Pe urmele Mântuitorului: Semnele Împărăției

Miracolele înfăptuite de Iisus Nazarineanul, pentru creștini Domnul Iisus Hristos, sunt semne vizibile ale Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Este un mesaj care penetrează inimile oamenilor, dincolo de doctrine și reguli. ,,Mesajul Împărăției comunicat de Iisus sosește prin vorbe și fapte: cei ce-l primesc ascultă și văd lucruri noi și neobișnuite. Iisus nu se limitează la a vorbi, nu este doar creatorul unei doctrine care pune sub semnul întrebării obiceiurile deprinse și cheamă oamenii să-și înnoiască inima. Acționează, aduce Împărăția în viața concretă a fiecăruia, își arată preocuparea- și preferința- pentru unele grupuri: săracii și umilii, bolnavii trupește și spiritual, cei ce trăiesc la marginea Legii și a societății. Această preocupare formează un tot cu grija pe care Dumnezeul Israelului din Scripturi o arată pentru cei mai neputincioși” spune Armand Puig. Vechiul Testament consemnează acest lucru scris în inima poporului lui Israel de când acesta s-a sălășluit în ,,Pământul Făgăduinței”. ,,Blestemat să fie cel ce va judeca strâmb pe străin, pe orfan și pe văduvă! Și tot poporul să zică: Amin!” (Deuteronom 27,19) Cuvântul ,,Amin!” înseamnă- ,,Așa să fie!” Profetul Ieremia spunea:

• ,,Faceți judecată și dreptate și scoateți pe cel asuprit din mâna asupritorului, nu asupriți și nu împilați pe străin, pe orfan și pe văduvă și sânge nevinovat să nu vărsați în locul acesta!” (Ieremia 22,3)

Iertare și generozitate

Iisus se apropie de cei marginalizați cu generozitate, iertare și afecțiune, tămăduindu-le rănile trupești și sufletești: diformitățile din naștere, ,,fierbințelile” (gripe care atunci făceau ravagii, lepra, bacteriile cele mai periculoase). Orbii își recapătă vederea, șchiopii încep să meargă iar cei paralizați își iau patul și umblă. Lucruri care în antichitate uimeau și același semnal îl dau chiar și în ziua de azi.

• ,,Prezența lui Dumnezeu, acum și aici, se anunță și se înfăptuiește, se simte concret ca o revărsare de îndurare care înnoiește și transformă. Dumnezeu nu abandonează lumea pe care a creat-o, se simte Părinte al tuturor, Împărăția Sa a început prin înfrângerea puterilor care oprimă omul și-i iau demnitatea: toate acestea se manifestă puternic în viața lui Iisus. Nu este o viață închisă în sine sau limitată la un anumit timp sau spațiu. Iisus nu se autolimitează, asemenea semănătorului care nu măsoară raza de acțiune a brațului când, pe câmp, aruncă sămânța”. (Armand Puig)

Minunile

Viața însăși este o minune, fiecare frunză ce cade, susurul apelor, măreția munților și a văilor, vuietul mării și a oceanelor, râurile, întreaga natură și mai ales ființa umană. Omul însă rămâne la stadiul de animal dacă renunță la statutul de ,,chip al lui Dumnezeu”. Chipul lui Dumnezeu îl avem prin minte, voința liberă, facultăți ale sufletului iar ,,asemănarea” vine prin fapte și străduință proprie. Minunile redau chipul primordial pierdut după înșelarea demonică. Totul pleacă din primele cărți ale Bibliei, și anume Facerea. Dumnezeu va da verdictul asupra căderii: ,,Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele și între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele vieții tale! Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul…”. (Facerea 3, 14-15)  Femeia îi va zdrobi capul șarpelui prin Nașterea Pruncului Divin iar balaurul îi va înțepa călcâiul prin Patimile Fiului ei și moartea pe Cruce, dar țeasta acestuia va fi zdrobită cu totul prin Învierea ,,FIULUI OMULUI”! Minunile rup lanțurile cu care balaurul i-a legat pe oameni printr-un blestem ancestral- acela de a dori să se facă deopotrivă cu Dumnezeu. Omul , când vrea să se facă egalul lui Dumnezeu, ajunge demon. Josephus Flavius, fostul general evreu adoptat de dinastia Flaviilor, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai antichității, îl creionează pe Iisus în scrierile sale drept un ,,om înțelept” și ,,autorul unor uimitoare minuni”. Ucenici care se întâlnesc cu străinul pe care-L redescoperă ,,la frângerea pâinii” spun că ,,era prooroc puternic în faptă și în cuvânt” iar în Evanghelia după Ioan Sanhedrinul, organul de judecată al vechilor evrei deliberează că face minuni- ,,Ce facem acum, pentru că omul acesta face minuni?” (Ioan 11,47)

Cea mai importantă mărturie despre Iisus venită din partea organului de judecată al evreilor se află în Talmudul Babilonian, condamnarea sa la moarte a venit în urma următoarelor motive: ,,a practicat magia, a amăgit și a atras spre rătăcire Israelul”. Armand Puig concluzionează aici- ,,De fapt, cele trei motive pot fi reduse la unul singur: miracolele”. Tot el menționează: ,,Este o dată istoric incontestabilă, atestată arc al tradiției evanghelice și în afara ei: Iisus avea puteri și le folosea pentru a elibera pe cei apăsați de maladii ale corpului și spiritului și, mai rar, pentru a ajuta un grup de persoane aflat într-o nevoie urgentă”. În ceea ce privește minunile săvârșite de Iisus, A.E. Harvey spune: ,,În general, se poate spune că minunile relatate în Evanghelii sunt deosebite de toate celelalte care pot fi găsite în literatura veche…Ele nu exagerează elementul miraculos și nu adaugă detalii senzaționale cu iz de grandomanie…De menționat este și faptul, rar întâlnit în scrierile antice, că se rezumă la ceea ce este esențial”. Douglas Groothiis completează tabloul: ,,Relatările Evangheliilor despre viața lui Iisus abundă în manifestări ale supranaturalului. Potolirea furtunii a fost o minune înfăptuită asupra naturii fiizce, căreia i-a poruncit să-L asculte. O alta de același gen a avut loc când a fost văzut de discipoli mergând pe mare…Cu alte două ocazii, Iisus, care nu era pescar de meserie, le-a arătat discipolilor unde pot prinde mari cantități de pește. Compasiunea Sa față de nevoile materiale ale oamenilor a fost demonstrată prin înmulțirea pâinilor și a peștilor, făcută de două ori pentru mari mulțimi de oameni, mulțimi care veniseră să-L asculte…Deși a spus că ,,omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”…El a venit în întâmpinarea unei nevoi fizice elementare a acelor oameni. O altă transformare similară a constituit-o primul ,,semn miraculos” relatat în Evanghelia după Ioan. Când s-a terminat vinul la nunta din Cana, a transformat apa din șase vase mari în vin de cea mai bună calitate….Ce fel de om era acesta care supunea natura propriei sale voințe, în loc să fie supus capriciilor ei? Fără îndoială că era un om cu autoritate. Iisus era cunoscut și ca mare vindecător.

Evangheliile descriu multe cazuri în care vindeca tot felul de boli și infirmități: lepră, paralizie, febră, orbire, surzenie, muțenie, boli ale sângelui și multe altele. Când a ajuns la Ghenezaret, mulțimile veneau cărându-i pe cei bolnavi pe tărgi pentru a-i aduce la El. În Evanghelia după Marcu scrie ,,că-L rugau să le dea voie să se atingă de colțul hainei Lui. Și toți care se atingeau de El, erau vindecați” (6:56) Deși unele vindecări ar putea fi explicate pe bază psihosomatică, Iisus nu a vindecat doar probleme funcționale, ci și boli organice care presupun degenerare fizică. Într-un asemenea caz, El a spus unui om cu mâna uscată: ,,Întinde-ți mâna!” Omul a ascultat și a fost complet vindecat. (Matei 12: 13-14) Puterea Sa de vindecare era operantă chiar și la mare distanță”. Douglas Groothuis se referă la slujitorul ofițerului roman. (Ștefan BOTORAN)