Un secol de industrie chimică în Făgăraș va fi marcat printr-un eveniment organizat vineri, 22 iulie a.c., ora 17.00, în sala mică a Casei de Cultură. Această aniversare este organizată de Sindicatul Liber Nitramonia Rompiro și Cercul Filatelic Cetatea Făgăraș.
- ,,Sunt așteptați făgărășenii care au lucrat la combinatul chimic din Făgăraș, dar și cei care vor să afle istoria acestei fabrici. Cu acest prilej Asociația filateliștilor din Brașov și Cercul filatelic din Făgăraș vor lansa două elemente cu specificul fabricii nr. 1 din chimia românească, iar organizatorii vor prezenta o expoziție“ a explicat ing. Remus Popovici, președintele Cercului filatelic Cetatea Făgăraș.
S-a numit pe rînd Fabrica chimică, apoi ENA 1922, apoi Combinatul Chimic Făgăraş şi Nitramonia. S-a ajuns ca produsele de la combinatul din Făgăraş să fie recunoscute şi căutate pe tot mapamondul, iar specialiştii în chimie, automatizări, cercetare de aici să fie invitaţi să construiască instalaţii similare prin toate colţurile lumii. În 1989 acest combinat atingea apogeul dezvoltării sale ca după evenimentele din Decembrie din acel an totul să intre într-un declin sigur. Grupuri de interese susţinute de oamenii politici ai vremii nu s-au lăsat până n-au pus combinatul chimic de la Făgăraş pe butuci. Combinatul chimic de la Făgăraş se întindea pe o suprafaţă de peste 490 hectare, avea un patrimoniu în valoare de de peste 274 miliarde de lei inclus în capitalul social al SC Nitramonia SA, din care peste 159 miliarde reprezintau valoarea construcţiilor şi a celor 212 clădiri. Toate reprezentau averea statului român. Azi te înspăimîntă ruinele rămase după tăvălugul comandat al distrugerii fabricii care poartă din umbră vina guvernanţilor, a politicienilor şi a unor localnici.
Prima societate română de explozivi
Istoria fabricii chimice de la Făgăraş a început în 1920, pe vremea regelui Ferdinand I. Consiliul de Miniştrii impunea o dezvoltare a economiei prin atragerea de capital străin. Funcţiona, atunci, în târgul din centrul ţăii, o singură fabrică de spirt, în rest se evidenţia prin manufactură, ateliere meşteşugăreşti şi agricultură. La 29 septembrie 1920 apărea în Monitorul Oficial ,,Legea pentru Constituirea unei societăţi române pentru înfiinţarea unei fabrici de explozibile miniere pe teritoriul ţării româneşti”. Ministerul Economiei şi Comerţului a stabilit, tot prin lege, aportul de 40% capital străin, iar restul de 60% capital românesc. Prin Decretul din 30 noiembrie 1920 pentru autorizarea înfiinţării fabricii se stabilea sediul societăţii la Bucureşti, apoi la Făgăraş, iar al fabricii în ,,împrejurimile Făgăraşului” ca regiune centrală şi de maximă securitate a ţării. Astfel a luat fiinţă ,,Prima societate română de explozivi“ care va funcţiona sub această denumire până la naţionalizare în 11 iunie 1948.
Dynamit Nobel din Viena a fondat societatea
Societatea a pornit cu un capital social de 20.000.000 lei din care 10% revenea Ministerul Industriei, 40% grupul străin, iar restul de 50% au revenit pentru: Banca de Credit Român, Banca Marmorosch, Banca Ţărănească, Banca Chrissoveloni, Banca Agrară, Societatea Reşiţa şi avocatul I. Boambă care a depus 100.000 de lei. Grupul străin a fost reprezentat de societatea ,,Dynamit Nobel” din Viena. Primul preşedinte al CA pentru noua societate a fost numit I. Boambă. Sediul funcţional al fabricii a fost stabilit la Făgăraş la 10 februarie 1921. Societatea Nobel şi-a trimis experţii şi specialiştii pentru a stabili amplasamentul optim pentru fabrică. De comun acord a fost ales sudul Făgăraşului, în plin câmp, spre satul Hurez, pe malul râului Racoviţă. Era o suprafaţă de 93 de hectare care aparţinea domeniilor statului şi care s-a predat societăţii cu titlul gratuit, dar abia în septembrie 1921 s-a rezolvat problema legală a amplasamentului. Tot atunci s-a mai cumpărat de la Emil Stoff, proprietar de moară, 320 stânjeni de teren pe care se puteau asigura drumurile de acces şi apa din Racoviţă. A fost perioada în care s-a realizat şi problema legăturii fabricii cu Gara Făgăraş, o distanţă de 3 km. Linia a fost proiectată tot de reprezentanţii austrieci paralel cu şoseaua Ileni până la moara lui Stoff. Pentru construcţia podurilor, trei la număr, necesare pentru linia respectivă au mai fost cumpărate 2 ha de teren de la ţăranii din Ileni. La 2 mai 1922 s-a început construcţia fabricii de explozivi, experţii fiind din Bratislava, ing. Karl Berkovits şi ing. Vesely, iar cu o lună mai devreme s-a început construcţia grupului de locuinţe. S-au implicat în construirea fabricii societăţile Nobel din Viena, Londra şi Bratislava, dar şi Banca din Viena. La început au fost importate şi montate maşinile şi instalaţiile necesare secţiilor de nitroglicerină şi acid azotic. Au fost angajate 394 persoane din Fgăraş. La 7 mai 1923, fabrica de la Făgăraş a fost terminată şi pusă în funcţiune, ca în 1924 să fie extinsă prin funcţionarea a trei fabrici chimice, toate coordonate de ingineri străini. Abia în 1925 au fost angajaţi ingineri români, primii fiind Constantin Nicolau şi Gheorghe Bock. În 1925 fabrica se întindea pe 164 de pogoane şi avea 300 de angajaţi, salariul mediu fiind de 140 de lei, iar ziua de lucru avea 10 ore. În 1927 s-a construit sediul administrativ al fabricii, noi locuinţe, s-a realizat conducta de apă care a legat şi locuinţele destinate specialiştilor şi angajaţilor din satele făgărăşene. Și povestea continuă. (Lucia BAKI)
