România iubeşte monarhia. Ar fi concluzia la care ar ajunge orice persoană care deschide televizorul, ascultă radioul sau citeşte presa scrisă, pentru că mijloacele media abundă de articole despre regele Mihai şi monarhie. Dar dacă ne-am întoarce în urmă cu vreo două decenii, lucrurile n-ar sta chiar aşa. Regele Mihai a fost alungat din ţară de regimul post-decembrist condus de Iliescu şi Roman, aşa cum s-a întîmplat în 1947, pe vremea regimului bolşevic. Urmaşii acelor comunişti, pesediştii actuali, depun flori şi lumînări pentru monarhul României care a trecut la cele sfinte, iar pe bloguri postează mesaje de compasiune arătîndu-şi astfel nesimţirea.
Fiind într-o vizită în Danemarca, am avut ocazia să trăiesc vizita familiei regale în oraşul în care am poposit vreme de o săptămînă. Au fost multe pregătiri, oficialităţile au fost băgate în priză cu mult timp înaintea vizitei. Localnicii erau preocupaţi să-şi întîlnească Regina, iar în ziua sosirii familiei regale, locul era înţesat de lume. Oraşul nu avea mai mult de vreo 20.000 de locuitori, dar atunci numărul celor prezenţi era şi de cinci ori mai mare. Era puhoi de lume. Eu nu mai văzusem atîta agitaţie şi oameni la un loc de pe vremea cînd Ceauşescu vizita vreo localitate. Pe cînd eram în anul I de facultate, era anunţată participarea preşedintelui ţării la deschiderea anului universitar, la Cluj. Cîtă zarvă, eram forţaţi să ieşim, să-l aclamăm! Pe noi, bobocii, ne-au închis pe stadionul din Cluj ca pe nişte oi, pentru a vedea iubitul conducător cît de ovaţionat este de tineri. Ceva similar era şi în oraşul danez, la vizita Reginei. Deosebirea însă consta în faptul că acei cetăţeni au mers la întîlnirea cu Regina din plăcere, pe cînd noi eram forţaţi. Le zîmbeau feţele, plîngeau oamenii de emoţie.


Abia acum înţeleg ceea ce îmi povesteau bunicii despre monarhie şi Rege. Abia acum înţeleg pe deplin de ce elevii de la ,,Radu Negru“ (Frăţiile de Cruce) se strecurau noaptea pe Dealul Galaţiului şi cîntau ,,Trăiască Regele“ feriţi de ochii Securităţii, în 1948. Chiar nu contau pentru ei repercusiunile regimului, comparativ cu iubirea lor pentru monarhie şi Rege.
Românii şi-au iubit Regele, l-au respectat şi vedeau în Casa Regală speranţa pentru poporul roman.
Moartea Regelui Mihai I închide o filă de istorie a României. Dacă mai exista o speranţă spre mai bine, aceea pe care ne-au spulberat-o comuniştii conduşi de Iliescu după 1990, acum a dispărut definitiv.
Avem republică şi unii se mîndresc cu ea. Dar fără să se întoarcă în timp şi să analizeze că Independenţa României n-a făcut-o Republica. Nici Marea Unire nu s-a înfăptuit prin Republică, nici dezvoltarea şi modernizarea acestei ţări mici, medievale, n-au fost aduse de Republică. Monarhia şi un Rege străin au ridicat ţara românească şi i-au deschis uşile către civilizaţia marilor ţări europene.
Astăzi, mulţi îl deplîng pe Mihai Întîiul şi transmit vorbe siropoase familiei regale. Unii dintre ei suferă de amnezie şi de nesimţire. Sau poate vor să rescrie istoria pentru a da bine la public. Un Iliescu plînge, un Băsescu nu-i departe de bocet, un Constantinescu se arată mult îndoliat, Petre Roman face rating vorbind de monarhie şi cîţi nu mai sînt ca ei. Nu sînt decît cei care l-au izgonit din ţară după 1990, blocînd graniţele pentru Majestatea Sa.
Regele Mihai I a fost un exemplu de modestie şi demnitate. În 1997 a vizitat Făgăraşul, Cetatea, Liceul ,,Radu Negru“. A fost multă lume să-l întîmpine şi să-l salute. A lăsat un semn al trecerii prin urbea noastră în cartea de onoare a celor două unităţi vizitate. O însemnare simplă, dar care face cît o mie de cuvinte. Regina Ana a fost şi singură la Făgăraş şi a poposit tot la Radu Negru, precum făcea Regina Maria după Primul Război Mondial. Carol al II-lea n-a fost la Făgăraş, dar în schimb au fost Regele Ferdinand şi Regina Maria, în memorabila vizită care marca şapte luni de la Marea Unire. Cît fast, cîtă lume
i-a întîmpinat! A fost o mare sărbătoare pentru întreaga Ţară a Făgăraşului. A fost la Făgăraş principele Nicolae şi a impresionat, dar şi principesa Margareta şi al ei Duda.
Mai există speranţă în Monarhie? Dacă am ţine cont de însemnările istoricului Marius Oprea, răspunsul este ,,Nu“. „Am văzut cu ochii mei o trimitere clară la Radu Duda într-un document autentic al Securităţii. Radu Duda era considerat «persoană de sprijin», adică se ocupa, la ordinele Securităţii, de cei care urmau să colaboreze cu Securitatea”, dezvăluia Marius Oprea care notează şi motivele „alianţelor“ parafate de cuplul Margareta-Duda cu Liviu Dragnea şi PSD. Este clar, odată cu Regele Mihai I s-a încheiat istoria monarhiei pentru România. Prin urmare, putem spune răspicat: „Adio, Majestate!“ (Lucia BAKI)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here