărăbuşii să nu le strice semănăturile.
Ziua de 1 Februarie mai este cunoscută şi Ursina, sunt respectate obiceiuri ca să nu mănânce ursul vitele din gospodărie.
2 februarie. Ziua Ursului. Întâmpinarea Domnului
Ziua Ursului (2 februarie) prezice venirea primăverii sau continuarea iernii pentru o perioadă de încă 40 de zile. Ursului, dovadă a caracterului divin, nu i se spune în această zi pe nume – urs.
Prin locurile lui obişnuite de trecere i se lasă, de obicei, o pulpă de viţel. Dacă, totuşi, trebuia să i se pronunţe numele, i se spunea, cu respect, ”ăl bătrân”, ”moş Martin”, ”Moş”.
De Ziua ursului, la Stretenie şi de sărbătoarea Întâmpinării Domnului în calendarul creştin, se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra.
Conform tradiţiei, el îşi priveşte umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile.
Oamenii din popor asociază comportamentul ursului cu timpul capricios de la sfârşitul iernii, aşa cum şi Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul primăverii.
În calendarul creştin ortodox, la această dată se prăznuieşte Întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos.
Evenimentul simbolizează momentul în care Mântuitorul este dus la templu de Fecioara Maria și Iosif. Făceau astfel împlinirea legii, ce prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.
Sărbătoarea a rămas și în tradiția populară ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la 40 de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane.
Ziua Lupilor. Filipii de iarnă
În vechime, era sărbătoare păgână a Lupercaliilor. La începutul lunii februarie, aveau loc și procesiuni în jurul orașului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit și Lupercus. Era cunoscut ca ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor.
Această zi mai este numită şi Stretenia, Filipii de iarnă, Martinii de iarnă sau Stretenia gheţii. Stretenia este o zi rea, cu ceasuri rele; cine se naşte în această zi sau face nuntă, nu-i merge bine. Se mai spune că Stretenia este Ziua Babelor.
Ziua este numită şi Martinul mare; nu se lucrează pentru a păzi gospodăriile de lupi şi urşi.
10 februarie, Sfântul Haralambie
Sfântul Haralambie este sărbătorit pe 10 februarie de Biserica Ortodoxă. O serie de superstiţii sunt legate de această sărbătoare. Una dintre ele fiind obiceiul femeilor de a înconjura casa de 3 ori, fără haine, pentru a ţine departe spiritele rele.
Se spune că Sfântul Haralambie apără de boli oamenii, dar şi animalele, mai ales de ciumă.
În aceasta zi se dau de pomană colivă, covrigi, lumânari. Pentru paza vieţii şi a gospodăriei, se stropesc cu apa sfinţită grădinile şi vitele, iar boii nu se înjugă. De asemenea, se face pomană pentru cei care n-au murit de moarte bună, se duce coliva la biserica sau grâu curat. Boabele sfinţite de preot se dau vara la păsări, ca să nu le atingă boala.
Cine ţine această sărbătoare are parte de cai buni şi sănătoşi, nu le şchiopătează vitele şi nu le manâncă lupii. Dacă în ziua de Sf. Haralambie plouă, se spune ca va mai ploua încă 40 de zile.
12 februarie, Sfântul Meletie
În 12 februarie, credincioșii îl pomenesc pe Sfântul Ierarh Meletie. Era originar din Armenia, părinţii săi fiind creştini. A fost episcop al Antiohiei.
A participat la Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol, din 381. Acolo, a promovat ortodoxia. Viața lui s-a sfârși chiar în timpul lucrărilor acestui sinod.
Este cunoscut drept ocrotitorul persoanelor cu deficiențe de auz.
Acesta a fost nevoit să vorbească prin semne despre Sfânta Treime, mărturisind credinţa de la Niceea, în biserica din Antiohia. Un arhidiacon, adept al arianismului, îi astupase gura cu mâna.
24 februarie – Dragobetele
Dragobetele, ziua Îndrăgostiților, se sărbătorește în 24 februarie. Este ziua în care întreaga suflare sărbătorea înnoirea firii și se pregătea pentru venirea primăverii.
Zeu al dragostei în Panteonul românesc, Dragobetele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă, sinonim cu Năvalnic. Echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day sau Ziua Sfântului Valentin, sărbătoare a iubirii și dragostei, obiceiul Dragobetelui se păstrează încă viu în multe din satele românești.
Cunoscut și sub numele de Dragomir, Dragobetele este considerat, în credința populară românească, fiul Babei Dochia. Năvalnic și nestatornic, Dragobetele este închipuit ca un flăcău voinic, chipeș și iubăreț, ce sălășluiește mai mult prin păduri.
Preluat de la vechii daci, unde era perceput ca un zeu pețitor și ca un naș ce oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. De-a lungul veacurilor, românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ”zânul dragostei”, zeitate ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ține tot anul, precum cea a păsărilor ce ”se logodesc” în această zi.
Dragobetele, sărbătoare populară autohtonă, specifică îndeosebi zonei de sud a țării (Oltenia, Muntenia și parțial Dobrogea) are dată fixă de celebrare în fiecare localitate, dar variabilă de la o regiune la alta, fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie.
Tot în funcție de regiune, sărbătoarea este cunoscută și sub numele de ”Cap de primăvară”, ”Sântion de primăvară”, ”Ioan Dragobete”, ”Drăgostițele”, ”Logodna sau însoțitul paserilor”.
Luna februarie: superstiții de Dragobete
- dacă săruţi de Dragobete, ai noroc în dragoste tot anul
- tinerele necăsătorite trebuie să strângă „zapada zânelor”, adică rămășițele de zăpadă pe care le întâlnesc în cale și apoi să le topească. Apa obținută astfel ar fi magică şi, folosită pentru a se spălat pe faţă, le face pe fete mai cuceritoare.
- dacă unei fete îi place de un anumit băiat, trebuie să face tot ce îi stă în putință pentru a se întâlni cu el în această zi. Se spune că dacă nu se întâlnește cu băiatul care i-a picat cu tronc, șansele de a fi împreună cu el sunt mici.
De ce sunt ani bisecți
Anotimpurile și evenimentele astronomice nu se repetă într-un număr întreg de zile. Calendarele care au același număr de zile în toți anii deviază încet în raport cu respectivele evenimente care ar trebui să aibă loc cu periodicitate de un an. Intercalând o zi sau o lună suplimentară, această deviație se corectează.
2024 este un an bisect, deci luna februarie va avea 29 de zile.
Este vorba despre o particularitate care se succede o dată la patru ani.
Aceasta corectează diferenţele calendaristice deoarece, în realitate, fiecare an are 365 de zile şi şase ore.
2024, an bisect. Superstiții
Credinţele populare spun că oamenii care se nasc în ani bisecţi au puteri speciale sau ar putea fi vindecători.
De asemenea, este bine să nu vă căsătoriţi în acest an pentru că riscaţi să vă despărţiţi după câteva luni.
Dacă vreţi să divorţaţi, mai gândiţi-vă o dată pentru că aţi putea rămâne singuri tot restul vieţii.
Nu este bine să vă schimbaţi locul de muncă, rezidenţa sau culoarea părului.
Nu este bine nici să demaraţi o afacere sau să construiţi o clădire pentru că nu veţi avea spor
