Mi-a atras atenţia chipul unui prunc blond şi plăpînd cu ochii verzi şi blînzi. Vînătaia din dreptul tîmplei lui drepte ar fi cules-o de la joaca din faţa blocului cu pruncii de vîrsta lui sau de pe derdeluşul croit pe zăpada aşezată în strat gros pe mormanul de gunoaie de lîngă bloc. Mi s-a dresat politicos, dar cu o voce aproape stinsă. În cîteva cuvinte mi-a făcut, la solicitarea mea, dar fără să se plîngă, în cuvinte simple şi sincere, o radiografie a condiţiei familiei sale. Apoi m-a salutat la fel de politicos şi s-a îndepărtat aplecat uşor de spate. Mi-a rămas privirea fixată pe urma paşilor lui pe stratul de omăt. La nici 9 ani, atît de trist! Părea bine educat. Pînă să văd cît de reale sînt spusele copilului abătut, mă gîndeam, pentru un moment, ce caută un astfel de suflet într-un loc de asemenea factură. Imaginea copilului nu mi-a dat pace mult timp, mai ales după ce am văzut unde trăieşte, în ce condiţii inumane. Acel copilaş plăpînd şi curat nu se încadra sub nicio formă în peisajul blocului insalubru din cartierul stigmatizat al Făgăraşului. Nu mi-l puteam imagina locuind printre şobolani, într-o cameră insalubră cu mirosuri insuportabile de fecale şi fum, în gălăgia şi vulgaritatea mediului creat de rromii din cartier. Locul lui ar fi mai degradă într-o familie decentă care i-ar putea da o educaţie la fel de bună ca şi cea pe care a dobîndit-o deja. Dacă locul acestui copil nu este în acel mediu, atunci cu siguranţă putem continua exemplele despre lucruri stupide şi nelalocul lor. În luxul creat la Ecoterm, societatea publică locală care furnizează agent termic făgărăşenilor, nu-şi au locul cei de azi, de la director, la membru CA sau la funcţionari. În astfel de condiţii trebuie să găsim oameni sensibili, profesionişti care să lucreze în interesul cetăţeanului. La Primăria Făgăraş, locul în care cetăţeanul ar trebui să se simtă ca acasă n-au ce căuta persoane cu comportamente golăneşti sau pshihotice. Sau edili locali care în loc să deschidă porţile instituţiei cît mai larg pentru cetăţeni, se ascund în lux după gărzi de serviciu, firme de pază suprapuse peste lacăte şi aparate de siguranţă scumpe şi sofisticate. Nu este locul potrivit nici pentru persoanele care ocupă funcţii înalte în stat şi care uzează la maxim de luxul şi atributele funcţiilor în detrimentul interesului naţional. Într-un astfel de context mi-a venit în minte domnia regelui John al Angliei, (1199- 1216), un rege slab după părerea contemporanilor, de numele căruia este legată Magna Charta Liberatum, fundamentul democraţiei engleze, semnată sub presiunea aristocraţiei engleze pe care însă n-a respectat-o. Comportamentul acestuia nu a fost nicicînd demn de Regatul Angliei. Multe documente importante au semnat şi conducătorii ţării noastre, ca mai apoi să le aplice după priceperea şi interesul lor. Pentru a-şi ţine funcţiile au mers cu jalba la porţi străine, la sultani, mai apoi la cei mai vestici umilindu-şi propriul popor. Urmîndu-le modelul, actualii lideri (Crin şi Ponta) au ajuns la porţile UE şi au cerut sanţiuni pentru comenduirea actuală uitînd că poporul român este cel care are de suferit. Şi cine nu crede că istoria se repetă?
     Întorcîndu-mă la copilul trist şi plăpînd, vă întreb: unde i-ar fi locul? Dar al celor despre care am amintit? (Lucia Baki)