Fiecare localnic încarcerat de comuniști, care s-a întors după anii grei petrecuți în închisorile și lagărele de exterminare ale Securității, era așteptat acasă chiar dacă pentru mulți dintre ei familiile făcuseră deja numeroase parastase. Apăreau pe ulițele satelor făgărășene precum niște umbre, adevărate schelete mișcătoare, care lăsau să se întrevadă calvarul suferit. În 13 februarie 1953, pe drumul de la Olteț la Rucăr s-a întrezărit prin nămeți un bărbat adus de spate, bolnav și obosit. Era Viorel Leluțiu, care se întorcea acasă după cinci ani de temniță grea. Trecuse prin război, la Cotul Donului, a ajuns apoi cu frontul până la Tisa, de unde s-a întors bolnav. Dar n-a contat pentru regimul instalat forțat după 1945 și l-a aruncat în închisori. Fusese încarcerat în temuta închisoare Gherla și apoi în lagărul de la Capul Midia, după ce trecuse prin triajul de la Jilava. Leluțiu Viorel avea 32 de ani când revenea acasă, unde era așteptat de soția sa și cei doi copii.
Trădarea a avut loc la Cincșor
,,Aveam 4 ani când l-au luat pe tata. Îmi aduc aminte când l-am văzut ultima dată. Eram cu carul în grădina din locul numit ,,Verze“ să încărcăm gogoașe (n.a. cartofi) pentru cote. Era nenea Leanu, care era operat (n.a. fratele lui Viorel Leluțiu), mama era gravidă cu fratele meu și tata. Eu m-am dat să ajut să încarce carul, dar tata m-a luat de mână și m-a aruncat, zicând că-l încurc. Am plâns atunci. S-a dus cu carul încărcat cu gogoașe la Voila. Atunci l-au ridicat. Nici nu mai știu cine ne-a adus carul cu bivoli acasă. Au zis atunci că la Cincșor a fost trădarea. Ar fi fost unul din Toarcla. Și pentru că securiștii nu-l cunoșteau, acesta le-a spus să vadă cu cine dă el mâna. Este vorba de Dumitru C., el a fost cel care a dat mâna cu tata când a ieșit din crâșmă din Cincșor, era semnul pentru securiști. De atunci nu l-am mai văzut. Ne scria în cărți poștale că îi pare rău că m-a lăsat atunci plângând. Mama sta în căsuțele făcute de Babu și ai lui Bucurtoma (n.a. bunicul și familia Luciei Baki) atunci când tata era pe front. Trimitea mama pachete și se întorceau stricate, nu le primea. Plângeau femeile din sat de mila lui. A fost închis la Gherla și la altele“ a declarat Viorica Marcu, fiica lui Viorel Leluțiu.
Încarcerat la Gherla
De când fusese ridicat de securiști, în 17 mai 1948, familia n-a mai știut nimic de soarta lui. În septembrie 1948, a fost depus la închisoarea Gherla, unde mai erau încarcerați mulți români. Gherla era renumită din pricina bestialității gardienilor care îndeplineau programul de exterminare condus de comandanții Tiberiu Lazăr (1948-1950), căpitan Constantin Gheorghiu (1950-1952) când a avut loc cumplita reeducare organizată de slt. Sugigan Gheorghe şi slt. Avădanei Constantin, pusă în practică de studenţii veniţi din lotul Piteşti, Țurcanu, Popa Țanu, Livinski şi alţi torţionari, apoi căpitanul Goiciu Petrache (1952-1959), devenit cunoscut prin cruzimea şi incultura care îl caracterizau, dar şi prin copiii săi fideli, Șomlea, Istrate, Mihalcea, cei care l-au ajutat să instituie şi să menţină teroarea.
- ,,Când eram debarcaţi din camioane la poartă ne întâmpina Goiciu care ne trecea printr-un culoar format de gardienii înarmaţi cu băte, picioare de scaune, clanţe de uşi, ţevi şi care ne loveau până la epuizare. Aşa eram primiţi la Gherla de Goiciu. Sângele cu care sunt pătaţi pereţii celulelor de la Gherla se datorează acarului Petrache Goiciu ajuns comandant aici, ofiţerului nemilos Istrate ajuns prin ’59 locotenent major, un bărbat mic şi ţigănos. M-a bătut cu ciocanul la tălpi atât de tare de o lună n-am putut călca” explica Octav Bjoza, condamnat la 15 ani de temniță grea.
Cine a auzit de ,,Puţul sec” sau ,,Dealul Cărămidăriei“ de la Gherla? Nici măcar localnicii nu ştiau că în ,,Puţul sec” erau aruncaţi foştii deţinuţi politici decedaţi la temuta închisoare Gherla, acolo unde erau duse animalele moarte de pe raza oraşului Gherla și cei pe care nu-i voia nimeni. La Gherla au fost transferați și deținuții din Cetatea Făgăraș, după ce penitenciarul de aici a fost desființat.
- ,,Au fost aduşi vreo 700 de deţinuţi politici, dar vreo 200 dintre ei au murit. Erau poliţişti, comisari, jandarmi regali, dar şi politici, scriitori. Avem fişele lor, ale deţinuţilor de la închisoarea din Cetatea Făgăraş, pe care le-am expus pe pereţii Memorialului” a explicat stareţul Grigorie Benea, care a organizat pe ,,Dealul Cărămidăriei“ Memorialul Gherla.
Zarca temutei închisori de pe Dealul Cărămidăriei
Cobori pe nişte scări de piatră insalubre la subsolul temniţei, cam 3 m subteran. Lumina abia pătrunde în acest subsol prin geamurile mici acoperite de grilaje. Pe jos este apă, iar umezeala este impregnată adânc în pereţii groşi din piatră. Este întuneric şi rece. Imaginea este sinistră, iar faptul că în astfel de condiţii au fost încarceraţi oameni, ţărani, muncitori, intelectuali, generali, ingineri, înseamnă cruzime diabolică. Este Zarca Gherlei, coşmarul opozanţilor regimului comunist. În vechiul regim, deţinuţii stăteau în apă până la glezne sau la genunchi. Erau patru încăperi la subsol, care mai poartă şi azi urmele fostelor izolatoare: paturile din metal fixate bine pe perete, locul în care era tineta şi fereastra îngustă, fără geam dar cu gratii. În celula cu nr. 3 de exemplu a stat la carceră şi Octav Bjoza, fostul preşedintele AFDPR. Un regim dur, de exterminare aveau deţinuţii politici care erau trimişi în zarcă. Mâncare la trei zile şi atunci o jumătate de raţie. Dimineaţa la ora 5.00 erau treziţi, li se ridicau paturile pe perete, iar până la 22.00 stăteau în picioare în apa ajunsă şi până la mijlocul gambelor. Nici în toiul iernii nu aveau căldură, uneori geamurile nici nu aveau sticlă. Liderul ţărănist Corneliu Coposu a stat într-o astfel de celulă 3 ani şi jumătate. Mintea omului nu poate cuprinde dimensiunea terorii din Zarca Gherlei, dar ea a existat şi a fost comandată de Goiciu şi alţii ca el. Deţinuţii ajunşi la Zarcă erau sigur condamnaţi la tuberculoză şi la moarte. Regimul dur de la Gherla l-a trăit și Leluțiu Viorel timp de trei ani.
Dosarul întocmit de Securitate
În Dosarului de anchetă nr. 5281 întocmit de Securitate pe numele lui Viorel Leluțiu se regăsesc informațiile legate de calvarul prin care a trecut timp de cinci ani fără să existe un proces în care să fie judecat pentru vreo faptă ilegală.
Fișă personală
Date de stare civilă: Născut la data de 11 decembrie 1921 în satul Rucăr, județul Făgăraș. Căsătorit cu Olimpia Urs cu care avea un băiat și o fată (n.a. Ioan și Viorica). De profesie țăran mijlocaș, plugar. Părinții: Matei, care decedează în 1928, și Eufrosina. Are un frate Leluțiu Laurean, născut în 1926, în Rucăr, căsătorit și are un copil. Ca rude sunt menționați unchii Nicoară Bucur de 58 ani, Nicoară Gheorghe de 47 ani și Stuchirenea Ioan de 65 de ani, care lucra ca pantofar la Cooperativa din Sibiu.
Studii: 7 clase elementare pe care le face în satul Rucăr, între 1928-1935.
Situația militară: Este încorporat în armată în anul 1943, în Regimentul 18 Dorobanți de la Tg Jiu. După terminarea instrucției este repartizat în batalionul de marș și pleacă pe frontul de răsărit, împotriva URSS, unde ia parte la luptă până la Cotul Donului, unde este rănit sau bolnav și este retras în țară. Rămâne la regiment, în spital. În 1945 este din nou repartizat pentru a pleca pe frontul de Vest și ia parte la lupe contra Germaniei, ajungând până la Tisa de unde este retras cu regimentul său și lăsat la vatră. Ajunge acasă la familie bolnav și obosit.
Starea materială: 4 hectare teren, 2 ha arabil, 2 ha fânaț, o casă cu 2 camere rămasă de la părinții săi.
Apartenență politică: legionar
Anchetat la Securitatea din Făgăraș și Brașov
Conform documentelor din Arhiva CNSAS, Leluțiu Viorel a fost anchetat direct de colonelul de Securitate Ambruș Koloman și de lt. maj. Ivan Ioan, de lt. de securitate Marina Alexandru, lt. Faliciu Francisc. După ce a fost arestat la Cincșor, a fost dus la Securitatea din Făgăraș unde a fost supus la numeroase anchete și interogatorii. Anchetele au continuat apoi la Securitatea din Brașov. Col Ambruș Koloman cerea la data de 10 noiembrie 1952 ,,o sinteză completă privitoare pe numitul Leluțiu M. Viorel“. N-a fost dificil de obținut întrucât la 29 decembrie 1951 exista o astfel de informare la Securitatea din Făgăraș, semnată de lt. Marina Alexandru și lt. Faliciu Francisc (Documentul nr. 42/3950). Informații despre Leluțiu Viorel au fost obținute din comuna Rucăr de la unii localnici ,,binevoitori“.
Cine l-a trădat pe Viorel Leluțiu
Goga Gheorghe, agent agricol, membru în PRM, Gabor Gheorghe, deputat în sfatul popular, membru PRM, Nicoară I. Ioan, membru în PRM, toți au pus pe tavă Securității tot ceea ce voia să știe sau chiar mai mult de atât. Și Vita Gheorghe, om de serviciu la statul popular, sindicalist, a dat informații. Cu ajutorul acestora, Securitatea a realizat ,,o biografie completă“ a lui Leluțiu Viorel, în baza căreia a fost arestat.
- ,,Până în anul 1943, la încorporare, Leluțiu Viorel lucra la munca câmpului în sat, dar mai lucra și cu ziua la țărani mai înstăriți. L-a atras Neagoș Victor, legionar, în mișcarea legionară. În anul 1938, Leluțiu M.Viorel se înscrie în mișcarea legionară, în organizația Frățiile de cruce din satul Rucăr, fiind băiat tânăr de 17-18 ani, având o memorie foarte bună, prin 1939-1940 devine membru în mișcarea legionară, cu funcție de șef de cuib al frățiilor de cruce din Rucăr, unde depune o activitate căutând să facă înscrieri de noi tineri în frățiile de cruce dintre copiii țăranilor săraci și mijlocași …având în cuib 3, 4 tineri pe care-i instruiește în spiritul legionarismului. În anul 1941, la rebeliunea legionară, a fost văzut mobilizând tineri din frățiile de cruce pentru a sta la sediul lor, unde se făceau ședințele, ca în caz de ceva să fie gata mobilizat, explicându-le că va veni un camion pentru a fi îmbarcat și pentru a pleca la Făgăraș la manifestație și rebeliune. Neprimind niciun mijloc de transport au rămas pe loc, în satul Rucăr, unde stăteau la sediul legionari mobilizați. În 1941 sau 1942 primind un ajutor bănesc din partea legionarilor mai notoriu se căsătorește în satul Rucăr cu numita Urs Olimpia, fiică de țăran sărac. După ce revine de pe front, în 1945, se înscrie în Frontul Plugarilor, organizația din satul Rucăr, încercând să atragă noi membri dintre săteni. În Mișcarea Legionară a fost recomandat de Gheorghe Bâlborea din Rucăr și a activat în cuib alături de Bâlborea Ioan, Logrea Ioan, Neacșu Gheorghe, Bălaș Valeriu“.
În timpul în care au fost întocmite aceste documente, respectiv la 29 decembrie 1951, Leluțiu Viorel era încarcerat la Gherla, fiind încadrat în grupul recalcitranților.
O soție cu doi copii mici rămași în sărăcie
Situația familiei rămase în sărăcie și fără ajutor a determinat sătenii din Rucăr să intreprindă o serie de intervenții pe lângă organele statului pentru eliberarea lui Leluțiu Viorel din închisoare. Demersul lor și al soției Olimpia a ajuns și pe masa primului ministru. Într-o adresă din data de 24 decembrie 1950, trimisă la Direcția Generală a Penitenciarelor și Direcția Generală a Securității, locuitorii satului Rucăr, membri în Frontul Plugarilor și UFDR, cereau eliberarea lui Leluțiu Viorel, care era închis la penitenciarul Gherla ca deținut politic, fără să fie judecat. Ei arătau că soția și copiii se aflau într-o situație foarte grea de sărăcie.
- ,,A lăsat în urmă o soție cu doi copii și o bătrână neputincioasă care cer zilnic ajutorul locuitorilor. Nu avea nici casă unde să stea și din mila locuitorilor și-a putut ridica un acoperiș. Soția umblă plângând din poartă în poartă cerând ajutor pentru a-i susține pe cei de acasă“.
- ,,Nu a făcut rău la nimeni, nu a fost politician, nu a atras pe nimeni în organizație, însă îndrumat de alții s-a înscris fără să-și dea seama de urmări“ au scris sătenii primului ministru.
Memorii trimise primului ministru, dar fără succes
Și Comitetul provizoriu al comunei Rucăr a eliberat, la data de 9 octombrie 1949, Adeverința nr. 663 prin care propune organelor statului eliberarea lui Viorel Leluțiu.
- ,,Noi, comitetul provizoriu al comunei Rucăr, împreună cu toate organizațiile politice din comună propunem ca sus numitul să fie eliberat și să poată aduce un aport de muncă atât pentru îndeplinirea planului economic de stat cât și pentru familia sa. Drept pentru care am eliberat prezenta adeverință la cererea proprie spre a-i servi în cauză personală“ Documentul este semnat de vicereședinte Stuchirenea F., președinte F.P Gălățean Petru, secretara UFDR Cristea Ana, membrii biroului politic Gheorghe Gălățean, secretar UTM Vâgu Liviu“.
Având această adeverință, Olimpia Leluțiu, soția lui Viorel, s-a adresat, la data de 18 octombrie 1949, Direcției Generale a Securității București pentru a cere eliberarea lui. Colonelul de securitate G. Birtaș și maiorul I. Crișan de la Direcțiunea Generală a Securității Poporului au cerut Direcțiunii Regionale Cluj, prin adresa nr. 114/126090 din 24 octombrie 1949, informații despre Viorel Leluțiu.
- ,, Vă rugăm a raporta în termen de 4 zile, relații complete, motivul arestării, originea socială, precum și comportarea în penitenciar a numitului Leluțiu Viorel încarcerat în penitenciarul Gherla. Totodată veți aviza cu privire la punerea sa în libertate. Nu se admite nici o depășire“.
La data de 3 noiembrie 1949, Regionala Cluj a Securității răspunde superiorilor prin adresa nr. 11/49.447 semnată de col. Patriciu Mihai și lt. Gh. Breiner, prin care avizează favorabil punerea în libertate a lui Viorel Leluțiu. Și Serviciul Județean de Securitate Făgăraș recomanda, conform Fișei personale, ca Leluțiu Viorel să fie pus în libertate nefiind un ,,element periculos“.Totuși, Leluțiu Viorel este ținut în continuare în penitenciarul Gherla.
Informatorii din Rucăr
Informatorul cu numele de cod ,,Viforul“ trimite Securității note informative despre familia din Rucăr a lui Leluțiu Viorel. Se găsesc în arhiva CNSAS mai multe astfel de informări, printre care cele din data de 22 decembrie 1949 sau din 15 ianuarie 1950. O notă informativă datată 4 februarie 1950, semnată de informatorul Ioan Ghica, stipulează aspecte din viața familiei lui Viorel Leluțiu, referitoare la felul în care se întreține și la atitudinea față de regim. Și Gălățean Gheorghe a scris note informative despre Viorel Leluțiu. Numai că, la un timp, a fost descoperit scopul pentru care acest informator zelos al Securității i-a adus acuzații cu consecințe grave lui Viorel Leluțiu .
- ,,Când s-au făcut cercetări pentru a se vedea cine a activat în organizația legionară a fost reclamat de Gălățean Gheorghe din sat, care avea ură personală asupra numitului deoarece Leluțiu Viorel, membru cu carnet în Frontul Plugarilor, într-o ședință a organizației l-a descoperit pe Gălătean Gheorghe care era om de serviciu că primește 3 salarii ca om de serviciu la primărie, paznic de noapte și înmânătorul poștei apărând în actele de cheltuieli cu trei nume schimbate. Fiind descoperit, Gălătean Gheorghe a fost dat afară din serviciu. Venind cercetările, Gălățean reclamă și acuză grav pe acest tânăr“
Anchete și interogatorii una după alta
În declarația dată la arestare, mai 1948, comisarului Vlad Leonida, Leluțiu Viorel a descris situația lui, spunând că a fost președintele Frățiilor de cruce și i-a cunoscut pe Nicolae Pătrașcu și pe avocatul Mateiaș Virgil.
Declarație
7 iunie 1948
Dată în fața comsar (ss)Trandafir Nicolae
,,Subsemnatul Leluțiu Viorel din comuna Rucăr județul Făgăraș, declar următoarele:
- De când te-ai înscris în mișcarea legionară?
În anul 1940
- Cine te-a înscris?
Au venit niște studenți de la Făgăraș, unde dimpreună cu primarul comunei Victor Neagoș, am format organizația tineretului Frățiile de Cruce, unde m-a delegat ca președinte al tineretului fiindcă aveam 18 ani. Nu am activat ca membru în mișcare, dar ne strângea învățătorul Dan Ioan, pe tot tineretul, fete și băieți, unde ne citea din diferite cărți.
3.Ce legionari ai cunoscut?
Am cunoscut din comună pe Victor Neagoș, fost primar, actualmente decedat, Gheorghe Neagoș, Victor Băcilă și Gheorghe Logrea. Cu ocazia venirii la noi în comună a d-lui Pătrașcu și Mateiaș Virgil, l-am cunoscut când a ținut o cuvântare.
4.Ce rol ai avut în intervalul 6 septembrie 1940 la 25 ianuarie 1941?
Întrucât eram de 18-19 ani eu nu am avut nici o atribuție sau funcție în organizația mișcării legionare.
5.Ce rol ai avut în timpul rebeliunii?
Mi s-a spus de către primar să venim la Făgăraș, unde la sosire văzând armata ne-am împrăștiat neștiid pentru ce ne cheamă.
6.Cu ce legionari ai păstrat legături de prietenie de la 1941-1948?
Nu am avut legături deoarece am fost în armată pe front unde am căzut prizonier și am plecat în Rusia de unde m-am întors în anul 1945, când m-am înscris în Frontul Plugarilor.
7.Cu ce conducători ai mișcării legionare ai avut legături?
Nu am avut nici un fel de legături cu nimeni.
8.Cine conduce acum mișcarea legionară din regiune?
Nu pot ști cine conduce în prezent mișcarea legionară.
9.Ce sume ai cotizat pentru ajutorarea mișcării legionare și când?
Am donat 20 lei pentru ajutorul sinistraților. Altă donație și cotizație nu am făcut.
10.Ce ziare sau broșuri clandestine ai primit în anii din urmă?
Nu am văzut nici nu am primit nici un ziar clandestin.
11.Intenționai să fugi și să te ascunzi în munți?
Nu am intenționat să fug niciodată pentru că eu nu mă știam vinovat cu nimic.
Aceasta-mi este declarația. Leluțiu Viorel“
Anchetați de-a valma
În dosarul lui Viorel Leluțiu aflat în arhiva CNSAS, se află Fișa personală a lui Logrea Gheorghe, a lui Marcuoană, întocmită de Serviciul Județean de Securitatea Făgăraș. ,,Logrea Gheorghe, născut la 23 mai 1915, Rucăr, fiul lui Gheorghe și Zenovia, căsătorit cu Otilia. A fost șef de cuib din 1936, nu a fost condamnat și nici judecat. În prezent domiciliază în comuna Rucăr. Din informațiile ce le deținem reiese că numitul nu întreține legături cu familia deținutului Leluțiu Viorel“.
Transferat la Jilava și apoi la Capul Midia
La data de 3 februarie 1951, Leluțiu Viorel este transferat la penitenciarul UM București (Jilava) pentru triere. Conform Dosarului nr. 9572, vol 20 (CNSAS), Leluțiu Viorel a fost trimis în colonia de muncă/lagărul Capul Midia, prin Decizia nr. 216 din 15 decembrie 1950 semnată de ministrul adjunct al Afacerilor Interne, alături de alți 106 reținuți în cadrul Ordinului 5C/1948 pentru 24 de luni. Din zona Făgărașului a mai fost în lot cu Viorel Leluțiu Șofariu Victor din Viștea de Jos. Viorel Leluțiu a fost eliberat la 13 februarie 1953.
Emoțiile revederii
,,Când s-a întors acasă s-a întâlnit cu Buroaia (mama lui Victor Băcilă, deținut politic) în prundul Oltețului și i-a spus că mama este la Bucurtoma. A venit direct acolo. Eu eram la școală, eram pe clasa a II-a. La Achim trăiau două bătrâne și ele au venit la școală să-i spună învățătoarei să mă lase că a venit tata. (n.a. învățătoare era Lavinia Geamăn, soția fostului deținut politic Victor Geamăn). Am început să plâng când am auzit, plângeau toți copiii din clasă. Am fugit plângând spre tata. M-a întâlnit mumica lui Bucurtoma (n.a.bunica Luciei Baki) care m-a oprit să nu mai plâng, că acum a venit tata. Când am intrat în casă, era plin de oameni, iar tata și mama erau în fundul casei. Era lângă ei și Nelu, fratele meu, care era mic. M-am dus în fața lui și plângeam. Mama l-a întrebat: asta cine-i, stii? Tata a zis, nu știu. Păi e Viorica! Păi dragul tatii, tu ești? M-a luat în brațe, am plâns amândoi. Pe Nelu nu l-a știut de loc. Făcuse tata o poezie, pe care am găsit-o: Mai știi Ioane, mai demult, copii eram odată/ Mămica ne-a crescut de mici, de nu știam de tată/ Dar dat-o bunul Dumnezeu, o zi de sărbătoare/ Și venit-a tata printre noi, în luna februarie“ a relatat Viorica Marcu. Viorel Leluțiu își doarme somnul de veci în cimitirul satului Rucăr. (Lucia BAKI)
